3,779 matches
-
rămăseseră. Nu voiam decât să dispară, dar am făcut o greșeală majoră de calcul. În loc să fiu de acord și să-mi văd de prânzul meu, am spus: — Ești nemulțumit de performanțele mele, Aaron? Mă străduiesc cât pot, dar mereu pari nemulțumit. N-aș spune că sunt nemulțumit de performanțele tale, Bette. Cred că te descurci, ei, ăă, destul de bine pe-aici. Dar cu toții căutăm să evoluăm, nu-i așa? După cum a spus Winston Churchill la un moment dat... —Destul de bine? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atâta tot. Mi-am dat seama că, din păcate, nu-mi datora nici un fel de explicație. De la Sărut, nu-l văzusem decât seara, când ieșisem În oraș. Într-o seară era hărțuit de un grup de bancheri Îmbrăcați În kaki, nemulțumiți că erau neglijați la coadă. De-abia-mi aruncase o privire, zâmbise slab și ridicase cordonul, ca să trec. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată, da? Am avut o zi groaznică, Încercând s-o aduc aici, spuse el și Închise ochii. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
celor care aveau menționate proteze dentare și eliminarea celor care nu corespundeau descrierii fizice și a grupei de sânge în cauză, precum și telefoane date laboratoarelor de pe listă, pentru a identifica angajații bărbați cu aceleași semnalmente fizice. Fata luă cadourile. Păru nemulțumită și surprinsă, nu menționă povestea de pe Tamarind și acceptă, cu o guriță bosumflată à la Bette Davis, să facă ce îi cerea „în timpul ei liber”. El nu insistă: fata știa că de-acum îl are la mână. Danny termină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea un om. Omul se apropia Încet, mergând pe jos, dar ținându-și calul de dârlogi. Era un cal murg, neastâmpărat, care fornăia nemulțumit. Nu-i plăcea, pare-se, că stăpânul lui mergea pe jos. Dar nici nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căuta acolo? Pe cât știu oamenii valizi erau la război. . . Lică Trubadurul organizator de rechiziții?. . . Lică dezertorul?. Bine că știu!. Când mi-o mai face cu ochiul. Lina se roși și se înecă în gușa ei îndesată, așa cum făcea când era nemulțumită. Dar încercă să râdă. - Lasă-1 în pace, Nory! Zău, lasă-1! Să nu-i spui! Mă amărăște tot pe mine pe urmă. Era în spital la evacuare, bolnav de tifos Când s-a vindecat l-nu lăsat liber. - Prea multă lume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce știu să se bucure de cel mai prețios dar: viața. De fericire nu se pot bucura prăpăstioșii și pesimiștii. Pentru ei, fericirea este o vorbă frumoasă care nu are acoperire în realitățile cotidiene. Însăși viața a dovedit că veșnicul nemulțumit nu este niciodată fericit. Și ce puțin le trebuie pentru a fi fericiți celor ce au disponibilitatea sufletească și înțelepciunea de a se bucura de împlinirile și de momentele favorabile pe care și le creează sau le sunt oferite de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un aer nemulțumit, mergând în fața hamalilor care le poartă valizele pe cap, familii de țărani care dorm câte trei generații într-un singur rând cu bagajele sub cap, gardieni metiși cu un aer pompos, care se grăbesc să verifice certificatele de încărcătură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu gulerul de celuloid al cămășii confecționate la Londra. Vocile care exclamă: încântător! sunt primele pe care le aude Pran când Khwaja-sara îl conduce printr-o ultimă curte, la mushaira. Îl vei vedea imediat pe nabab, șoptește hijra. Indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și confortabilă partida de vânătoare a dimineții. Mai apar uneori niște probleme de ordin religios cu încărcătorii și cei care aduc vânatul, întrucât oamenii palatului nu pot face asta. dar aduse câteva servitoare special instruite și niște hijra, care bombăne