2,908 matches
-
ca noile generații să cunoască adevărul amar despre acele evenimente tragice” (pag.203). în partea a II-a, Elena Șoimu Postolachi, copila de 10 ani plecată în surghiun cu familia, are o serie de relatări și reflexii amare privind acea nefastă perioadă a vieții ei și a celor deportați. Se socoate că este un copil fără copilărie. Am trecut prin toate: foamete, frig, muncă silnică neomenească, înjosiri, bătaie de joc de către călăii staliniști-bolșevici, am fost lipsiți de învățătură, de limbă, de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de parcă ar fi fost făcut din clame de prins hârtii, înșirate de vreun idiot care n-avea ce face; moartea, distrugerea, anarhia, progresul, ambiția și autoperfecționarea aveau să fie noul destin al lui Piers. Și avea să fie un destin nefast: acum era obligat să facă față perversității de a trebui să MEARGĂ LA MUNCĂ. Cum viziunea sa asupra istoriei părea să fi pălit pentru moment, Ignatius schiță un laț la sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care scrisese De Consolatione, în timp ce se afla închis pe nedrept de împărat, spusese că o zeiță oarbă ne toarce destinul pe o roată, că norocul nostru vine în cicluri. Încercarea ridicolă de a-l aresta fusese oare începutul unui ciclu nefast? Oare roata lui începuse să se învârtă, în grabă, prăbușindu-se? Și accidentul părea să fi fost tot un semn rău. Ignatius era îngrijorat. Cu toată filozofia lui, Boetius fusese totuși torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă pe toți indivizii suspecți pe o rază de jumătate de milă să se scape în pantaloni de frică și s-o ia la goană spre vreun adăpost. Pasiunea agentului Mancuso pentru motocicletă era de o intensitate platonică. Totuși forțele nefaste generate de hidoasa — și aparent imposibil de descoperit — conspirație a indivizilor suspecți i se păreau intangibile în dimineața aceasta. Stejarii bătrâni de pe St. Charles Avenue se aplecau peste drum, formând o boltă care îl proteja de soarele călduț al iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i omului pericolul pe care îl constituie valva și sănătatea mea în general. Vedem deci că și atunci când Fortuna ne împinge în jos, roata se oprește uneori pentru un moment și ne trezim într-un mic ciclu favorabil, în interiorul ciclului nefast în care ne aflăm. Universul se bazează, bineînțeles, pe principiul cercurilor din interiorul altor cercuri. Pentru moment mă aflu într-un cerc interior. Este, firește, posibil să fie alte cercuri mai mici și în interiorul acestui cerc. Ignatius restitui șoferului tăblița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zece dolari și îl pusese să păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei reacționa astfel. De aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate, strigă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
face cu el, pe la spatele meu. Tu l-ai plantat probabil acolo, în față la D.H. Holmes. Acum îmi vine să cred că tot tu l-ai adus acolo și pe mongoloidul de Mancuso, ca să faci să pornească acest ciclu nefast. Cât de încrezător, cât de naiv am fost! De săptămâni întregi sunt victima unei conspirații. Totul era pus la cale. — Dă-te jos din mașină. — Vezi, spuse domnișoara Annie printre zăbrele. Au început din nou. Ușa din spate a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de depravată încât să încheie ciclul acesta nefast înăbușindu-l într-o cămașă de forță, închizându-l într-un mormânt din blocuri de ciment, luminat cu tuburi fluorescente. Fortuna dorea să-l despăgubească. Găsise o metodă să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mustafa și prietenii lui ca să sărbătorească absolvirea liceului, a descoperit că nu avea pe cine să invite. Fiind atât de arogant și de nesociabil În afara casei, atât de regește tratat În familie și cu fiecare aniversare mai aproape de Împlinirea destinului nefast al tuturor bărbaților din familia Kazanci, după un timp părinților li s-a părut o idee bună să-l trimită pe Mustafa În străinătate. Într-o lună bijuteriile lui Petite-Ma au fost vândute pentru a face rost de banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare păcat făptuit pe pământ. Însă ziua În care mătușa Zeliha a fost violată nu era o zi ploioasă. De fapt, nu era nici măcar un singur nor pe cerul de un albastru strălucitor. Și-a amintit cerul din acea zi nefastă ani și ani de-a rândul, nu pentru că Întorsese ochii către cer ca să-l roage sau să-l implore pe Allah să o ajute, ci pentru că În timpul luptei a venit un moment când capul ei atârna În afara patului și, nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită de rubine fusese cea care-o vrăjise, sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi cerut scuze de la șoferii din spate pentru că-i făcuse să se oprească. Abia atunci a observat că mașina care venea În urma lor nu era una obișnuită, ci un dric verde-salvie, simbolul morții care Îi urmărea ca o umbră nefastă. Preț de o clipă interminabilă și chinuitoare bărbatul a rămas acolo, În mijlocul traficului, părând dezorientat. În cele din urmă, când o altă mașină plină cu suporteri a trecut În goană pe lângă el cântând imnul și amicul lui a bătut nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu avea pretenția să fie legănat de triluri de privighetoare cînd se dădea jos din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar fi fost numele, scoarță sau cortex, lob, nucleu, labirint, hipocamp, tocmai se trezise Înainte de restul corpului, chiar dacă Într-un corp, la fel ca Într-o viață, nimic nu se poate izola de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
