1,869 matches
-
îl numim realitate. Primele trei categorii din tabela categoriilor kantiene sunt: Unitate, Multiplicitate, Totalitate. Este evident că toate conceptele, toate ființele și toate obiectele pe care le percepem, sunt modelate, înțelese, cu ajutorul acestor categorii. Următoarele categorii sunt cele de Realitate, Negație, Limitație. Realitatea, la care iarăși am ajuns, o găsim în jurul nostru, dar ea este numai în mintea fiecăruia dintre noi și la toți. Rostul acestei lumi e tocmai înțelegerea realității. Fără ea poesia nu ar avea suport în lumea oamenilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
categoriile înțelegerii și ale inconștientului care au modelat, au memorat, au stocat, toate aceste vechi percepții, după chipul și asemănarea lor. Percepțiile au fost filtrate, au fost triate, după cum se potriveau mai bine cu unitatea, cu multiplicitatea, cu totalitatea, cu negația, cu limitația, cu mișcarea, cu cauza, cu Matricea Stilistică, care păstrează în ea toate aceste categorii, și pe care o avem fără s-o învățăm. Se pare că avem Universalul în noi după care se vor orienta și toate percepțiile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o menține în existență: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facere). Această existență vie poate fi alterată prin voința sa numai în urma înșelăciunii satanice; căci având libertatea alegerii preferă celor raționale pe cele iraționale destinându-se stării de negație, dar nu se poate desființa sau anula ca spirit creat nici prin voința sa, nici prin alta. Finalitatea și-o poate alege și determina, anularea nu. Cuvântul Mântuitorului: „Tatăl Meu lucrează până acum (continuu și consecvent, n. a.) și Eu de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și celor mai mulți dintre legionari gardienii li se adresau cu apelativul: „Domnule”. Dar într-o dictatură nimeni nu are dreptul sau calitatea de a deține o demnitate morală, spirituală sau cultural-științifică, în afara dictatorului. Drama comunismului a cumulat în concepția sa toate negațiile, ca și tatăl care l-a născut, satana. Aceasta am trăit-o! Pentru a deveni toți „vite sub bici” s-a început cu discreditarea preoției, a persoanelor investite cu acest har. Chiar bărbieriți, preoții noștri au rămas preoți în conștiința
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sub forma pâinii și a vinului. Dacă Hristos cu energiile Lui nu este în noi, ce este viața noastră? Ne răspunde Hristos: „Nu veți avea viață în voi”. Viața e Hristos. Cine nu este în Hristos este în moarte. În negația vieții. Dumnezeu a vorbit poporului evreu prin Moise, prin prooroci și prin îngeri, înainte de venirea lui Hristos, și i-a dat legea de viață, proprie ființei omenești. I-a spus să împlinească Legea și va trăi prin ea. Legea se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
este numai binele, numai dragostea, numai bucurie, numai lumină, aceasta vorbind omenește, de fapt El este mai presus de „stări” și „stadii”. Pe când răul aparține numai diavolului. În el este numai rău, ură, minciună, pizmă, întuneric; el fiind cumulul tuturor negațiilor, desființați spiritualicește și pe Dumnezeu și pe diavol, substituindu-vă amândurora deodată. Vă instalați mai presus de Dumnezeu și mai prejos de diavol. Această existență este numai o înșelăciune a cugetului dumneavoastră pervertit prin necredință. Creaturi fiind, limitate și determinate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu pot să le am. Pentru mine, ca spirit, actele sunt ireversibile. Nu mă pot întoarce la starea inițială pe care am avut-o în Cer, o dată ce am renunțat la ea. Actele pozitive sunt străine spiritului meu. Eu sunt cumulul negațiilor. Tu vrei ca eu, rău fiind, să-ți fac ție bine? Te înșeli! După ce te voi lăsa să rabzi, mai rău decât aș fi putut eu să-ți fac, îți voi da satisfacție, ca să-ți înșeli cugetul, să crezi că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
valorilor firești ale vieții, rânduite de Dumnezeu, aduceau valorile întunericului, rânduite de satan: minciuna, furtul, desfrâul, crima, ateismul și nihilismul. Utopia stă în negarea lui Dumnezeu, în încercarea de a-L înlocui în sufletul oamenilor cu dumnezeul crimei și al negației. Se împlinește cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău”. Unii au căzut momiți de promisiunile de ușurare a suferinței, alții, care deținuseră grade și funcții, crezuseră că vor putea duce Mișcarea Legionară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
