1,466 matches
-
de sorginte lirică, din cauza căreia personajele au o aură meditativă. Orice ființă dislocată trece prin câteva experiențe capitale: lupta de a fi egal cu cei cărora li se alătură, teama de a fi respins ori disprețuit, riscul de a rămâne neînțeles. Acestea se traduc în atmosfera de coșmar pe care uneori o construiesc acești autori (v. Kazuo Ishiguro în The Unconsoled, Salman Rushdie în Midnight's Children), un coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
privitori. (pp. 13-15) Ironia lui Ackroyd e lirică și gânditoare, cum e în toate romanele lui. Filozofând asupra cuvântului, stilul lui e de o accesibilitate uimitoare. Ackroyd nu suportă ideea că ceea ce scrie el ar putea fi rău înțeles sau neînțeles. Pe măsură ce citim, ne întrebăm din ce în ce mai insistent dacă Platon reprezintă o civilizație mai bună ca a noastră, cum ne-am aștepta (conform ideii noastre despre progres, pe care romanul o infirmă de fapt). Nu aflăm, nu ni se spune nici în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
celor doi adolescenți, "o nemulțumire", un șuvoi subteran, pe care Christine, la cei șaisprezece ani ai ei, îl resimte ca pe o "tristețe și o neliniște pe care nu le putea explica" și care îi modelează viața după un tipar neînțeles. Analizele psihologice sunt statice. Lipsește propsețimea reacțiilor, în mare parte fiindcă romancierul evită înduioșările. Propoziții de genul, "Tony simți noutatea, uluitoarea surpriză a chipului ei (aceeași de câte ori se întâlneau)", sau de genul "resimți durerea aproape fizică a iubirii", curg fără
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totul altă versiune a basmului decât ce știam: "în îmbrățișarea ta", "se prelinge", "să soarbă din cupa întinsă", "extazul", "oh, iar și iar" (bucurii din Purley). Tradiția basmului cu Făt Frumos s-a preschimbat într-o poveste cu final încă neînțeles. Merg înainte doar ca să aflu cum se termină. (atâtea lucruri inutile...) Pe lângă nevoia de a ocoli, de a nu spune nimic pe șleau, cartea mai e construită și pe o neliniște profundă, din cauza căreia fiecare poem pare o luptă temerară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
legile sale consemnate pe plăci de bazalt negru), la textele de la Marea Moartă, mereu ies la lumină dovezi de monoteism religios, de preocupări juridice, medicale, artistice, științifice de expansiune culturală. Evoluția evreilor a fost sinuoasă fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând printre popoare care au fost. În timpurile îndepărtate evreii au fost nomazi, păstori, agricultori, fiind goniți de exoduri și dispersați până la pierderea limbii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
intelect dacă mai întâi nu a fost în simțuri (Eseu asupra intelectului, 1690). Contemporanul său, Thomas Hobbes (1633 - 1714) este filosoful care caută să armonizeze cunoașterea empirică cu cea rațională, însă nu clarifică metamorfoza datelor senzoriale în noțiuni generale. De neînțeles este și etica sa contradictorie: „Bellum omnium contra omnes“ (Războiul tuturor împotriva tuturor) exprimată în De cive (1642) și în Leviathan (1651), chiar dacă se gândește la omul arhaic, cum pare a se fi gândit și Plautus (sec. III - II î
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ele însele un studiu. După Hasdeu, B. a avut cea mai bună pregătire pentru lingvistica comparată prin deplina stăpânire a limbilor clasice, germanice, romanice, slave, a maghiarei. A dat rezolvări definitive în etimologie, dar a fost atras de cuvintele rare, neînțelese (Etimologii, Între filologie și istorie), și de interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
