1,627 matches
-
capul răutăților. ― Mutra nu te absolvă, papa, doar în filme ucigașii au figuri de-ți vine s-o rupi la fugă. Melania Lupii surâse tremurat: ― Încercați să vă gândiți la altceva. ― De pildă la Valerica, nu? Sculptorul urla de râs. Nefericita și-a atins scopul! Are în sfârșit un bărbat... ― Ești cel mai dezgustător individ pe care I-am cunoscut vreodată! ― Serios? Ia mai consultă-ți nițel carnețelul. Spune-mi, bătrâne, îți notai și ședințele de dragoste? ― Sictir! ― De ce trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul lumii moderne este convins că societatea există așa cum există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui și că în laboratorul creierului lui se nasc modele care trebuie aplicate lumii în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu, își cumpără un cuțit banal de bucătărie și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul omului de grotă. În cavernă, asemenea gesturi trebuie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe străzi, prin ploaie, mica sa turmă de nefericiți, șase oi rătăcite, șase păsări oarbe căzute din cuib, șase pisoi orbi nou-născuți, poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când tu ești doar cel care stă Într-un restaurant lângă cineva Îndrăgostit, este detestabil. Din fericire, rata de schimb a dolarului este atât de proastă, că nu sunt mulți americani la Paris În prezent, așa că nu erau de față nefericiți vorbitori de engleză, care să fie obligați să suporte prosteala noastră. Asta ne făcea să fim foarte relaxați și am Început să facem genul de lucruri pe care nu ai visa să le faci niciodată În propria ta țară, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unu, n-am găsit-o acolo. Am vorbit cu Dimitrios, patronul restaurantului, iar el mi-a explicat că sunase dimineață ca să spună că nu se simte bine și că va lipsi probabil câteva zile. Am fost profund și absurd de nefericit. După mustrările fostei neveste de cu o seară înainte, doream să îmi reafirm încrederea în sexul femeiesc și cine ar fi putut mai bine să mă ajute, decât blânda Marina Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
niciodată, avea ea grijă de asta, în drumuri dese pe care nici unuia din copii nu i se dădea voie s-o însoțească. Îi vorbea mereu și-i spunea: dacă ești în rai să fii fericită, acolo, în rai, oricât de nefericiți am rămas noi, aici, iar dacă nu ești încă acolo, eu, cu mâna mea, te voi duce sus, apucă-mă strâns, nu-ți dau drumul. Și Agata strângea pumnul, iar în pumn era aer. Și dacă nu există raiul eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că era safe-ul necunoscutului. Sperau pesemne că, urmărindu l, o să-l găsească, în timp ce cu el închis nu făceau nici o scofală, ba mai era și-o gură de hrănit în plus. — Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unul din cumnații ei - familia ei e din Boheni, în Oltenia - a fost îngropat de viu, sub pietre. Eu aș interzice asemenea știri, dacă aș avea putere! Și era descris totul cu lux de amănunte, cum s-a întâmplat, cum nefericitul s-a dus cu un târnăcop la o carieră de piatră, de unde se lua material pentru construirea unei școli din Cetatea. Mai departe refuz să scriu. Se comenta pe larg și durerea familiei, ce-o fi simțit Safta când a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
travestită în confort. Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne amenință cu fericirea. Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. Utopicii căutau fericirea și pe rug. Fericirea - un Everest himeric. Să le respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la masă. Nefericiților nu le mai rămâne decât să mizeze pe tandrețea posterității. Nefericirea provine, de regulă, din deficitul de imaginație. Între lanțuri și glezna învinsului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu-l înghit, îl pocnesc peste scăfârlie de nu se mai ridică în vecii vecilor! Și oare, mă rog, nu e nimic de făcut? Poate că da, poate că nu!... Eu nu am curajul s-o fac, însă pe primul nefericit pe care-l voi întâlni în cale și-mi va cere sfatul, am să-l îndemn să deschidă geanta. Ce o fi, o fi! Poate că în libertate, se vor simți mai bine, vor fi mai fericiți? Partea a III
