2,055 matches
-
sacrificiul suprem al unor evrei vasluieni (uitați prin arhive de mulți „binevoitori” care le-au citit numele dar le-au trecut sub o lașă tăcere), ce au căzut pe câmpul de onoare al Primului Război Mondial sau au fost răpuși de boli necruțătoare prin diferite spitale de campanie din Moldova rămasă liberă. Iată câteva nume de eroi evrei vasluieni: Moise Rivcu (26 de ani), Solomon Avram (26), Goldstein Haim (22), Herșcovici Herșcu (30), Moisă Himă (29) ca și alți 33 de oameni, de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
liberă”! După numeroase peripeții (s-a tras în convoiul lor la Brăila, Slobozia și Urziceni) au ajuns și pe „front”. Nici n-au apucat să descalece din camioane sau TAB-uri, când, din clădirea vecină ministerului a început un tir necruțător de arme. Mii de gloanțe de calibrul 7,62 au început să se reverse asupra bieților tineri complet derutați! Cad primii militari în termen. Unii mor pe loc, alții sunt răniți. Câțiva dintre atinși sunt în stare gravă. Printre ei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
literar are irepresibila, legitima nevoie de-a opera cu tendințe, stiluri, școli, promoții, curente... inclusiv topuri. Să știți că eu apreciez exercițiile de sinceritate reducționistă de genul "numiți trei mari scriitori", sau cinci mari romane. Ești obligat să-ți cureți necruțător tolba opțiunilor, dincolo de toate nuanțările, ezitările și impulsurile duplicitare. Pe de altă parte, vă amintesc de excelenta inițiativă a Observatorului cultural de acum câțiva ani, când a reunit vreo sută de nume în jurul ideii de roman autohton, câștigător fiind Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
fără să ne-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns [...] să ne înțelegem, fiindcă ne iubim și să ne iubim fiindcă ne-nțelegem." Cu totul altele au fost însă relațiile cu frații Bacalbașa: Constantin (Bucureștii de altădată) îl scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
inteligență") precum și atitudinea provocatoare a maturului față de poziționarea în alt statut a adolescentului: "Fiului Matei comentează tot Călinescu de timpuriu cu fumuri aristocratice nemotivate, îi aruncă argumentul înghețat al originii, arătându-i moalele capului", adică, după Ș. Cioculescu "îl dezmeticește necruțător, spunându-i că se trage din neam de plăcintari albanezi"; totuși, "adolescentul își muncește fantezia cu visul compensator al obârșiei nobiliare" și abordează ținute pentru care nu este menajat nici de prietenii familiei: "...mănușile, gulerul, ghietele și pomada mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
au colaborat, natural și involuntar, cu geniul înnăscut al lui Caragiale"; poate că de aici decurge și ostilitatea vădită pe care o manifestă Caragiale în perceperea mediului românesc, observată deja de N. Davidescu, utilizarea doar peiorativă a sintagmei daco-român, parodierea necruțătoare a lui Alecsandri, Delavrancea sau Vlahuță pînă la persiflarea de care mi le închipui capabile și pe loazele levantine păstorite de Marius Chicoș Rostogan. Poate că alarma trasă de D. A. Sturdza ("D-l. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acomodarea Bisericii cu modelul sovietic, ce trebuia preluat și aplicat în cele mai mici detalii. În această situație, Biserica Ortodoxă Română, cunoscând experiența tristă a Bisericii Ortodoxe Ruse, care fusese cât pe ce să sucombe în confruntarea cu acest adversar necruțător, comunismul, s-a aflat în primul rând în fața alegerii unei direcții, a unei politici de raportare la noul regim. Căutând în trecutul ei, Biserica nu avea decât trei modele de relație Biserică Stat5. Primul model de relație Biserică-Stat își găsea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
se străduia să rămînă la putere prin execuții dintre cele mai violente și mai prompte. Opoziția, la rîndul său, răspundea prin conspirații și asasinate, în care și cei mai respectabili cetățeni erau gata să folosească pumnalul". Națiunile barbare erau la fel de necruțătoare și în războaie. "Orașele erau rase de pe fața pămîntului sau subjugate; prizonierii erau vînduți, mutilați sau condamnați la moarte". Spre deosebire de acestea, observa Ferguson, națiunile civilizate, sau mai rafinate, au parcurs un oarecare drum în eliminarea scenelor dure de violență din
