2,109 matches
-
dramaturgia caragialiană și în cea care are ca temă centrală politica. Eroul lui George Mihail Zamfirescu este un caz excepțional de "păpușar" în spectacolul politic pentru care scopul, nobil, idealist, "scuză mijloacele". Generos, demn, inteligent, ferm, capabil de iubire pură, neobosit și decis să-și ducă la bun sfârșit misiunea asumată cu spirit de sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1992, p. 154. 31 În mod semnificativ, Caragiale chiar descoperă și explorează în registrul comic o "meteahnă națională" grăitoare pentru spiritul satiric înnăscut al oricărui român: cea a practicării aproape ritualice, printr-un fel de reiterare a glorioaselor pasquinade, a neobositei îndeletniciri scripturale anonime. Colecționarul și antologatorul a numeroase și variate mostre de dezlănțuiri calomnioase nesemnate constată: "Este aproape imposibil, cred eu, să se găsească un român, indiferent de sex, care să nu fi scris chiar dacă nu știe să scrie care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a ultimei jumătăți de secol XX, pudibond, maniheist, fetișist, paranoic, sadogmatic, schizoid", acuzat de fascism, "omul alb, bunul american care te privește direct în ochi, bărbatul cu frunte pătrată și nas drept, cu trup atletic, care se erijează în protagonistul neobosit al moralei establishment-ului" (cu toate că Goebbels îl demoniza, ca fiind erou "evreu").782 Fig. 26 Poemul grafic Superman nu este însă supraomul lui Nietzsche, întrucât el nu se plasează "dincolo de Bine și de Rău", morala sa dovedindu-se plină de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
discursul de informare. Presa românească în perioada 1985-1995, p. 137. 811 Adrian Marino, strălucitul critic literar, salută apariția celor mai importante lucrări dedicate benzii desenate din spațiul românesc, "Istoria benzii desenate românești" și "Dicționarul benzii desenate din România", ambele datorate neobositului entuziast Dodo Niță, însă nu uită să sublinieze că banda desenată reprezintă o activitate oricum marginală în peisajul autohton, un fel de "tichie de mărgăritar" în perioada ceaușistă. Dodo Niță Europa benzilor desenate, coperta IV. O interpretare inabilă ar putea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumina unui felinar de grădină. Chipul îi era neted, nebrăzdat de nici un rid, iar părul negru încă îi cădea pe umeri în acea cascadă de bucle dezordonate care îl dezarmase cu desăvârșire cu zece ani în urmă. Încă emana forța neobosită și puternica personalitate care îl atrăseseră și care o făcuseră pe Darcey McGonigle să pară dintr-odată nesemnificativă în comparație cu ea. Și exact asta îi și plăcea la ea. Îi plăcea cum îl trăgea în vârtejul ei, fără să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
drumul întortocheat de țară, temându-se ca nu cumva să vină ceva din spate și să o lovească. Dar nu era cazul. Singurele zgomote pe care le auzea erau mugetele molcome ale cirezilor dintr-un câmp din apropiere și ciripitul neobosit al păsărilor din gardurile vii de pe marginea drumurilor. Poarta castelului era dotată cu interfon. Apăsă pe buton și se anunță. Porțile se deschiseră încet. La castel o întâmpină o femeie înaltă într-un costum Channel albastru, cu părul blond ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iubea? Darcey nu îi spuse nimic lui Minette despre întrevederea cu Aidan. Mama ei se întorsese împreună cu Malachy la cincisprezece minute după ce bărbatul plecase. Darcey încă tremura de emoția revederii, dar fu scutită de obligația de a vorbi; Minette ciripea neobosită despre pierderea definitivă a rujului și cât de prostuță fusese să-și închipuie că exista vreo șansă de a-l găsi. — Trebuie să mă lași să te invit la cină ca să compensez pierderea, zise Malachy. Minette îi zâmbi. