2,353 matches
-
asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la ei !“ - și poc ! îi mai trase o lovitură de bocanc Zenobiei - „te apucă râsul numai când îi vezi, amărâții dracului...“. și poc ! îmi trase și mie o lovitură de bocanc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru care nu există loc în centrele de educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea imposibil ca nava să se găsească într-adevăr în posesia lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tău în oricare alt loc a cărui structură ai "memorizat-o" în prealabil. Gosseyn nu răspunse nimic. Niciodată nu încercase măcar să-și ascundă antipatia ce-o resimțea pentru Prescott, astfel că se mărgini să-l fixeze cu privirea. Celălalt înălță nepăsător din umeri, dar tonul vocii îi era plin de subânțelesuri când, după ce-și privi ceasul, continuă, cu un zâmbet rău pe buze: ― Avem intenția, Gosseyn, să te imobilizăm cu toate mijloacele de care dispunem. Și, în acest sens, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
față, se retraseră încet spre grupurile ceva mai numeroase. Unul dintre bipezi, cel mai mărunt din grupul lui, scoase dintr-o teacă pe care-o purta pe coapsă o vergea de metal și începu s-o legene cu un aer nepăsător. Deși cam neliniștit de acest gest, Corl continuă să înainteze. Era prea târziu ca să mai dea înapoi. Elliott Grosvenor rămăsese locului, în urma celorlalți, lângă pasarelă. Se obișnuise să se țină deoparte. Fiind singurul nexialist aflat la bordul navei Space Beagle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sunt folosiți ca momeală, se temeau de moarte. Nimeni nu putea fi imun la această spaimă, deoarece voința de a supraviețui era înrădăcinată în însuși codul lor genetic. Niște militari cu pregătire superioară, cum era căpitanul Leeth, se puteau preface nepăsători, dar chiar sub calmul lor aparent se ascundea o anume încordare. Cât despre Grosvenor, simțea și el primejdia, dar fiind convins că alesese calea cea bună, era hotărât să o urmeze, pentru a-și pune în aplicare planul. - Atenție, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
meu, spuse Costache, iar pleoapele Generalului, după ce bătură de câteva ori nehotărâte, coborâră peste ochi a aprobare. Ridică paharul, cu un vin rubiniu care lăsa franjuri transparenți pe pereții de sticlă. — Pentru tine, spuse cu un ton care se voia nepăsător. MIERCURI 31 DECEMBRIE Viitorul și trecutul 1 Mai sunt câteva ore și se termină anul. Ce-amfăcut cu el sau mai bine zis din el? Am descoperit menuetul lui Händel, adică melodia de la ceasul muzical al lui Jacques. Asta e bine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau sortiți dezamăgirii când globul, după ce-și îndeplinea misiunea, cădea într-un canal și activă mecanismul de joc. Primul joc în care intră Cayle îi aduse treizeci și șapte de unități monetare la una. Își strânse câștigul, prefăcându-se nepăsător, dar șocul victoriei îi străbătu nervii într-un adevărat spasm al excitației. Puse câte o monedă în patru canale, pierdu, apoi parie din nou aceleași numere și câștigă nouăzeci de unități. În ceasul următor câștigă în medie un joc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de banchet, erau chipuri, rumoare, slujnice care miroseau a săpun și, mai ales, uși care trimiteau din sala mâncării înspre ascunzători și locuri secrete. Când l-a întrebat pe Godun dacă înrămase tablourile ori le cumpărase de-a gata, felul nepăsător în care-i spusese: „Eu le-am pus în rame și tot eu le-am pictat“ îi oprise vorbele în gât. Așadar, Godun, care sub o dictatură din Europa fusese inginer agronom, dintr- odată, în Estul liber, se distra copiind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el avea să plece din Yazd pentru totdeauna. Le spusese și lor, pe când un curaj altfel decât mai simțise îi străfulgera inima. Ar fi vrut să fie acolo și cei care îl bătuseră pentru apă. Să le râdă în față, nepăsător, dar, la un loc cu dorința de-a face asta, i se duse în cap și tăișul durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de vișin și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. li privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși. Îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că dincolo de aerul ei nepăsător, administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: "Femeilor le plac
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea apăra: că toți sîntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sânt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
muncești. Muncești atât de mult încât uiți să mai iubești. Jeanne muncea și ea, de vreme ce șeful de birou nu-și ținuse promisiunile. Aci trebuia puțină imaginație ca să înțelegi ce voia Grand să spună. Mai punând la socoteală și oboseala, devenise nepăsător, din ce în ce mai tăcut și n-o susținuse pe tânăra lui soție în ideea că era iubită. Un bărbat care muncește, sărăcia, un viitor ale cărui orizonturi se întunecă încet, tăcerea serilor în jurul mesei... Într-un asemenea univers nu este loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și abia atunci catadicsește și prăvăliașul să spună cu glas enervat: - De ce mă deranjezi, nu vezi că stau la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
statui care înfățișau alți oameni decât pe el. Nici aici nu existau alegeri adevărate, dar măcar iordanienii nu se înjosiseră să-și confirme tiranul cu un procentaj de 100% la vot. Unul din fiii lui Naasri îl aștepta, plictisit și nepăsător lângă grilaj. Nu spuse nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
semn rău. Ignatius era îngrijorat. Cu toată filozofia lui, Boetius fusese totuși torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din nou și el se întoarse pe partea stângă ca s-o deschidă prin presiune. — O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi sub spițele ei. Înalță-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de mersul companiei! Intenționa chiar să viziteze fabrica, când valva lui avea să-i permită, ca să vadă cum să îmbunătățească și acolo condițiile. Ceilalți angajați fuseseră întotdeauna atât de neglijenți și nepăsători. Ușa se deschise încet și domnișoara Trixie își făcu apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fasolea la pământ. — Bravo, uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus tu, „la atag“? răspunse posesorul lanțului de bicicletă. — Oprește-te imediat! urlă Ignatius către un om care ciopârțea nepăsător cu un briceag cartonul pe care scria DEPARTAMENTUL PENTRU CERCETĂRI ȘI REFERINȚE - I. REILLY, RESPONSABIL. Ce prostii vă mai vine în cap să faceți? — Hei, doar tu ai spus „la atag“, răspunseră mai multe voci. În locu’ ăsta-nsingurat, Tu mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am demonstrat superioritatea morală față de acel degenerat, m-am trezit meditând din nou la crizele timpurilor noastre. Mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceea nu-i era străină lui Zeliha și știa că nu era bine s-o Încalce, Însă această primă vineri din iulie era diferită de toate celelalte, iar acum Înlăuntrul ei se dezlănțuise un alt eu, unul cu mult mai nepăsător și mai necugetat, unul Înspăimântător de furios. Această altă Zeliha era cea care ocupa acum cea mai mare parte a spațiului ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia să cumpărăm stăreția, pe care urma s-o amenajăm și s-o restaurăm pe Îndelete. A doua zi, tata plecă la Digne, unde avea Întîlnire cu episcopul-proprietar. S-au Înțeles pînă la urmă la preț. Episcopul n-a rămas nepăsător la faptul că Își ceda stăreția unui scriitor catolic, Însă tata nu dispunea de suma cerută. A luat atunci una dintre cele mai uluitoare hotărîri din viața lui. S-a urcat iar În mașină și, În loc să se Întoarcă acasă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]