participiu, timpurile simple și compuse, acordul participiului trecut, folosirea auxiliarelor, folosirea conjunctivului, diateza activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație, de negație) gradele de comparație h. - Particulele: NE și CI (VI) i. - Prepoziția, conjuncția, interjecția j. - Tipuri de propoziții: afirmativa, negativă, interogativa, exclamativa, imperativa; k. - Periodul ipotetic l. - Vorbirea directă și indirectă NOTĂ: Capitolul privind " Elementele și construcțiile gramaticale" este obligatoriu pentru
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
rămâne o enigmă (nu avem o cunoștință sigură despre suflet). * Ideea cosmologică. Anotimpul și universul material, ca fundament al întregii naturi. Rațiunea este cea care rezolvă teza și antiteza provocate tot de ea, osândită pururi a oscila între afirmații și negații deopotrivă de tari și de vulnerabile. * Idealul transcendental. Teologia rațională vine în sprijinul existenței lui Dumnezeu - argumentul antologic, cosmologic al lumii, care nu poate fi decât Dumnezeu creator și atotputernic. Kant obiectează că principiul cauzalității se aplică înăuntrul lucrurilor, nu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI NEGATIV" Trăsătura definitorie a pronumelor negative este întrebuințarea lor în enunțuri negative; participă la dubla exprimare a negației în limba română, la nivelul verbului predicat și la nivelul constituenților sintagmei verbale: „N-a văzut pe nimeni.”, „N-a văzut nimic.”, „N-a mers cu nimeni.”, „N-a fost împotriva nimănui etc.” Intră de regulă în relații de interdependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coboare; • dezinența -ă: la celelalte verbe: să doarmă, să sosească, să pară, să vândă, să prindă Sintagma conjunctivului prezent este disociabilă prin adverbe modale-regim (mai, tot, și etc.): „Să mai salut o dată colibele din vale.” (M. Eminescu), prin adverbul de negație nu: „I-ai spus să nu întârzie?” (D. Zamfirescu) sau prin pronume personale și reflexive, forme scurte, neaccentuate: „Ea din trestii să răsară / Și să-mi cadă lin pe piept;” (M. Eminescu) Când, între morfemul conjunctivului și forma de prezent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume personale și reflexive, forme scurte, neaccentuate: „Ea din trestii să răsară / Și să-mi cadă lin pe piept;” (M. Eminescu) Când, între morfemul conjunctivului și forma de prezent a verbului, intervin mai multe tipuri de elemente lingvistice, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbul modal pe ultimul: „Încât să n-o mai poți uita / Viața ta întreagă” (M. Eminescu) Observații: Când, în limba vorbită și în limbajul artistic, pentru întărirea negației, se întrebuințează adverbul cumva (sau construcția care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multe tipuri de elemente lingvistice, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbul modal pe ultimul: „Încât să n-o mai poți uita / Viața ta întreagă” (M. Eminescu) Observații: Când, în limba vorbită și în limbajul artistic, pentru întărirea negației, se întrebuințează adverbul cumva (sau construcția care cumva), conjuncția-morfem se reia: „Numai tu să nu cumva să te răsufli cuiva.” (I. Creangă) Perfectul Cunoaște amândouă situațiile, de timp absolut și de timp de relație. Ca timp absolut, situează acțiunea verbală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul de flexiune al verbelor; deosebirile se manifestă doar în realizarea concretă a temei de participiu. Sintagma este disociabilă, în general, între morfemul modal și cel temporal, de adverbe-regim: „Aș fi vrut să mai fi cântat o dată...”, de adverbul de negație nu: „Să nu fi rămas, dacă nu-ți plăcea...” sau de pronume, personale și reflexive, forme scurte: „Nu trebuia să i-o fi dat...” „Trebuia să se fi gândit mai bine atunci...” Adverbul modal și disociază sintagma, de obicei, între
