2,311 matches
-
Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate; așezat la volan, rîdea cu hohote În sinea lui văzîndu-i pe hamali cum primesc pachetul cu cămăși și, nedumeriți, se uitau cum coboară femeia aceea săracă pe care se repeziseră s-o slujească. Seara trecută ei se Întorseseră În mare fugă și, ca Întotdeauna În asemenea cazuri, Julius mîncase singur În la suite și apoi mai așteptase cîtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te apropia, iar grăsanul Îi răspunse cu un dispreț și mai mare și fără să-i dea de Înțeles că ar avea nevoie de bani. Pe Susan o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească uimit, acum și mai mult ca Înainte, văzînd că un chelner foarte amabil Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mașină, ba chiar se oferea să-i aducă o găleată cu apă ca să-i spele bara de direcție, dar suedeza Începu să tragă capota automobilului sport, Îl asigură bine În toate părțile și pe urmă se sui urmărită de privirile nedumerite ale paznicului, care stăruia acum să-i arate o plăcuță cu o reclamă pentru coca-cola pe care o avea prinsă la rever și care, dacă aveai timp să-l crezi, Îi dădea dreptul să păzească toate mașinile care opreau În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou pînă cînd nu Înveți bine exercițiile astea.“ Julius voia să-i răspundă că le știa, să-l lase să mai Încerce o dată, cînd ea, Dumnezeu știe de ce, adăugă: „am dat faliment“. Și Îl privi scrutător. O privi și el nedumerit, așteptînd o explicație care să lămurească Înțelesul frazei, dar Frau Proserpina, ca și cum și-ar fi revenit dintr-un leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e recital. Dumneata stai acasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rapid. Czinczar nu era un bărbat frumos, dar emana forță și dădea impresia unui tip bine. Și totuși, nu era de ajuns. Această lume barbară era plină de bărbați cu aspect viguros. Lydia, care se așteptase la calități deosebite, era nedumerită. Chipul lui Czinczar părea mai degrabă sensibil decât brutal, ceea ce era un fapt neobișnuit. Dar încă insuficient pentru a explica faptul că era stăpân absolut al unei hoarde imense, indisciplinate. Marele om făcu un pas în față. - Doamnă, - spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo erau foarte distrați, unul își fierbea ceasul la micul dejun în loc de ou, altul ieșea pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-a mai apucat să ajungă acolo, s-a auzit că a fost Împușcat Într-o cîrciumă În Mexic. Dar fii sigur că ar fi venit. Și-uite-așa au fost toate, chiar așa s-au Întîmplat. Dar, cu toate astea, tot nedumerită eram: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“... ce să fie asta oare? „Ei, Doamne“ - a zis taică-tu - „nu Înseamnă nimic. Oricum tot n-a fost adevărat, ți s-a părut.“ „Ai răbdare, stai c-ai să vezi“ - am zis. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au venit lăcustele, parc-a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-au ros tot pămîntul de l-au lăsat gol, parc-a trecut atît de mult timp. Și totuși nu... (mă gîndeam) eram tot nedumerită, Înțelegi... nu se poate, n-a venit sorocul, doar anul trecut În ianuarie... Dumnezeule mare, mă gîndesc adesea la toate cîte mi s-au Întîmplat, mă și mir că mai sînt În viață să ți le povestesc. Cred că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Daaa!” ...Îi vedeți copii? Desenați aici scena: Inventatorul și Inventica se pregătesc de drum, noi ne grăbim să-i căutăm și pe ceilalți fii ai lui Verde Împărat. Acum sunt la rând Artistul și Învățătorul. Eu, motanul Ticuță, mă declar nedumerit: Ana vrea să-i adune pe toți la Castelul din Carpați? Dar Prințul Culorilor nu știe că venim și s-ar putea să nu fie acasă sau... pur și simplu s-ar putea să n-aibă chef de întâlniri. Împăratul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam nedumerit. - Oh, făcu Gosseyn. Era o întrebare care nu-i trecuse prin minte nici lui, nici celorlalți Gosseyn. Nemulțumit își dădu seama că, pe Pământ, fulgerul era asociat cu furtunile de vară. - Cred că ai dreptate, aprobă el. Dar își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
oferit - cuiva care avea tot ce-și dorea - nu știa clar. Dar se retrase, să nu fie văzut. Împinse ușa doar cât să fie puțin întredeschisă. Și ascultă: - Vrei să zici, de ce mă port așa? Vocea de copil era din ce în ce mai nedumerită. - Da. Era vocea lui Dan Lyttle. Mai adineauri ai venit aici și mi-ai comandat să-ți pregătesc micul dejun. Și eu l-am pregătit, nu-i așa? - Și? - Ei, bine, - tonul bărbatului era destul de neutru - tu ești musafir în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se stinse. Fața luă iarăși o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi imaginez, spuse individul cu vocea lui moale, de ce ai lăsat să ți se întâmple asta din nou? Întrebarea părea să implice faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spuse: - Nu sunt morți. Dar - adăugă el - nu se mai află pe această planetă. - Am tot încercat, spuse Blayney, să descopăr unde ar putea fi instalat dispozitivul de Distorsiune care să-i facă să dispară de aici. Pentru că - omul părea nedumerit, dar și impresionat - trebuie să fi fost necesară o selecție de mare finețe pentru ca scaunele să rămână pe loc. Pentru Gosseyn, aceasta fusese o intervenție care-i conveni: acum era evident că Blayney nu știa nimic despre posibilitățile super-creierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
