2,121 matches
-
primă vedere, discursurile sale îndrăgostite (și, în general, avalanșa de gesturi demodate pe care le practică), ea este totuși contrazisă de textul testimonial în care, pe de o parte, detectivul postulează un cod atitudinal menit să proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă, și aici, cu anularea prejudecăților interpretative: "Trebuie să stai mult
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
brațele iubitului. Subtilitatea lui Heywood (dar și complexitatea mentalistă a perioadei cînd a fost scris textul) se revelă în faza ulterioară a acestui eveniment traumatic. Soțul înșelat nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor (aluzia din titlu capătă acum consistență), devenind anorexică și plîngîndu-și păcatul pînă în pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și că, sub presiunea interogatoriului continuu, mai devreme sau mai tîrziu, va ceda, mărturisindu-și crima, împreună cu cele mai mici detalii ale derulării ei. Wilt însă nu-și pierde calmul, știindu-se nevinovat, și, în plus, descoperă, în contextul arestării, nebănuite voluptăți de comunicare. Disprețuit de soție și studenți, protagonistul primește acum din partea tuturor o atenție desăvîrșită, fiind ascultat și înregistrat cu minuțiozitate debordantă. Amănuntele povestirilor lui (absolut banale și imposibil de incriminat în vreun fel) sînt disecate pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mitologie proprie, de mahala, intrînd treptat pe calea autodistrugerii. Comportamentul său a degenerat enorm către atitudini antisociale, fostul ins, în bună măsură mediocru intelectual (dovadă și decizia de a introduce, suicidal, o bară în roca destinată exploziei), dezvăluind acum extravaganțe nebănuite și tendințe stranii de ieșire din rînd. Noul stil de viață nu-i putea fi fast lui Gage, în mod evident. Omul cade repede în sărăcie lucie și marginalitate socială. Moare la doisprezece ani după accident, nefiind plîns de nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întrucât el duce cu sine povara, dar și privilegiul flexibilității totale, a unei nesupuneri jucăușe a sensurilor ce răstoarnă la nesfârșit resorturile posibile de existență, sădind sămânța de geniu care va naște un nou profet al cuvintelor. Înzestrate cu o nebănuită forță de prezicere, materialul poetic și principalul său "vehicul" cuvântul construiesc din aproape în aproape o nouă formă de existență: cea interioară, aflată sub semnul limbajului poetic 17. Situat la un nivel superior limbajului obișnuit, limbajul poetic se identifică în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
situație istorica nedorită, dar favorabilă recursului la moralitate: valorile centrale În jurul cărora ar putea să se ierarhizeze Întregul referențial al omenirii secolului nostru trebuie să fie valorile morale. Ființa umană este esențialmente creatoare de modele de existență și dezvoltă energii nebănuite pentru a le realiza. Problema este că, În cazul În care nu sunt raportate la valorile morale, aceste modele existențiale pot fi - și adesea chiar sunt! - rău alese. Astfel pusă problema, este de Înțeles că valorilor centrale le revine un
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
25 ian. 1991, p. 1. SOROHAN, Elvira. Din nou despre Leonida Lari. În: Cronica (Iași), 27, 16-29 febr. 1992, nr. 4, p. 8. Leonida Lari. Dulcele foc. București: Univers, 1991. SOROHAN, Elvira; BUSUIOC, Nicolae. Lectura textelor vechi ne relevă valori nebănuite. În: Cronica (Iași), 28, nr. 19, oct. 1993, p. 2-3. Interviu cu Elvira Sorohan, realizat de Nicolae Busuioc. SOROHAN, Elvira. Urmuz. Ironia iconoclastă. În: România literară, 26, 17-23 nov. 1993, nr. 45, p. 10. