2,766 matches
-
1305, 152, verso) Spargerea Vaselor. Diotallevi avea să ne vorbească adesea despre cabalismul târziu al lui Isaac Luria, În care se pierdea articularea ordonată a sefiroților. Creația, spunea el, e un proces de inspirație și expirație divină, ca o răsuflare neliniștită sau ca acțiunea unor foale. „Marele Astm al Domnului”, comenta Belbo. „Încearcă tu să creezi din nimic. E un lucru care se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și dea seama, evadase în coloana sonoră de la Clona, unde vocea ei aurie, cu influențe șiite, asigura succesul de casă al serialului aproape infinit. Ulterior, a fost distribuită în seriale mult mai infinite, cum ar fi Santa Barbara, Tânăr și neliniștit, ba chiar și în trei episoade din sitcom-ul La bloc. În serialul românesc, Val Irons l-a dublat pe Neluțu într-o cascadorie extrem de periculoasă, în care el trebuia să se cațere pe Bela, dar a și asigurat râsul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niciodată!). Când am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al rezervei secunde, tocmai sucombase. La constituția lui precară, profund minată de boală, un al doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să apară și să-l revendice. Nu am ținut să-l văd, măcar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături. În câteva clipe acareturile erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni Toader Strîmbu cu fața jilavă de sudori, alergând spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut să se arunce-n foc. Lângă cerdac, Petre Petre rămăsese zăpăcit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
erau bine ascunse. Tovarășii de navă n-au pătruns dincolo de ceea ce plutea la suprafața lui Parker, n-au prins nici un semn a ceea ce fierbea înăuntru. Lambert folosea mai mult inspirația visătorilor, deși nu era o visătoare. În hipersomn, meditațiile ei neliniștite se mulțumeau cu releveuri parametrice și factori de sarcină anulate imediat sau bifate de considerații arzătoare pe care trebuia să le rezolve numaidecât. Câteodată imaginația îi mai stârnea structurile mentale rigide, fără a ațâța cât de cât pe ceilalți. Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Laboratorul de știință. Ce este, Ripley? ― Este urgent, Ash. (Vorbea împiedicat, în pragul isteriei.) Am reușit să sustrag ceva din bancă, prin ECIU. Informația asta a ieșit brusc, nu știu. Dar nu asta contează. ― Complimente. ― Lasă asta, i-o tăie neliniștită. Se pare că Mama a descifrat o parte a transmisiei străine. Nu este complet afirmativă în deducțiile ei dar, după ce am citit, mi-e teamă că acest semnal nu este un S.O.S.! Ash nu vorbi. Când se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sus, Dallas se întoarse către Lambert. ― Cât timp mai avem până la apus? Ea își controlă instrumentele și declară: ― Douăzeci de minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o distanță respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i place, au ba! Lambert se aplecă deasupra puțului și încercă să străpungă întunericul. ― Nu văd nimic. Dallas lumină peretele cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet, dar cablul se ridica din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă atârnată de capătul firului. ― Iată-l! ― E nemișcat, zise Lambert, care căuta cu înfrigurare un semn de viață în corpul atârnat. Un gest... orice... o obscenitate chiar... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Un răspuns puternic răzbătu în difuzoare: ― Mă duc eu. Era Ash. ― În sala mașinilor, Parker și Brett ascultau cu mare atenție conversația. ― Inconștient! repetă Parker. Știam eu că într-o zi Kane o s-o-ncurce. ― Așa-i. Brett părea neliniștit. ― Nu-i băiat rău, adică, ca ofițer îmi place mai mult decât Dallas. Nu dă ordine cu una cu două. Ce s-o fi întâmplat afară? ― Habar n-am. Aflăm cât de curând. ― Poate, continuă Parker, că a căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
electrice și aruncătoarele de flăcări. Pe de altă parte, monstrul îi răpise prietenul apropiat. Și cunoștea posibilitățile armei cel mai bine. ― Parker ți-ai dorit întotdeauna o primă substanțială la sfârșitul călătoriei, dacă-mi aduc bine aminte. ― Și? răspunse inginerul, neliniștit. ― Intră-n gaură. ― De ce eu? Dallas se gândi să-i înșire mai multe motive, dar preferă să se limiteze la cele mai simplu. ― Vreau neapărat să te văd cum îți câștigi cinstit pâinea. Parker scutură din cap și făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată de Dallas care după câțiva metri, se opri. ― Acum e mai bine, Lambert? M-am deplasat. Mă prinzi mai clar acuma? ― E clar, da, răspunse ea, foarte neliniștită. Dar obțin tot un semnal dublu. Cred că sunt distincte. Nu știu care este al tău. Dallas se răsuci, explorând întregul tunel, plafon și pereți, planșeu și conducte. Apoi se uită în jos la calea pietonală și sala de întreținere, fixând locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
criticii: sensul comun și intensitatea existențială. De aici se desprind câteva aspecte paradoxale, ce țin de exercițiul vieții filosofice, pe care Socrate l-a întruchipat în mod exemplar. Plecând de la aceeași considerație se poate înțelege și acea atitudine filosofică de neliniștită căutare, printr-o detașare interioară, ce exprimă exigența unei cunoașteri critice în contextul conștientizării misterului. Adevărații adversari ai filosofiei sunt «oamenii mici și sofisticați», despre care vorbește Platon în Theaitetos, o categorie pe care o putem întâlni și în varianta