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să priceapă ce însemnătate are acest obiectiv pentru mine; altfel, va socoti toate acestea ca pe ceva pur neverosimil și fără utilitate. Dar, chiar și așa, mie tot îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă-i asta? De altfel, te invit să privești în istorie, te rog, și să constați că aproape toți cei care s-au pretins a fi scriitori și-au dus traiul numai în mizerie, nefericiți. Au scris mult, dar au făcut-o tot timpul pe stomacul gol, și tot așa au și murit. Unora dintre ei nici cripta nu li se cunoaște, știai asta? Haide, recunoaște! Aceasta este o evidență pentru oricine și nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar fi fost ceva nefericit În tăcerea ei. Ea putu să vadă că era Îngrijorat și surprins și puțin hărțuit. Crede că vreau să se culce cu mine, se gândi ea și se Întrebă „Vreau oare? Vreau oare?“ Ar fi completat asemănarea cu alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
agiutorat cu a noastre domnești mile... câte una sută cincizăci lei din vama cea mare domnească”... “Anii 1777 ghenarie 4”. ― Unde am mai putea poposi, părinte? ― Cred că mănăstirea Barnovschi ne așteaptă cu brațele deschise, să ne vorbească despre soarta nefericitului voievod Miron Barnovschi Moghila voievod, decapitat de turci la Istanbul în 1633... ― Să vedem ce spune la 9 decembrie 1627 evlaviosul voievod: “Domnia mea am luat pe Domnul Dumnezeu în ajutor și am început și am zidit ruga și biserica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
soția sa Avga dăruiesc mănăstirii “2 fălci cu livada care este <acolo>... pentru pomenirea părinților noștri și a noastră”. ― Iaca unde au ajuns viile unuia care a umblat cu “hiclenie”. La mănăstirea Sfântul Sava din Iași, dragule. ― Și cine-i nefericitul care a umblat cu “hiclenie”, părinte? ― Coste Băcioc vornic, care a pierdut “patru fălci de vie, ce sânt în Dealul Mândrul și la Laslău, la Cotnari, care... le-a pierdut și toate celelalte ocini ale lui,... pentru că el cu Gașpar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
disperate de pe uscat. Nu încăpea nici o îndoială că erau oameni, dar... ce fel de oameni? Tapú Tetuanúi n-avea să uite niciodată - la fel cum n-aveau să uite nici însoțitorii lui- impresia pe care i-au creat-o acei nefericiți naufragiați, care țipau și dădeau din mâini, dar care - chiar și de la această distanță se putea observa - nu aveau nimic în comun cu restul ființelor umane pe care le văzuseră până atunci. Pe băiat îl surprinse în primul rând faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se fi născut în casa lui taică-su. Norocul l-a urmat la școală, la universitate, în căsătorie și apoi în afaceri de tot felul. Mașina, un Mercedes de lux, luneca cu siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bădăranul are casă și poartă, are camere de luat vederi și are și o sapă. Strada Văleni fiind îngustă, unii șoferi încearcă să întoarcă mașina în dreptul porții bădăranului. Mojicul stă la pîndă, apucă sapa și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă: De ce mă înjuri, mă, dobitocule? Bădăranul se sperie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei În fiecare duminică cu mătuși și verișoare grase, cînd creierul se odihnește leneș În poveștile vechi, cînd lumea e netedă și aburită ca un album de fotografii, cînd problemele nu au fost Încă inventate, nici politica, nici filosofia și nefericitul ăla de prinț nu și-a pus Încă Întrebarea „a fi sau a nu fi“. Ce bine mă simt În această lume simplă, sentimentală și zaharisită ca un muzeu de Kitschuri, departe de deșerturile argintii cu circumvoluții secate prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de praf. Învățăturile maestrului Lin-Chi, puf. Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf. Visele și timpul; Jurrasic Park; Introducere în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher. Opere complete și apoi - Cărămidă cu cărămidă, Analiza și tratamentul disociației traumatice... Nu. Am scos cartea, un volum mare, cartonat, și am deschis-o, cercetând rapid cu privirea pagina de titlu și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]