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un context pluricultural par să împingă la paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-o muncă laborioasă asupra cuvintelor, așa cum spuneau Deleuze și Guattari în studiul lor despre Kafka: "să faci să vibreze secvențele, să deschizi cuvîntul asupra unor intensități interioare nebănuite, pe scurt, o utilizare intensivă a-semnificantă a limbii" (Kafka,1996). La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa littérature, 1989), căci, departe de o seca, paradoxurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pariziene. În decursul marii epidemii de ciumă din Hong Kong, în 1894, a descoperit temutul bacil, fiind ulterior, la Canton, primul medic care a vindecat un bolnav de ciumă. Extraordinara aventură științifică și umană a lui Alexandre Yersin a căpătat ramificații nebănuite ; în Indochina, a început să cultive arborele de hevea, devenind regele cauciucului și lucrînd cu Michelin ; a mai cultivat și coca, plantă medicinală pe atunci (da, americanii au uitat, poate, dar Coca-cola a fost "nășită" de Yersin!). Un geniu în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus, corespondența întredeschide o ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952 nu părea să o mai ferească de pulberea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spus, realismul sentimental al lui Richardson nu mai era suficient: trebuia să apară un suflu nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul plin de sânge erau detalii terifiante, două secole și jumătate mai târziu, asemenea detalii puțin plauzibile n-ar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceea a unui narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se pot descoperi în lungul și prolixul roman neterminat al lui C. Stere, În preajma revoluției (1931-1936), tablou al Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit, din păcate, astăzi 59. În volumul al patrulea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cetăți vecine din pricina numărului mare de șobolani care îl bântuie. Toate încercările de a-i stârpi pe paraziți sunt sortite eșecului, până ce, într-o noapte cu lună, unul dintre paznici "a văzut o ceată de câteva sute de șobolani fugind nebănuit de repede prin mijlocul drumului cel mare, ieșind pe sub poarta cetății, afară, și, de acolo, pierzându-se în cenușiul câmpului". Urmează, previzibil, o perioadă de destindere, de pace, în care oamenii muncesc cu energie, sporindu-și averile. Într-o zi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tradițiile, și nu excluderile lor în numele unor extravaganțe despre "sfârșitul istoriei și al lumii". Tot mai frecvent s-a spus că noua modernitate încorporează tradiția în sensibilitățile omenești generate de schimbările mediului natural și social de viață, precum și în prefacerile nebănuite ale rațiunii, voinței de putere și afectivității. Semnificativă rămâne redeșteptarea tot mai largă a intereselor pentru religii, pentru arte, iar în cadrul lor, derularea unei a doua evanghelizări a Occidentului prin credințe și imagini nevalorificate din creștinism, islamism, religii orientale, șamanism
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
artei categorii ale analizei plastice precum Nahsicht și Fernsicht, privirea de aproape și privirea de departe, am zice că, privind mai de departe, Angelo Mitchievici cuprinde mai mult și, în acest sens, cercetarea lui capătă anvergură și captează o bogație nebănuită de semnificații, fără a ignora pentru aceasta punctele de vedere și contribuțiile istoricilor de artă. Simbolism, decadentism, naturalism, romantism, până la art nouveau și expresionism sunt concepte care se suprapun parțial sau se opun într-un joc al interpretărilor mai vechi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
destul de clar precizate. Aspectul ceremonial al țigăncilor ei, extras parcă unei arii cultuale pe care Serafina Brukner o înscrie în spațiul civilizației hinduse sau egiptene, este dublat de spiritualizarea acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cultural diferit al vizitatorului, în funcție de care pot exista interpretări multiple ale parcului tematic. Văzut prin grila europeană, spațiul parcului tematic este de obicei amendat ca fiind "kitsch"; privit ca un mijloc de distracție hibrid, creolizat, spațiul tematic poate revela conotații nebănuite și poate deveni cu adevărat amuzant. Capitolul 7 Efectul de bumerang Așa cum au fost încercări numeroase de a se ajunge la o definiție general acceptată a culturii populare, au existat și încercări de a identifica această "cultură populară" cu cultura