deasupra unui lucru cunoscut, îl scufundă în întuneric, făcându-l la fel de nou, pentru a fi descoperit și cunoscut în întregime. Într-un cuvânt, actorul atinge și izolează, în mii de feluri pe care i le oferă arta sa, lucrurile necunoscute, neînțelese vreodată sau prost înțelese, și le face să apară în adevărul lor pe o scenă ideală, unde rațiune și sentiment se volatilizează, fără ca vreuna să se exercite vreodată în pofida alteia, ci unde cele două aspecte se întăresc reciproc." Critica lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu mult Înainte de 1917. Europa Centrală și de Est nu avea asemenea precedente. Cu naționalismul anxios specific țărilor mici, polonezii, românii, croații și alții se autoreprezentau nu ca niște escorte Îndepărtate la marginea civilizației europene, ci mai degrabă ca apărători neînțeleși ai celei mai de preț moșteniri europene - așa cum cehii și maghiarii Își spuneau, nu fără motiv, că se află În inima continentului. Intelectualii români și polonezi preluau de la Paris tendințele artistice și intelectuale, așa cum intelighenția germanofonă din fostul Imperiu Habsburgic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la câmpul de bătălie de la Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel de nume vor fi Încetat să evoce amintiri și să stârnească sentimente În călătorul obișnuit? Industria patrimonială engleză este obsedată de cum nu erau lucrurile altădată - cultivând o nostalgie adevărată pentru un trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înfrigurare/Fièvre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95) ; " valurile zilei " (" leș vagues du jour ") " leș vagues quotidiennes " (Gândurile unui mort/Leș pensées d'un mort) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 101). La traductrice opère à la fois une dépoétisation et un changement de sens. " prelung și neînțeles " (" long et incompris ") " d'une manière constante et incompréhensible " (Scoică/La coquille) (Villard, 2007 : 61). La formule choisie par le traducteur alourdit inutilement le texte d'arrivée. En plus, elle fait pârtie du langage de tous leș jours. Le nom
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
C'est nous qui soulignons. 968 V. la revue Saeculum, année ÎI, janvier-février 1944, p. 63-64, dans laquelle Blaga considère que Holderlin est " [...] cel mai înalt și mai pur liric al Gemaniei de totdeauna. Hölderlin este un Pindar al Occidentului. Neînțeles, nici chiar din partea unui Goethe sau Schiller, el a rămas neînțeles, până aproape de zilele noastre. " (" [...] le plus grand et le plus pur poète lyrique de l'Allemagne, depuis toujours. [...] Hölderlin est un Pindare de l'Occident. Incompris, ni même par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ÎI, janvier-février 1944, p. 63-64, dans laquelle Blaga considère que Holderlin est " [...] cel mai înalt și mai pur liric al Gemaniei de totdeauna. Hölderlin este un Pindar al Occidentului. Neînțeles, nici chiar din partea unui Goethe sau Schiller, el a rămas neînțeles, până aproape de zilele noastre. " (" [...] le plus grand et le plus pur poète lyrique de l'Allemagne, depuis toujours. [...] Hölderlin est un Pindare de l'Occident. Incompris, ni même par un Goethe ou un Schiller, îl est resté incompris, jusqu'à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o justificare tardivă. [...] El vrea să reprezinte un erou, a cărui legitimare este validată prin experiențe extraordinare sau fantezii"299. Pe verso-ul autoportretelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
războiului, devine un erou modern, teribil și misterios. Nu trebuie trecut cu vederea că o variantă a acestei sculpturi se regăsește plasată pe un postament la mormântul sculptorului (figura 96) din cimitirul Bellu. Asumă în acest fel Paciurea condiția de neînțeles a geniului sau condiția misterului și a întrebărilor fără răspuns pe care le ridică arta și, prin ea, umanitatea? În Rampa, din 9 aprilie 1912, avem o reproducere după sculptura lui D. Paciurea, "Pictorul Luchian". Din bustul pictorului se desprinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
negative angelic - demonic, deși În literatura veacului al XIX-lea, demonicul romantic este privit dintr-un unghi cu totul nou, anticlasic, mai mult, romanticii l-au „reabilitat” și i-au descoperit virtuți nobile, a devenit sursă de naștere a geniului neînțeles. Scriitorul clasic Îl așază Însă acolo unde Îi este locul, ori G. Călinescu nu face excepție. Este reperabilă starea absolut naturală, că nu este posibilă o Împăcare dintre mătușa Aglae și Otilia. Dacă personajul angelic e gata să ierte păcatul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]