reuși cu greu să-i distingă - Gorrold - se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
simultan. Enin veni în fugă și-l apucă pe Gosseyn de încheietura mâinii strigând: - Uuaau! domnule Gosseyn, ce bine-mi pare că te văd. Dan Lyttle se uita către acoperișul clădirii cu două etaje. - Ce-a fost asta? întrebă el nedumerit. Tânăra femeie, Strella, se adresă și ea lui Gosseyn: - Îți mulțumesc pentru că m-ai trimis aici. (Îl luă pe Pan Lyttle de mână cu o atitudine posesivă), o să fie totul bine, ai să vezi. Crang dădu buzna pe ușa clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să fie doar parțial deconectat și de aceea a primit un sprijin minim, de la sursa de energie de care, se înțelege, trebuia să fie ferm atașat, dar nu era. Rezultatul acestei conexiuni parțiale arată fantastic. - Ce vrei să spui? întrebă nedumerit Eldred Crang. O terminație nervoasă afectată, după cum o văd eu, nu este decât un capăt liber cenușiu, extrem de mic, pe care numai un expert l-ar putea identifica drept anormal; dar cuvântul acesta, "fantastic" este prea dramatic. Urmă o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o șansă, și ai refuzat-o pentru totdeauna. Încheie: - Ai refuzat-o într-o manieră pe care n-am s-o uit niciodată. Gosseyn respiră adânc: - Trebuie să-ți atrag atenția că ești mamă. - Mama lui Enin, aprobă ea. Părea nedumerită. - El știe că sunt aici? - Nu. - Cheamă-l. Pauză. Ochii ei îl cântăriră. Brusc, ea se ridică în picioare și merse la o ușă din spatele căreia se auziseră chicoteli pe tot parcursul discuției lor. Se opri în prag și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile, iacătă, colegul de ideal și lupte de tranșee cum mă privește nedumerit, în ochii lui îmi pare că văd mijind întrebarea fundamentală, aia de care mă tem eu ce-l mai tare: "ai trădat sau nu, cu cine ești, cu ăia sau cu noi", pare că mă întreabă, și pe când el tace
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îmi pare că văd mijind întrebarea fundamentală, aia de care mă tem eu ce-l mai tare: "ai trădat sau nu, cu cine ești, cu ăia sau cu noi", pare că mă întreabă, și pe când el tace și mă privește nedumerit, pe dată îmi răsare pe dinaintea ochilor Hrebenciuc la cămeșuță albă, pe urmă degrabă mi se arată dom' Costea, și el în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
două partide din dreapta eșichierului politic. Ce ne arată acest lucru? În primul rând că este cu putință să se refacă unitatea dreptei politice atunci când proprietatea este asaltată de jefuitorii acesteia proveniți din securitate și foștii nomenclaturiști. Stau și mă întreb nedumerit ce anume poate să-i unească pe liberali de pesediști. Ce spaime și ce rațiuni ascunse îi mână alături de dușmanii proprietății. Cei care au votat cum au votat referitor la casele naționalizate doresc să intre în proprietatea a ceva ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
așa-i? Ochii lui ageri se făcură curioși.) Foarte interesant, însă. Nu mă gândisem că factorul bravadă putea fi atât de important. Părea dornic să continue, dar roboperatorul îl întrerupse: "Imposibilă intrarea în contact cu Y 381 907." Gosseyn-Ashargin ezită, nedumerit. Spuse: - Nici un fel de contact? - Niciunul. Își reveni. - Bun, continuați încercările până când mesajul va ajunge la destinație și anunțați-mă pe Gorgzid. Se întoarse și-i strânse mâna lui Paleol. Câteva minute mai târziu, trăgea de levierul distorsorului care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă fereastră se afla un videofon portativ. Gosseyn se tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
așa-i? Ochii lui ageri se făcură curioși.) Foarte interesant, însă. Nu mă gândisem că factorul bravadă putea fi atât de important. Părea dornic să continue, dar roboperatorul îl întrerupse: "Imposibilă intrarea în contact cu Y 381 907." Gosseyn-Ashargin ezită, nedumerit. Spuse: - Nici un fel de contact? - Niciunul. Își reveni. - Bun, continuați încercările până când mesajul va ajunge la destinație și anunțați-mă pe Gorgzid. Se întoarse și-i strânse mâna lui Paleol. Câteva minute mai târziu, trăgea de levierul distorsorului care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă fereastră se afla un videofon portativ. Gosseyn se tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ceva. Până atunci, uită ce ți-am spus. Și Grosvenor se îndreptă spre ușa care lega vestibulul de studioul de înregistrări. Privind peste umăr, văzu că Maiden se apropie de tehnician și-l întreabă ceva. Tehnicianul scutură din cap, sincer nedumerit. - Nu cumva pretinzi că nu ți-a vorbit?! exclamă Maiden, mânios. Doar l-am văzut cu ochii mei! - Eu unul n-am auzit nimic, îi răspunse tehnicianul, cu arțag. În clipa aceea, Grosvenor zări în încăperea vecină un tânăr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]