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Mai trebuie remarcat faptul că elementul evreiesc altădată majoritar, acum se prezenta mult „subțiat”. Motivul nu-l cunoaștem dar îl putem bănui: mișcarea sionistă din Vaslui, ca din toată țara și prin extensie din întreaga Europă, luase o amploare de nebănuit așa că intervenise incompatibilitatea dintre activitatea dintr-un partid, recte cel comunist, cu cea de membru al acestei mișcări de migrare masivă în „Țara sfântă”, Palestina. Acestea au fost acțiunile uniunii tineretului comunist și a mincinoasei organizații a Tineretului Progresist din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care devine o pradă și pe care și-o împart sfîșiind bucăți din ea. De aceea, pentru toate popoarele de pe alte continente este o certitudine că Europa întruchipează cel mai mare agresor al Timpurilor moderne, fapt care rămîne și astăzi nebănuit de conștiința multor europeni. În acest climat de dominație asupra lumii se va dezlănțui nebunia care îi va împinge pe Dominatori către sinucidere. Tocmai Apogeul puterii europene este, în mod necesar, stadiul ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de milă în contul unei foarte îndoielnice prietenii cu țarul roșu de la Răsărit, generalissimul Stalin. De la data acestei informări și până târziu, spre sfârșitul anilor ’40, acesta va fi comportamentul soldaților ruși ce împânziseră țara chiar și prin cele mai nebănuite și mai ascunse cotloane. p. Mizerii cotidiene fără sfârșit și Operațiunea de război „Pianul” Înainte de atacarea propriu-zisă a subiectului, trebuie remarcat faptul că unele adrese oficiale soseau aiurea pe la județele din Moldova, în special, ca și cea cu nr.7218
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mai degrabă un limbaj bisericesc explicativ decât unul de factură jurnalistică: "În perioada Sfântului și Marelui Post, Biserica a rânduit rugăciuni și slujbe speciale menite să aducă în viața noastră schimbare și înnoire spirituală. Pentru a trezi în noi energiile nebănuite ale spiritului, ni se pun în față exemple de adevărată pocăință, bine știind că idealul moral al omului trebuie să fie sfințenia"148. Deseori Preafericitul Teoctist, cu diverse ocazii, strecura în imaginarul colectiv latura mistică a vieții sale și o
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?!” (p. 113) Sandu rămâne, până la urmă, un imatur captiv al unei adolescențe prelungite pentru care amestecul trecutului cu prezentul devine o sursă nebănuită de poeticitate. Arhitectura romanului este una circulară, în care fragmentele analitice vizând mereu alte nuanțe, dau impresia unei repetări infinite. Senzația de mișcare într-un fel de cerc vicios îl copleșește pe protagonist și ea vine din perpetuarea la infinit
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ascunse ale romanului. Tot valoare simbolică au și anumite detalii asupra cărora autorul se oprește cu insistență, decupându-le practic din decorul general. Eliade folosește tehnica cinematografică a gros-planului focalizând diferite obiecte pentru a sublinia, prin izolarea lor, anumite sensuri nebănuite ale operei. Cel mai elocvent exemplu este, poate, descrierea mâinii Ilenei, chiar în primul capitol: ,,Și din toate aceste fragmente, profiluri, lumini gesturi, fețe, glasuri, am văzut deodată desprinzându-se mâna Ilenei, palidă cu degetele foarte lungi, aproape transparente. [...] Degetele
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
abstracte. Până nu de mult s-a presupus că la vârste mici copiii nu au abilitatea de a se dezvolta în domenii de învățare strategică sau care presupun un proces de gândire profundă, dar studiile recente au demonstrat o competență nebănuită pentru activitățile strategice și învățarea metacognitivă. Este indiscutabil că la copii capacitatea de a memora este semnificativ mai mică decât la individul adult, dar aceasta se mărește progresiv odată cu creșterea, fără a se cunoaște efectiv mecanismele implicate în acest proces
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
eu Aveam coroană-mpărătească: A mamei mână părintească A mamei mână părintească. (...) O, mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A-mbătrânit la mine-n creștet, A-mbătrânit la mine-n creștet.” („Mâinile mamei”) Cuvântul „mama” dobândește o forță nebănuită, o importanță covârșitoare, fără el lumea însăși nu-și cunoaște cursul firesc: „Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. Iar ceilalți îl uită. O, Mamă! O
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]