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
râde, participă la marile evenimente din viața acestora, acordându-le sprijin și încredere în propriile forțe. Sincere, duioase, exprimând direct gândurile, ideile și sentimentele unei întregi colectivități, cântecele, doinele, baladele noastre, surprind nenumărate ipostaze ale mamei: mama bună, dreaptă, hotărâtă, necruțătoare, activă. Și proverbele românești înmagazinează un tezaur de înțelepciune referitoare la rolul și importanța unei mame: „Dragostea de mamă față de copil este mai prețioasă decât toată averea de pe pământ.” în poezia românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
a (supra)viețui, neglijăm(ceea ce și el însuși a făcut) făptura de humă a lui Ion Creangă. Chiar dacă sufletește a găsit mereu forța de a merge mai departe, furtunile vieții l-au afectat și trupește. Pe neașteptate, izbucnește o boală necruțătoare, Creangă sesizând prin 1877 prezența halucinațiilor olfactive, caracteristice fazei secunde a epilepsiei, primele stadii fiind probabil ignorate. Cauza bolii nu a fost însă identificată cert. Epilepsie a avut și Smaranda, dar transmiterea ereditară a bolii este puțin probabilă, altă cauză
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
împotriva economiei globale de piață și pentru menținerea coeziunii sociale. Introducerea la raportul neliniștitor‚ "Coeziunea Socială și Economia Globalizată: Ce va aduce viitorul?" (Societal Cohesion and the Globalising Economy What Does the Future Hold?) evidențiază tensiunile inevitabile create prin competiții necruțătoare și faptul că investiția socială poate să creeze un echilibru între securitate și agitația cauzată de competiție și schimbare tehnologică (OECD, 1997c). În aceste condiții se susține că o mare parte a muncii pentru menținerea stabilității sociale ar trebui sa
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
perorație a pasionalului bărbat, modelat pe tiparul lui Pașadia Măgureanu, "craiul" matein, Artemiza Vardali (dublul feminin al lui Diomo, întruchipând același tip meridional, grecesc naratorul subliniază că își irosise tinerețea în aventuri meschine, fără parteneri pe măsură) se arată la fel de necruțătoare și vorbește de "comedia milei" ca despre adevărata "rațiune a duplicității". "Iubirea din milă" n-ar fi, în consecință, decât "încă una din minciunile comediei amorului", deoarece iubirea "e egoistă și nu merge decât spre scopul unic al realizării ei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu le atinsese; pe când, peste toate câte le ridicau în Valahia, timpul și vremea își puneau necruțător amprenta și el, orgoliosul Mihai Cantacuzinul, degeaba se străduia. Venise aici ca să întărească pentru Șerban Vodă o rețea de oameni care, răspândind cărțile de liturghie ce se tipăreau la București, Snagov și Râmnic, să afle cât de fierbinte este clocotul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că de un ceas înșir la mărgăritare și nu știu cum să vă spun că am scăpat de toate grijile și tristețile mele, că-mi vine să strig! Stanca, într-o vijelie, ieși pe ușă. Când au ajuns la Iaffa, soarele ardea necruțător și au tras la un caravanserai ca să se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau scrutați de privirea necruțătoare a domnitorului. Au ajuns în față. Din scaunul din dreapta, doar cu o treaptă mai coborât decât cele două domnești din stânga, mitropolitul Theodosie s-a sculat cu greu, sprijinindu-se cu putere în cârjă. A ridicat mâinile de culoarea sidefului și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cumva la persoana a treia, parcă încercând să se scuture de orice implicare. Simțea cum îi ard obrajii, o durere binefăcătoare îl țintuia în jilțul domnesc, simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căpeteniile trace în cultul lor infernal, acum amenințând să nimicescă templul și să pună iar vâltoarea. Ațâțați și conduși de bacante, cu torțe incendiare, mii de războinici traci și-au așezat tabăra la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge vor bacantele. Bacantele conduse de marea preoteasă a întunecatei Hecate, vin vijelie, însetate de sânge. -Știu toate acestea înaintea ta, fiind scris să se întâmple-răspunse Orfeu cu tonul cald și blând. -Atunci de ce nu iei măsuri strategice de apărare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