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nici o tâmpenie. Nu se aștepta de la ea să o ia razna în seara asta. Însă era îngrijorată pentru ziua de mâine. Darcey se afla în barul de lângă restaurant. Nevoia de pastile fusese de fapt o scuză ca să scape de pălăvrăgeala neobosită a Rosei și de frica paralizantă de a o revedea pe Nieve. Dorise să nu fie acolo atunci când avea să apară fosta ei prietenă și se folosise de brațul lovit ca să poată dispărea o vreme. Acum stătea în barul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit numai pe fereastră, n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-i citesc din nou din caietul cu coperți albastre, am lăsat aprinsă doar lumina lămpii cu picior în stânga fotoliului meu, Theo întins pe pat, neglijent, Aproape gol, e cald încă, așteptând ca eu să încep lectura, Citește! De afară glasuri neobosite de greieri compun fundalul sonor al nopții, nu mai știu exact unde am rămas, ar trebui să-mi pun un semn de carte, 26 februarie, cu durerea de ochi, 27 februarie, asta am citit, da! 2 martie, încă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bursă de cercetare în Canada, a reușit în toamna asta să-și ducă și soția și băiețelul, astfel încât bunica ei a rămas singură în toată casa, am cunoscut-o și eu astăzi, e într-adevăr o femeie extraordinară, o luptătoare neobosită, soțul ei mort ca preot greco-catolic în închisorile comuniste, Numai regele mai poate face dreptate în țara asta, îmi spune ea convinsă și eu, firește, mă abțin de la orice comentarii politice, duminică de duminică, pe ploaie, pe vânt, pe soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins cum era în cortegiul ce mergea în fața lui, dar îl auzi pe tatăl său, când prietenii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Romei pentru a-l da barbarilor. Fără să-i răspundă, Împăratul întinse mâna și arătă spre un punct de pe hartă. — În Iturea, să redăm libertatea și puterea tetrarhului Sohaemus, care își conducea cu înțelepciune poporul. Să-i încredințăm lui Kotys, neobositul cavaler, munții din Armenia Minor, unde bântuie tâlharii. Și se gândi: „Să-i încredințăm Pontus-ul și Bosphorus-ul lui Polemon, principele poet care scria epigrame pe o foaie subțire de pergament și mi le dăruia. «Eros, te rog, smulge dragostea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puțin decât de un principe din Parthia. Însă nimeni nu avea să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau să fie vândute sub preț la muzee și palate din jumătate de Europă. Împăratul îi porunci lui Manlius, neobositul constructor: — Privește la stânga templului. Acolo vei construi un mic teatru acoperit, foarte elegant, ca acela din Pausylipon. Te vei îngriji de toate aspectele ce privesc propagarea vocii. Dar nu vom organiza spectacole. Oameni din toate țările se vor întâlni acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca fiind căpetenia. — Este chestorul Betilenus Bassus, îi raportară bucuroși Împăratului. Pe când se întâmplau toate acestea, Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe care odinioară îl îndrăgise nespus. Căuta întunericul, însă știa că acolo vegheau, nevăzuți, zeci de germani neobosiți. Se simțea în siguranță, dar știa și că nu-și putea ascunde chipul. Ajunse în exedra și, la lumina slabă a torțelor, se plimbă printre scaunele goale. Pe când era copil și-l văzuse pe tatăl său murind, suferința acestuia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orice! Dă-mi-l doar o clipă, una singură, și cere-mi apoi viața, căci poți fi sigură că ți-o voi da râzând. 