1,595 matches
-
dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el, desigur, cel ce zdrobea oameni, cunoștea la rândul său nenumărați nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eliminând-o fără scrupule din circuitul lingvistic, trecând-o într-un șomaj sine die. Dar pentru a nu-i supune unui supliciu inutil pe eventualii mei cititori, voi corecta pronunția sus-numitei doamne, printr-o hotărâre arbitrară și unilaterală, redându-i nefericitei litere "R", surghiunite pe nedrept, locul ce i se cuvine în mod firesc și natural în alfabetul limbii române, ca și în rostirea curentă. Bine-ați venit la noi, doamnă Condor, zise mama înclinându-se decent în fața ei. Ei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
2. Nobilii care țineau zălog moșiile fiscale, 3. Sașii arendași a vreo 36 sate întregi și părți din ele pe 99 de ani (dela 1765), la care se mai adăugau rechizițiile și întreținerea armatei austriace, care se așezase pe capul nefericiților români, mai ales în vremea ocupării Olteniei 1718 - 1739, armată ai cărei militari se comportau ca niște lăcuste ce distrug totul în calea lor. De-alungul vremurilor situația iobagilor s-a agravat veac după veac. Slujbele și podvezile au crescut astfel încât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
antipruteniană) self -hatred. Emil Paraschivoiu - de altfel personaj nega tiv în carte, nițel pe nedrept, aș zice - are un text în care înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de apel, dar care tocmai prin asta ne devine pînă la urmă nesfîrșit de simpatic, ca de altfel și autorul lui. Am lăsat la urmă lucrul cel mai important care trebuie spus despre
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
chiar și așa puteai ghici un chip trist, care urma să fie groaznic lovit de soartă. Soare era un erou și, prin urmare, toate extravaganțele lui sau bețiile crunte în care se dădea în spectacol i se treceau cu vederea. Nefericitul își povestea tuturor tragedia și, în scurt timp, toți colegii de la noi din an au realizat cu ce om special au de-a face. Un om care se luase la trîntă cu destinul. După cîteva luni însă am aflat că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să alerge nici doi metri, și că acuma, la douăzeci de ani, poate să alerge și douăzeci. Pe moment, ne-a umplut și el de respect, dar după aia, cum el nu bea, nu fuma (deși, ca să pară de gașcă, nefericitul avea tot timpul iniția tive : „Hai, băieți, noi nu bem nimica ? Stăm pe sec ?“), am început să-l cam luăm peste picior. Oricum, porecla „Avortonu’“ se lipise perfect de el. Nu i-am zis însă prea mult timp așa, fiindcă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de atmosfera de sânge și de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Alfred de Musset. Ce decepție, însă! Nici nu mi-aș fi închipuit... "Ayant été atteint, jeune encore, d'une maladie morale abominable, je raconte ce qui m'est arrivé pendant trois ans..." Așa începe povestirea. Abia așteptam să reîntâlnesc pe nefericitul Octave, s-o revăd pe frumoasa Brigitte; să le strâng amândurora mâna ca unor vechi și buni prieteni; să le aud din nou povestea, să mă înduioșez cu ei, să sufăr cu ei. Dar n-am mai înțeles nimic. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-am simțit atras înainte chiar de a-l fi cunoscut, din cauza strânsei amiciții care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că ziua următoare va veni un alt invitat, care uneori chiar i se opune primului. Același lucru îi va zice și lui: „Sunteți cel mai bun, nimeni nu se compară cu Domnia Voastră, ceilalți nu vă ajung nici până la gleznă, iar nefericiții care îndrăznesc să se îndoiască de genialitatea Dumneavoastră sunt totalmente nuli.“ Altă dată va veni și un astfel de nefericit, dar și el va avea parte de aceeași bandă, pe post de lauri. Mai deunăzi, mia fost dat să văd
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și lui: „Sunteți cel mai bun, nimeni nu se compară cu Domnia Voastră, ceilalți nu vă ajung nici până la gleznă, iar nefericiții care îndrăznesc să se îndoiască de genialitatea Dumneavoastră sunt totalmente nuli.“ Altă dată va veni și un astfel de nefericit, dar și el va avea parte de aceeași bandă, pe post de lauri. Mai deunăzi, mia fost dat să văd o emisiune a Mihaelei Rădulescu unde era invitat Ser giu Nicolaescu. Știm cu toții cât de lăudăros e personajul. El a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de Monserrat, când fu ajuns din urmă de un om care venea în goană întrebându-l dacă își dăduse cumva hainele unui sărac după cum zicea acesta. El spuse că da și ochii i se umplură de lacrimi, de milă pentru nefericitul căruia îi dăduse hainele, deoarece își dădu seama că săracul fusese bănuit de hoție. Deși fugea cât putea de cinstea ce i-o arătau oamenii, nu putu rămâne mult timp în Manresa, deoarece se povesteau despre el lucruri nemaipomenite, în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că nu trebuie căutate. - Am înțeles, iubitule, ce înseamnă să fii fericit, dar fiecare înțelege lucrul acesta în mod diferit. De exemplu, unii cer puțin de la viață și sunt fericiți, iar alții care cer mai mult nu primesc și devin nefericiți. Asta este problema lor. - Inima-i de vină. Ea este o forță vitală ce le susține pe toate. Toată existența este în inimă. Așa cred eu. Numai ea e responsabilă de tot ce se-ntâmplă. Nu are limite. Ea răspunde