arzându-le din temelii. Lumea sacră a lui Ramon era distrusă, templele de la Memfis, Teba, și Ammon erau pustiite și distruse. Șahul care înainta spre sud cu carele de luptă ordonă lui Cambyse: -Tu prințe vei înainta spre nord. Fii necruțător. Pe faraon ia-l prizonier. Cirus și Cambyse au intrat în Egipt cu oștile înfometate devastând, furând, incendiind, omorând în căutarea hranei. Cele două căpetenii persane erau sigure de reușită, deoarece nu întâpinau nici-o rezistență din partea egiptenilor, luați prin surprindere
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
După ce trecură râul și mai merseră câteva sute de metri se uitară în urmă, rămânând îngroziți. Cetățile și oamenii dispăruseră, se dezintegrară. Totul se topi sub căldura dogoritoare a focului. Tot ce se vedea acum, era locul pustiit de explozia necruțătoare, a cărui proveniență nu se cunoștea. Focul și fumul gros încă mai persistau. Pe raze de lumină orbitoare cei doi îngeri pedepsitori s-au teleportat, volatilizându-se în astral. Cei trei supraviețuitori mergeau grăbindu-se către țara Patriarhului. FRAȚII TĂCERII
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ne spînzurăm!" Cărturarul tăcuse câteva clipe, reflectând, apoi avusese un gest: "De ce, le răspunsese el, să vă spînzurați? Mai bine aruncați-vă în mare!" Erau, fără îndoială, cuvinte născocite de dușmanii lui, căci nu ducea lipsă, îi avea, numeroși și necruțători, și în politică și în cultură. Cei mai orbiți erau legionarii, care credeau că el era vinovat de moartea Căpitanului lor. O spuneau și cei din sat, cei mici, cu luciri de ură fanatică în priviri. "De ce nu fugise din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de mult? Nu trebuia să debuteze la Albatros încă de anul trecut? Ce-ți lucesc așa ochii de entuziasm? El e mai liniștit. Parcă ai fi scris tu Pîrlitu, dacă judecăm după figura ta bovină. Veselia mea, auzind aceste cuvinte necruțătoare, izbucni fără măsură. Însuși masivul râdea, ca și când cine știe ce lucru măgulitor se spusese la adresa lui. Gambrinusul, ca întotdeauna, era plin de bucureșteni. Berea, aici, avea în ea ceva în plus față de altele, nimeni nu știa ce, și al cărei secret pe urmă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înalți în care cântau grauri și zburau vrăbiile. Cartea asta nu trebuia scrisă, și în nici un caz publicată, aceste lucruri nu se spun... Scrisesem, dar nu jubilam. Mult mai mult îmi plăceau povestirile mele din Întâlnirea din Pământuri, dure, reci, necruțătoare, peste care ochiul meu trecea cu privirea micșorată și impasibilă. Trebuie să scriu altceva și să-mi regăsesc acea privire, îmi spuneam... Am luat manuscrisul, l-am dactilografiat, apoi l-am băgat în sertar și am uitat de el cinci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lista cu cele necesare pentru acest parastas și, fiindcă o iubisem foarte mult pe mătușa mea, o femeie foarte frumoasă și blândă, cu credința În Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an În urmă, după Sfintele Paști, În Săptămâna Luminată. Unchiul și mătușa locuiau Într-o garsonieră confort unu, la etajul patru, Într-un bloc de paisprezece nivele pentru că Își vânduseră apartamentul de trei camere, să-i ofere verișoarei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ei era un compromis și înțelegerea secretă a fost aceea că Marele Judecător va sabota ideologia economiei capitaliste, căreia îi va substitui mai târziu un socialism bazat pe principiul de grup. Primul pas spre lichidarea compromisului fu realizat în mod necruțător și conform planului; optzeci de mii din conspiratorii occidentali au fost executați. Rămase un singur inconvenient: în timpul războiului, "occidentalii" ascunseseră Creierul în Adăposturi. Zece ani mai târziu, Marele Judecător folosea eșecul de a nu fi găsit acea ființă mecanică drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]