28 februarie (duminică) Locul I la campionatele regionale de juniori! Iată răsplata muncii mele Îndelungate și neobosite! Joi, vineri, sâmbătă nu am fost la școală, ca să mă pregătesc. Mi-am Întrecut concurentele și sunt mândră de mine, Însă, așa cum trebuie să zâmbesc la nenorocire, acum nu trebuie decât să zâmbesc, nu să fiu fericită. Cine știe ce Îmi rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu echipajele rănite. Luni de zile, avioanele japoneze lovite căzuseră din cer În cimitirul din aerodromul Lunghua, de parcă o luptă aeriană titanică se desfășura deasupra norilor. Grupuri de negustori chinezi de fier vechi mișunau deja printre avioanele distruse. Cu abilitatea neobosită a chinezilor de a transforma un fel de deșeuri În altul, scoteau Învelișul de metal de pe aripi și recuperau cauciucurile și rezervoarele de benzină. În cîteva zile, acestea aveau să fie vîndute la Shanghai sub formă de panouri pentru acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bineînțeles că japonezii erau În frunte, chinezii la coadă, iar englezii oscilau pe la mijloc. Dar Jim se gîndi la avioanele americane care măturaseră cerul. Oricît de viteji ar fi, japonezii nu puteau face nimic ca să oprească aceste mașini frumoase și neobosite. — Japonezii sînt viteji, conchise Jim. Dar acum vitejia nu mai contează. — Nu sînt chiar atît de sigur. Tu ești viteaz, Jim? Nu... bineînțeles că nu. Dar aș putea să fiu, afirmă Jim. Eu cred că ești. Deși neintenționată, replica doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unor ulițe de sat, a căpițelor stinse ca niște puncte pe dealuri În carcasa de piatră a orașului. Și În timp ce trenul În care te afli aleargă Încă lihnit prin tunel te gândești că undeva, deasupra, În noapte, alte trenuri aleargă neobosite spre alte destinații. Se cam fură În țara asta, și se fură bine. Trenurile pustii, În noapte. Gândurile „lupului” bătrân Înainte de a sări la beregata călătorului mergând undeva, departe. Amintirile lui de când era un biet pui de lup. Ceva confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
brațul. O văd izolată, ca decupată din aburi, o văd foarte bine. S-a întors în centrul universului, a dispărut fragilitatea pe care o avusese doar cu câteva seri înainte, nesiguranța ei neașteptată, emoționantă. Este din nou ea, puternică și neobosită, doar puțin mai misterioasă. Chiar și privirea pe care mi-o aruncă este aceea dintotdeauna, participând la lucrurile superficiale, dar distrată în profunzime. Nu mai are nevoie de mine. Mă întorc cu carafa, le torn tuturor de băut. — Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
față a încăperii lungi și înguste. Chivotul era deschis. Tora stătea pe o masă înaltă de lemn. Un grup de bărbați acoperiți cu șaluri de rugăciune se înghesuiau în jurul ei, cântând. Deși nu înțelegeam cuvintele, ceva în mine răspunse cadenței neobosite, dar ce suflet nu se lasă înduioșat de o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte. Și mișcarea îmi era familiară, deși nu puteam rivaliza cu ei. Gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sa, pentru că se gândise să noteze ideea cu inima creștinismului, poate va ieși din ea vreun articol pentru ziarul de vineri. Dar era cu mintea În altă parte. Dormise mai puțin de trei ore noaptea trecută și dimineața Îl storseseră neobositele sale iubite. Ce vedeau de fapt la el? Un copil neajutorat care le trezea simțul matern, căruia să-i schimbe scutecele și pe care să-l alăpteze la sân? Un frate care să le șteargă lacrimile? Un poet a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ofițer de stat-major conștiincios, În ale cărui atribuții intra informarea nou-veniților Înainte de-a le permite să pătrundă În camera În care se desfășurau operațiunile. Cu toate că șoferii ambulanțelor erau În grevă, le povesti, și că era intrarea sâmbetei, Nina cea neobosită reușise să aranjeze telefonic, de la birou, ca... el să fie transportat la morga spitalului Hadassa. Fima simți o afecțiune reînnoită pentru stânjeneala timidă a lui Țvi, care nu părea deloc un istoric celebru, șef de catedră, ci mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]