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acești recruți căci În caz contrar veți cădea În cea mai aspră răspundere”. Parcă În derâdere, după atâtea amenințări, formula de final fusese următoarea: „Vă rog să primiți asigurarea considerațiunilor mele”. Pe reversul actului, doar un singur nume: cel al nefericitului Florea Mateiu Costachi, refugiat În raiul unei grădini de legume din comuna Târzii. Comisarul Despărțirii a II-a Huși, Holban, confirmase polițaiului orașului prezentarea la Escadronul de Călărași local a celor patru recruți găsiți acasă, cu adresa nr.788/4
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
inaugurarea colectivei din Priponești și văd crisparea și nesiguranța, jalea și amărăciunea celor care aveau să ducă traiul colhoznicilor sovietici... Mulți dintre colectiviștii forțați să se înscrie „benevol”, văzuseră cu ochii lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul că fusesem aproape izgonit din Priponești cu ani în urmă și că n-am fost forțat să spun minciuni consătenilor mei, îndemnându-i să intre în „raiul” pe care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și excluse, în primul caz o incluziune care se pretinde fără rest, în celălalt o excludere care se știe fără speranță, la un capăt, totalul cetățenilor integrați și suverani ai statului, la celă- lalt, gloata - Curte a miracolelor sau lagăr - nefericiților, obidiților, învinșilor.” ătrad. mea, A.M.Ă Dacă istoria concep- tului subliniază separația între cei care au exclusivitatea și cei excluși, Agamben semnalează faptul că în epoca modernă sărăcia și excluderea trec din sfera semantică a economicului și socialului în cea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ani - la Începutul lui 1946, mai exact - o recoltă neașteptată de copii cu sânge turcesc sau mongol În vinele lor inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de apă stătută pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ardea cu foenul fără ca să mă decid să protestez, l-a trimis pe lumea cealaltă! Ajunsesem să mă consider „un criteriu al divinității”; cine mă supăra, o pățea... Evident, eu (V.M. - n.n. V.Cr.) nu doream câtuși de puțin moartea acestor nefericiți care intraseră, dintr-un motiv sau altul, în dizgrația mea: eu doar constatam cum ei dispar, ca niște piese de pe o tablă de șah, înlăturate, calm, de o puternică mână... Ca să vezi ce gânduri îi pot trece, uneori, omului prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din 1977, de regimul ceaușist, lui Marin Preda îi cășunase, nu se știe de ce, pe Slavici. Bine i-au făcut autoritățile române de după primul război mondial că l-au ținut nițel la răcoare, dându-i astfel posibilitatea să-și ispășească nefericitele sale, în context, opțiuni filogermane... Autorul Moromeților s-a izbit însă, ca de o stâncă, de rezistența criticului literar, decis să întruchipeze, în acea dispută, înalta imputare, plină de o nobilă amărăciune: „ - Pe Slavici, domnu’ Preda?! Adică, să-l bagi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a ținut de carte, că a crezut că viața este mult mai ușoară. În urma lui au rămas zece copii, unii șoferi, alții muncitori agricoli, unii dintre ei cu deosebite calități, cu remarcabile îndemânări. Când stai de vorbă cu acești nefericiți crescuți în amară sărăcie, contrastul între condițiile mai mult decât modeste în care trăiesc și noblețea lor sufletească, seninătatea cu care întâmpină viitorul, delicatețea lor, frumusețea lor și fizică nu numai morală, te impresionează profund. Cei mai mulți dintre copii lui au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din urmă crin se aseamănă mămica, și acest contrast mă determină să o prețuiesc și mai mult, și să stropesc cu lacrimi nefericita ei noblețe. O, mămică, este așa de plăcut să mă gândesc la tine !. Lacrimile vin așa de ușor în ochi. Le simt ca pe o mângâiere a mâinilor tale pe obrazul copilăriei mele. Deși nu mi-ai spus niciodată cuvinte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lămurit că ea locuiește aici de foarte mulți ani, de când s-a născut, aici au murit părinții ei și sora sa și soțul ei... că da, în 1933, s-a sinucis un chiriaș nenorocit, din dragoste... că fata pentru care nefericitul s-a spânzurat trăiește și ea, "întrebați la numărul doisprezece, vis a vis, e doamna Spiridonescu. Este văduvă, de mult, a fost soția unui deputat care a murit la canal... " Doamna de la nr. 7, care se vede că era singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o dată, înainte de a ajunge acasă, că Pica-pica este emblema cea mai potrivită a timpului nostru de tranziție. Este un Mitică păsăresc. Acasă, la t.v., se prezintă pe larg trei criminali (paznici), care au omorât, cu poftă, cu sadism, un nefericit vagabond surprins că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fii puțintel ieșean, dacă ești român." Îmi amintesc de un concurs de primariat unde un medic, profesor devenit ulterior general, rămăsese foarte mulțumit de un candidat, îi trecuse pe o fișă nota maximă, douăzeci, când, întrebându-l cum găsește lașul, nefericitul a mărturisit că nu mai fusese niciodată la Iași. Printr-un joc subtil de stilou, nota douăzeci s-a prefăcut în optsprezece. (Și profesorul nu era deloc ieșean, dar avea sensibilitate de ieșean. E un fel de distincție. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
căzut la pământ. Apoi, brusc, s-a ridicat și cu o smuncire s-a eliberat de hățuri și a dispărut în zare ca vântul. Podețul era strâmt și fără parapet. Caleașca nu s-a prăvălit în apă, dar cei trei nefericiți s-au rănit. Cele două surori s-au rostogolit în jos pe o pajiște, iar Francesco a sfârșit-o sub roțile caleștii. Au sosit ajutoarele. L-au eliberat pe sărmanul conte de sub greutatea caleștii. Gamba dreaptă era dublu fracturată: tibia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]