nemulțumite. Pentru Charlotte („Charlie“) Privett-Clampe , faptul că este înconjurată de o mână de indivizi în sariuri este ceva mai suportabil decât ar fi fost pentru tatăl ei vederea unor femei îmbrăcate în pantaloni. Sarcinile care apasă pe umerii englezoaicelor în India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se dezbrace și el, maiorul Privett-Clampe nu se mai abține și sare în picioare, șocat. Pentru un moment, se leagănă dezechilibrat, silueta lui mătăhăloasă acoperind mare parte din ecran. Semiconștient, în spatele sălii, De Souza sau cine o fi fost, mormăie nemulțumit și dă din mâini, indicându-i că trebuie să se așeze. — Cum Dumnezeu se poate... este dezgustător. Maiorul nu-și crede ochilor. — Mi se spune că va fi și mai grozav. Birch promite o scenă foarte picantă în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice de puțină veselie obținută cu prafuri? Trage de câteva ori nemulțumit, ceea ce-l face mai hotărât ca oricând, da, hotărât, ca până și în situația în care blestematul său frate ar reuși să facă ceea ce el nu mai credea, adică să sădească o sămânță viabilă, copilul lui totuși nu va... , și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru a-i mulțumi Majestății Sale? întreabă eunucul, pentru ca mai apoi să își răspundă singur la întrebare: Nord! Pentru că împăratul se așază întotdeauna cu fața spre sud. Familia mea se ține după eunuc în timp ce acesta umblă prin casă, îndreptându-și nemulțumit degetul spre toate cele. — Nuanța vopselei e aleasă prost. Mâna lui desenează cercuri prin încăpere. Ar trebui să fie un bej cald în loc de un bej rece. Majestatea Sa se așteaptă la o locuință plină de veselie! — Dar Orhideea ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împărat din depresie. Mă complimentează pentru farmecul meu, însă eu nu sunt întru totul așa cum par. La suprafață sunt plăcută, puternică și sigură pe mine, dar în spatele măștii mă simt izolată, încordată și, într-un fel vag, dar foarte real, nemulțumită. Teama mă însoțește permanent și mă gândesc în mod constant la rivalele mele. Mă întreb cât timp va mai dura până ce o alta îmi va lua locul. Chipurile lor schimonosite de gelozie îmi năpădesc gândurile, precum cețurile iernii. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-mi cred urechilor. — An-te-hai! îl strig. Adu-mi mâna înapoi! După ceva agitație de celaltă parte a perdelei, umbra doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi este împinsă dincoace de perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre înăuntru, ca un păianjen. Nici c-ar putea să-mi pese mai puțin. Vreau să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
omul cel mai de încredere al soțului nostru. Cu Su Shun alături de Majestatea Sa, sufletul ceresc se va odihni în pace. Vrei să accepți umila mea cerere, Su Shun? Este onoarea mea, Majestatea Voastră. Su Shun este în mod evident nemulțumit. Nu reușesc să-mi stăpânesc încântarea. Nuharoo nici nu știe ce-a făcut. A creat situația perfectă de care să profite prințul Kung. — Vă mulțumim, prințe Yee, spun eu. Veți fi cu siguranță răsplătit când ajungem la Peking. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie să-ți placă..." " Da, zice el după o săptămână, e bine descris, dar nu e convingător. Chiar așa, procesele astea se țineau fără să știi de ce erai acuzat?" Și se strâmbă profund nemulțumit. "Adică cum e, zic și eu și mai nemulțumit decât el. Nu ți-a plăcut scena când cei doi polițiști intră la erou în casă să-l aresteze și-i mănâncă în prealabil micul dejun? Chiar nu ți-a plăcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-ți placă..." " Da, zice el după o săptămână, e bine descris, dar nu e convingător. Chiar așa, procesele astea se țineau fără să știi de ce erai acuzat?" Și se strâmbă profund nemulțumit. "Adică cum e, zic și eu și mai nemulțumit decât el. Nu ți-a plăcut scena când cei doi polițiști intră la erou în casă să-l aresteze și-i mănâncă în prealabil micul dejun? Chiar nu ți-a plăcut, sau n-ai înțeles-o?" "Ba da, am înțeles