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dat...” „Trebuia să se fi gândit mai bine atunci...” Adverbul modal și disociază sintagma, de obicei, între auxiliarul temporal și tema participiului: „Să fi și strigat dacă voia...” Când, în structura sintagmei, intervin mai multe elemente de disociere, adverbul de negație ocupă primul lor, adverbul modal, ultimul: „Trebuia să nu-l fi crezut.”; „Să-l mai fi strigat o dată..” 3. MODUL POTENȚIAL-OPTATIVtc "3. MODUL POTEN}IAL‑OPTATIV" Acțiunea verbului este prezentată ca o posibilitate, care se va transforma sau nu în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc., precum și verbele care, din motive fonetice, prezintă dezinența -i: merg-i!, dorm-i! etc. Spre deosebire de celelalte moduri verbale, la persoana a II-a singular, imperativul negativ prezintă o altă structură, constituită din tema de infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personal sau impersonal: Începuse a ninge..., A tăcea înseamnă , în multe situații, a accepta umilința. În structura enunțului sintactic, intră în relația de opoziție, specifică verbului, afirmativ-negativ; forma negativă o realizează, de asemenea, cu modalități caracteristice verbului: prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar): „Ș-apoi...cine știe de este mai bine. A fi sau a nu fi...dar știe oricine.” (M. Eminescu) Cunoaște opoziții categoriale verbale: • timpul - realizat ca opoziție aspectuală: imperfectiv (prezentul)/perfectiv (perfectul): Înainte de a trece
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune: a părea sufixul -e: verbele din tipurile IV și V de flexiune: a vinde, a prinde Sintagma infinitivului prezent este disociabilă prin adverbe modale-regim: mai, tot, cam, și: A început a cam protesta de la o vreme..., prin adverbul de negație nu: Am sfârșit prin a nu mai crede nimic din cele spuse de el. sau prin pronume, reflexive sau personale (forme scurte, neaccentuate): „...Nu caut o casă cu chirie pentru a o admira din curte...” (I.L. Caragiale) „Nu pierde nici o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume, reflexive sau personale (forme scurte, neaccentuate): „...Nu caut o casă cu chirie pentru a o admira din curte...” (I.L. Caragiale) „Nu pierde nici o ocazie pentru a-și manifesta nemulțumirea...” (I.L. Caragiale) Când sunt inserate mai multe elemente, adverbul de negație se situează pe primul loc, adverbele-regim, pe ultimul: „Am început a nu-l mai crede deloc.” Observații: Prepoziția-morfem a a infinitivului poate lipsi din sintagma infinitivului în două cazuri: • când infinitivul urmează verbului a putea (regional, și verbului a ști
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sintagma infinitivului perfect poate fi disociată, între prepoziția-morfem a și auxiliarul de timp fi, de aceleași elemente ca și sintagma infinitivului prezent: • adverbe-regim: Teama de a nu mai fi făcut iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de negație nu: Până a nu fi venit el totul părea în regulă. • pronumele, personale sau reflexive: M-a cuprins dintr-odată teama de a nu-l fi jignit cu ceva... Adverbul modal și dislocă sintagma, în mod obișnuit, între auxiliar și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obișnuit, între auxiliar și temă: Gândul de a fi și greșit față de Mircea îl determină să plece imediat. Când sintagma este dislocată de mai multe elemente lingvistice în același timp, ordinea rămâne aceeași, ca în structura infinitivului prezent: adverb de negație, pronume, adverb modal: Uitasem parcă, pentru moment, și de durerea de a nu-l mai fi văzut încă o dată. Accentul: Accentul principal cade pe tema de participiu; verbele din tipurile I-IV prezintă accentul pe sufixul tematic: a fi cântàt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur liniștea de-apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur liniștea de-apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să puie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și mai rar ca enunțuri negative: „Ce semeț erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost.” (T. Arghezi) În planul expresiei, sunt marcate numai enunțurile (sau componentele acestora) negative; mărcile distinctive principale ale acestor enunțuri sunt adverbul de negație nu și conjuncția copulativă nici, întrebuințată în mod frecvent adverbial: „Nu-i vina mea, nu-i vina nimănui / că sufletul ca țărna mi-i bogat, că pătimaș și bun ca dânsul nu-i / un altul sau ca dânsul neîmpăcat.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]