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
întreabă, afirmarea unor rezultate definitive înseamnă ideologie, mistificare elaborată cu instrumente tipice discursului persuasiv, concluzie teoretică dedusă din premise false. O mare parte a gândirii contemporane împărtășește acest punct de vedere. Filosofia se află așadar astăzi într-o ciudată și neliniștită condiție: nu poate renunța la punerea întrebării globale cu privire la realitate și viață și nici nu poate renunța la intenția de a cunoaște exhaustiv aceste teme fundamentale. Răspunsul dat poate să urmeze logica internă a discursului speculativ în sens tare sau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în jurul căruia să se construiască sensul vieții, și, plecând de la care, să se dezvolte o nouă interpretare a realității. Această descoperire poate să fie o intuiție globală, aproape un fel de iluminare imprevizibilă după ce s-a întreprins o îndelungată și neliniștită cercetare. În mod normal, aceasta trece însă prin înțelegeri parțiale și domenii particulare, ce pregătesc de fapt o considerație mai amplă și globală, ca parte a sensului însuși. Recuperarea sensului presupune identificarea unui scop, a unei finalități și conturarea unui
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
era cu adevărat fericită și amuzată, iradia tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera întunecată, le proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al ei) o reprezenta în curtea Muzeului Satului, unde se ducea des, bunicul ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
birou, către ora prânzului. Să n-ai nici o grijă, a adăugat, că dacă te va reține acolo ceva mai mult, va telefona chiar el, acolo unde trebuie... V Plouase din nou, toată dimineața, și, o dată ajuns în stradă, Pantelimon cercetă neliniștit cerul. Își ridică gulerul mac-ferlanului, își înfundă bascul până la urechi și porni cu pas repede. Dar peste câteva minute ploaia se înteți și fu nevoit să-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
simt mereu obosită, îi mărturisise într-o dimineață, și nu înțeleg de ce. Nu fac absolut nimic și totuși mă simt obosită. La începutul lui februarie a reușit s-o convingă să consulte un doctor din La Valette. Au așteptat, apoi, neliniștiți, rezultatele numeroaselor analize. - Doamna nu suferă de nimic, de absolut nimic, i-a asigurat doctorul când au rămas singuri. Am să-i prescriu totuși o serie de injecții, cu fortifiante... Poate să fie și nervozitatea care precedă, la anumite femei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevărat că Maestrul nu mai dă lecții particulare, tocmai acum, când mi-am găsit slujbă și am bani. Tocmai acum, când puteam lua și eu lecții. Măcar câteva. Măcar o lecție, două pe lună, adaogă văzîndu-l că tace privind-o neliniștit, parcă nici n-ar fi ascultat-o, ci i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, când umedă, când mată, a dinților. Își împături batista, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. - Îmi pare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea cum se privesc unii pe alții, încîntați și totuși neliniștiți, căci nu prea înțelegeau ce li se întîmplă, până când, iarăși fără ca nimic să fi pregătit acest gest, Ieronim ridicase amândouă brațele în sus, făcîndu-le semn să tacă, și începuse să danseze, cântând în surdină o melodie pe care o descoperea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme că i s-a rătăcit copilul ? Privirea unei femei care se teme că a fost auzită ? Yvonne n-o ascultă, înțelege tot, dar o plictisesc poveștile lor. Ale lui Muti și ale lui tante
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa are să-i replicheze Niki atunci când are să audă toată istoria de azi. Madam Delcă a voastră este chiar un personaj... Am cunoscut destule ca ea ! Ei, dacă le-aș descrie... Pe fața sănătos bronzată, râsul îi va fi conciliant, dar neliniștit, și ochii au să-i fugă în lături, ferindu-se s-o întâlnească. Niciun motiv special ca să-i evite privirea, nici ca să vorbească atât de repede, parcă la întâmplare, ca și când s-ar teme de întrebările pe care, în realitate, niciodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plâns, și lucrul acesta în mod special a durut-o : după o viață petrecută împreună, să nu știi la ce te poți aștepta și la ce nu de la un om ! De atunci, când se află lângă ea, pare încă mai neliniștit ca de obicei - încă mai nesigur. Fără nicio îndoială, așa va arăta și azi, când se va întoarce. Aparent surâzând îngăduitor - de fapt, liniștindu-se, pe măsură ce simte că ea nu are de gând să deschidă subiectul periculos -, el are să așeze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știe ce farmec special îi dau, pentru că des, și mai mult ca sigur fără motiv, clipește. N-ai știut ce să răspunzi și nici cum să procedezi, astfel că ai rămas tăcând și numai privind-o. Plăcut impresionat, cu toate că și neliniștit, întrebându-te spre ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]