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i se Întâmplau și cumva toropit de o lene mângâietoare. Nea Mitu vorbi primul. „E aicea, nu?” Întrebă, arătând spre buruienile din spatele său. „Îhî!” mormăi Cap de Șobolan, puțin nemulțumit și Încurcat. „Stai liniștit, nu-ți face nimic. Nici măcar n-o să te bage În seamă și n-o să vorbească cu tine. Fă-te și tu că nu-l vezi.” „Nu e bine de la o vreme Încoace, ascultă la mine aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se dezlipea de banca lungă de lemn și trecea prin chinurile iadului, cu bășica plină de săgeți și ace. Însă suferințe adevărate Îndura atunci când, cu o ucigătoare nerăbdare, aștepta ca Ghiță să schimbe bobinele, În huiduielile și Înjurăturile spectatorilor. Nemulțumiții făceau o gălăgie care aproape spărgea urechile și care devenise ea Însăși, până la urmă, o distracție, căci fiecare se străduia să șuiere cât mai ascuțit cu putință ori să urle În așa fel Încât să acopere, măcar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plăcea să facă rău atunci când Își dădea seama din privirile celorlalți că Își spuneau În sinea lor: „Uite, al dracului țigan, a ajuns să-mi ceară mie socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi brusc rana care Îi pricinuia dureri nedeslușite: el nu visa niciodată. Ori dacă i se Întâmpla, cumva, așa ceva, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ofițerii de stat major și secretarii particulari, astfel că Nobunaga nu le vedea decât pe cele mai importante. Printre ele se afla și o scrisoare de la Sakuma Nobumori. Nobunaga o citi și o aruncă în lături, cu o expresie extrem de nemulțumită. Persoana care avea datoria de a aduna scrisorile aruncate era pajul de încredere al lui Nobunaga, Ranmaru. Crezând că ordinele lui Nobunaga fuseseră nesocotite, Ranmaru citi, pe furiș, scrisoarea. Nu conținea nimic care săl fi putut supăra pe Nobunaga. Scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe ceilalți trei, într-un șuvoi de sânge. În acest mod, Kanbei, Kyuemon și Rokuro își împărțiră sarcinile și doborâră cinci oameni, cu iuțeala fulgerului. Izbiți de iuțeala și surpriza acestei fapte, muncitorii amuțiră ca iarba dintr-un cimitir. Glasurile nemulțumite fuseseră reduse la tăcere într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci cadavre, cei cinci samurai îi priviră amenințători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un penel, ceru Hideyoshi. Și, înmuind penelul în cerneală, trase, fără delicatețe, o linie peste trei sau patru clauze și scrise propriile lui păreri. Cu această modificare, trimise ciorna înapoi. Încă o dată, planul îi fu predat lui Katsuie, care păru nemulțumit. Un timp, stătu tăcut, pe gânduri; clauza care conținea propriile lui speranțe era încă umedă de cerneala cu care fusese tăiată. Hideyoshi, însă, mai exclusese și punctul prin care Katsuie își atribuia Castelul Sakamoto, pe care îl înlocuise cu provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aparte? Chiar era Hideyoshi unul dintre cei doi generali cu adevărat mari ai generației lui? Când se retraseră în apartamentele lor, Tadaoki își exprimă îndoielile. — Cred că nu înțelegi, mormăi drept răspuns Fujitaka. Ești încă lipsit de experiență. Observând expresia nemulțumită a lui Tadaoki, înțelese la ce se gândea fiul său și spuse: — Cu cât te apropii mai mult de un munte înalt, cu atât îi poți percepe mai puțin uriașa mărime. Când începi să urci, nu-i mai înțelegi dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]