1,780 matches
-
ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat de ușa proprietarului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am originalul. Adesea, da, adesea mă gândesc că ar trebui s-o ard. Un fapt mă consternează însă: oricum aș socoti, numărul imaginilor nu este același. Lucrarea mea conține o imagine în plus față de cea a lui Doré. Așa că rămân nehotărât. Poate că acel desen în plus, imaginea suplimentară, este de fapt opera vieții mele. Și totul rămâne nears. E de la sine înțeles că ea mi l-a citit pe Erwin Strittmatter acolo, în apartamentul de două camere de lângă biserica Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării tulburat și împins de vînt încoace și încolo. 7. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8. căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. 9. Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
această dată cei doi n-au scos o vorbă. L-au petrecut cu privirea pe furier și atât. Acesta a intrat în birou. Îndată s-a deschis ușa: ― Intrați. Domnul căpitan vă așteaptă. Cei doi au privit unul la altul, nehotărâți. Todiriță i-a șoptit lui Dumitru: ― Ia-o tu înainte. Dumitru, cu inima cât un purice, a pășit în biroul căpitanului, urmat de Todiriță, care părea pierdut... S-au oprit după primul pas. ― Apropiați-vă - le-a ordonat căpitanul, scoțând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
M-am uitat la Daryl. Adormise cu degetul mare în gură. M-am gândit să mă întind lângă el, dar nu știu de ce aveam senzația că n-o să fie prea încântat să mă găsească acolo la trezire. Am tândălit-o nehotărâtă, neștiind ce să fac. Așa că am rupt o pagină din carnețelul meu, mi-am scris numărul de telefon, iar dedesubt am adăugat „Sună-mă!“ și am semnat „Rachel“. M-am întrebat dacă să scriu „Cu dragoste, Rachel“ sau numai „Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke al meu, venise să mă ia! Am început să zâmbesc, dar n-a fost un zâmbet dus până la capăt. Ceva nu era deloc în regulă! Luke cel din fața mea nu se comporta ca Luke al meu. Chipul îi era nehotărât. Luke n-a sărit pe mine, nu m-a sărutat și nu m-a învârtit prin cameră. Am început să-mi amintesc îngrozitoarea scenă finală când o terminase cu mine. Apoi, chircită de oroare, mi-am adus aminte de chestionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze veștede era mai gros, le spulbera scoțând un foșnet slab. Foarte repede ajunseră deasupra drumului forestier, care se vedea ca o panglică albicioasă încolăcită printre copaci. Acolo vâlva se opri, oscilând nehotărâtă, când la deal, când înspre vale. Se mărise mult acoperind tot carosabilul pe mai multe zeci de metri. După câteva momente se strânse la loc și porni spre oraș. De data aceasta mergea mult mai încet, oprindu-se de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea: oricât se străduise să mute mormântul lui Calistrat de la marginea cimitirului nu reușise să găsească înțelegere din partea preotului paroh. Acesta nici nu voia să audă de strămutarea oaselor bătrânului în pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o cârciumioară, într-o odaie a casei. Trecu pe la uluc, sorbi cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să fac? Încotro s-o apuc? Nehotărât, am rămas deocamdată locului, scurmând cu privirile în dreapta și în stânga, doar-doar voi zări-o apropiindu-se. Nici gând. Mi se părea că pietonii trag cu coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic i-a adus, în trecut, mâhnirea și ce înger minunat îi poate readuce, în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor că așa fusese toată viața ei: o nestatornică în suflet. Poate că acesta este și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bătălia din al șaselea decant. Preotul era blând, calm, inflexibil. - Principiul ordinului universal, zise, și al statului universal, transcende emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau să facă imediat o tentativă. - Această putere pe care o ai, zise Leej, felul în care faci lucrurile acestea, cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate începură să împingă și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel punct înălțat. Totuși, înainte de a avansa spre Tennozan, Mitsuhide fusese distras de trei lucruri: trădarea lui Tsutsui Junkei; ordinul său de a întări Castelul Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în același an. Acei membri ai clanului Shibata cărora le păsa cât de cât, se lamentau că, dacă relația dintre Katsuie și Katsutoyo era atât de rece, nu puteau decât să se teamă pentru viitorul clanului. — Katsutoyo e atât de nehotărât, se plângea Katsuie. Niciodată nu face nimic cu adevărată limpezime și hotărâre. Nici măcar nu are firea potrivită pentru a fi fiul meu. Katsutoshi, pe de altă parte, nu are nici urmă de răutate. S-a atașat cu adevărat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea în niciun fel să-și închipuie ce avea să urmeze. Zâmbetul ei descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atât de liniște, că s-ar fi putut auzi musca. Știi bine că nu pot să beau bere, Carol. Și știi și de ce. Nu era pic de ranchiună în vocea lui, iar ăsta era un semn bun; părea mai degrabă nehotărât. — Da, da, îmi cer scuze, uitasem de asta pentru o clipă. În orice caz, mă gândeam că doar un pahar... poate că nu ar conta? Oh, ce isteață era, nu? Știa cum să răsucească cuțitul în rană. Nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și nu am cum ști ce răspunsuri poate găsi fiecare în încercarea de lua cât de puțin și pe umerii săi o parte din povara universului acesta colosal... Iată-mă atunci și pe mine stând între cele două lumi, veșnic nehotărât, ca urmare a acestor întrebări fără răspuns, asemeni ecuației fără rezolvare a apariției gândirii, pe deplin nedesăvârșit, nicicând știind încotro s-o apuc în afara artei, singura în stare să scape strânsorii acesteia fără seamăn a materiei, căreia nici măcar știința nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și am privit întreaga poiană... Iasomia dispăruse deja printre pomi, uitându-se după acea plantă. Hamsterii au pornit și ei în altă direcție, adunând crengi. Portocala s-a întins în iarbă, părând să adoarmă nestingherită. Ghidușa a venit lângă mine, nehotărâtă, și m-a luat de mână, căutând parcă un fel de siguranță și protecție. Și, eventual, răspunsuri la întrebări. Și acum, ce facem mai departe? Așteptăm, i-am zis. Și la noapte rămânem aici? Așa se pare. O să rămânem aici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pentru că primejdia îl amenința deopotrivă și pe el. Astfel că, după ce s-a sfătuit cu pairii săi, împăratul i-a dat lui Rinaldo o armată puternică și l-a trimis în întâmpinarea lui Gradasso. Au urmat numeroase bătălii cu rezultate nehotărâte. Gradasso înainta mereu în Franța. Dar cum era el nerăbdător să pună mâna pe lucrurile dorite, el l-a provocat pe Rinaldo la un duel ce trebuia să aibă loc în următoarele condiții: Dacă Rinaldo învingea, Gradasso se lega să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Aveți prilejul să faceți fapte deosebite!” i-a zgândărit nițel. „Ce-aveți de pierdut? Câteva zile! Mult mai puține decât ați risipit până acum! Este că merită să încercați?” Unii s-au arătat nemulțumiți, l-au și amenințat. Alții mormăiau nehotărâți. S-au găsit destui care să ia lucrurile în serios. Jandarmii și-au văzut de rostul lor. Ar fi putut să-l cheme pe Vânător la post. Cine era el să hotărască reguli? Să le dea ordine? Nu făceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]