păpușile și de a le vopsi. Cipriano Algor închise încet ușa cuptorului și spuse, Ai uitat câteva aspecte ale problemei, ce-i drept, neînsemnate, Care, Uiți ce lovitură este să-ți vezi respins rodul muncii tale, uiți că, dacă aceste nefaste evenimente n-ar coincide întâmplător cu mutarea în Centru, am fi în aceeași situație ca atunci când ei au refuzat să ne mai cumpere vasele, dar acum fără absurda speranță că ne vor salva viața niște ridicole păpuși de lut, Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă, era un soi de satisfacție rușinată, ceva ca un emoționat sentiment de recunoștință care poate într-o zi va fi mărturisit. Ce faci aici, repetă, Am venit să văd, spuse Cipriano Algor, Și nu te-ai gândit la problemele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
exclam eu, ca lovit de un trăsnet. — Da, Rodin, generalul secret al iezuiților! Rodin, pe care nu-l vei Înșela făcându-l să cadă În groapă, cum ai făcut cu ceilalți naivi. Află tu, Saint-Germain, că nu există crimă, artificiu nefast, capcană criminală pe care noi să nu le fi inventat Înaintea voastră, pentru cea mai mare glorie a Dumnezeului nostru care Îndreptățește mijloacele! Câte capete Încoronate nu am făcut noi să cadă În noaptea ce nu are dimineață, În capcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
precum cea a lui Bernini, poate fi considerate ca un act de degenerare interpretativă. Pe de altă parte atitudinea unor pretinși mistici sau a unor falși artiști ce prin creațiile lor infestează arealul artistic cu lucrări ce au o influență nefastă asupra comunității este un act de degenerare socioculturală inconștientă sau, uneori conștientă și rău intenționată. Nordau exemplifică în cercetarea sa cazul prerafaeliților: Această caracteristică a misticului nu se aplică așa de complet în istoria artei și a poeziei acestui secol
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
tradiției moderne» sau a «tradiției rupturii»”. Prima „ruptură” literară și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gundo, însoțit cam de vreo șase longobarzi. - Ce se-ntâmplă? am întrebat alarmat. - A sosit un sol de la Cividale cu vești importante. Faroald ne-a convocat pe toți în sală. Am simțit un gol în stomac, de obicei prevestind evenimente nefaste. Nu era un sol, ci chiar judecătorul Saxo cu o escortă de patru oșteni aleși dintre cei mai apropiați ducilor. Stăteau în sală, în picioare, tăcuți. Judecătorul m-a privit cu răceală; doar un imperceptibil semn de surprindere în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a început să-l urască, fiindcă măreția lui îl punea în umbră și nimic din ceea ce făcuse el n-avea măreția și demnitatea faptelor înaintașului său. Deocamdată a lăsat impresia că renunța, dar de fapt nu și-a întrerupt lucrarea nefastă. Atunci când biserica catolică a hotărât că școlile, teatrele, termele și băile erau locuri în care diavolul îi ispitea pe cei slabi de înger, regele le-a închis. În clipa în care a decretat că Satana pătrundea în pieptul lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Își dădu seama că nu spaniola fusese cea care Îl sunase pe când Își recita rolul nedemn din farsă. Pe display rămăsese numărul Majei. Alergă până lângă lacul statuii Minerva și se opri doar atunci când se consideră destul de departe de influența nefastă a Facultății de Drept. — Aris? Îngână vocea ei subțire, educată și perfectă. Bea-ți paharul până la fund - Îngenunchează, căci Ea Îi aparține, Închină-te, căci el are totul și poate totul, iar tu nu ai nimic. Ți-a lăsat fărâmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alb. În rest, tăcere. Nepoată și bunică păreau a fi intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar vai! Într-o seară, într-o nefastă seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat și Violetta. Tonul blând al amândurora a fost înlocuit de altul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pentru a permite reproducerea, cele două ramuri care compun molecula de ADN se separă Înainte de a atrage, fiecare În parte, nucleotide complementare. Acest moment al separării e un moment periculos În care pot apărea ușor mutații incontrolabile, cel mai adesea nefaste. Efectele de stimulare intelectuală ale foamei sunt reale: la sfârșitul primei săptămâni, Michel avu intuiția că o reproducere perfectă va fi imposibilă atâta timp cât molecula de ADN va avea formă de elice. Pentru a se obține o replicare nedegradată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu orgoliul grotesc, cu iresponsabilitatea, cu violența lor funciară) erau răspunzători direct și exclusiv. O lume alcătuită din femei ar fi, sub toate aspectele, cu mult superioară; ar evolua mai lent, dar constant, fără Întoarceri din drum și fără contestări nefaste, spre o stare de fericire comună. În dimineața de 15 august, Michel se ridică și ieși În oraș, sperând să nu Întâlnească pe nimeni; Într-adevăr, străzile erau aproape pustii. Își făcu niște Însemnări pe care avea să le regăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]