4,631 matches
-
cercetătorilor i-au atribuit-o lui Cassian”. Sfântul Ioan Cassian începe Convorbirea duhovnicească XIII cu afirmația că planul lui Dumnezeu cu privire la om, după care l-a făcut pe om nu ca să piară ci ca să trăiască în veci, rămâne neschimbat și pentru asta, când bunătatea lui Dumnezeu întrezărește în noi o scânteie cât de mică de bunătate, El Însuși o îngrijește și o întărește prin insuflarea Sa. Multe texte biblice citate de Sfântul Cassian întăresc convingerea sa că Dumnezeu voiește
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fiind înțeles aici în semnificația sa de condiție umană. În acest sens, imitația anticilor este raportată mai ales la imuabilitatea naturii umane, ființa păstrându-se în aceleași date esențiale indiferent de coordonatele spațio-temporale în care se încadrează. Cum omul este neschimbat atunci și acum, și arta care îl reflectă rămâne neschimbată în ceea ce privește mecanismele sale de bază. Prin soliditatea operelor lor care au rezistat scurgerii necruțătoare a timpului, anticii au dovedit justețea ideologiei lor estetice. Ca urmare, pentru a putea crea în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest sens, imitația anticilor este raportată mai ales la imuabilitatea naturii umane, ființa păstrându-se în aceleași date esențiale indiferent de coordonatele spațio-temporale în care se încadrează. Cum omul este neschimbat atunci și acum, și arta care îl reflectă rămâne neschimbată în ceea ce privește mecanismele sale de bază. Prin soliditatea operelor lor care au rezistat scurgerii necruțătoare a timpului, anticii au dovedit justețea ideologiei lor estetice. Ca urmare, pentru a putea crea în aceleași linii ale valorii supreme, este necesară o reactualizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la un stil, o expresie mult prea încărcată. De altfel, ceea ce se sugerează la nivel general este că expresia trebuie să potențeze conținutul, rămânând la stadiul de vehicul al acestuia și intrând în armonie deplină cu sensul: " Expresia frumoasă, ca neschimbatul soare, / Însuflețește-o lume cu raza-i lucitoare, / O aurește, însă n-aduce vătămare. / Expresia e straiul gândirii omenești: / Te prinde numai dacă-ai știut s-o potrivești" sau " Sunetul trebuie-un ecou al sensului să fie". Adaptarea formei la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în societate, ci se cere un alt tip de prezență. Papa Ioan-Paul al II-lea își dă seama foarte bine că, nefiind italian, nu este prizonierul schemelor creștin-democrate și că prăbușirea comunismului în Europa permite o deblocare a cadrului politic neschimbat timp de jumătate de secol, o situație cu totul nouă față de ceea ce cunoscuseră predecesorii săi. Or, în acel moment, intervine un element nou: criza anumitor partide creștin-democrate, explozia peisajului politic, apariția unor forțe noi și adeseori necontrolabile, diversificarea angajamentelor politice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Psalmul XXXII, IV, în PSB, vol. 17, p. 252) 22 „Nici unul dintre ei nu este nici copil, nici tânăr, nici bătrân, ci rămâne în starea în care au fost creați de la început și-și păstrează constituția lor întreagă și neschimbată.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XLIV, I, în PSB, vol. 17, p. 283) „... firea îngerească, fără de trup, care nu poate fi văzută cu ochi trupești, (...) căci ființele cugetătoare sunt ceva fin, curat, fără greutate și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ale Fiului, e necesar ca ființa Fiului să nu fie creată, ci de o ființă cu Tatăl. Căci o ființă creată nu poate primi cele proprii lui Dumnezeu. Proprii Fiului sunt însă cele din care este cunoscut Dumnezeu, ca: atotțiitor, neschimbat și celelalte spuse înainte. Deci Dumnezeu nu Se arată de o ființă cu creaturile, având cele ce le au și creaturile, cum spun acești nesocotiți”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să înseteze, să obosească și în sfârșit să sufere moartea, și nu o moarte oarecare, ci una socotită de ocară, adică moarte pe cruce; și pe toate acestea pentru noi și pentru mântuirea noastră le-a primit Creatorul universului, Cel neschimbat, Cel Ce a adus pe toate de la neființă la ființă, Cel Ce se uită pe pământ și-l face pe el de se cutremură (Ps. 103, 33) strălucirea slavei Căruia nici heruvimii, puterile acelea netrupești, nu pot s-o vadă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1, în PSB, vol. 39, p. 298) „Fiindcă deci întâiul Adam nu a păstrat harul dat lui de Dumnezeu, ne-a trimis Dumnezeu Tatăl din cer pe al doilea Adam. Căci trimite spre asemănare cu noi pe Fiul Său cel neschimbat și nealterat prin fire și cu totul neștiutor de păcat ca, precum prin neascultarea celui dintâi am ajuns sub mânia dumnezeiască, așa, prin ascultarea Celui de al doilea, să scăpăm și de blestem și să înceteze și relele”. (Sf. Chiril
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin ea și toată mulțimea de patimi care nu mai au după ea altă temelie sau cauză a existenței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 2, în PSB, vol. 81, p. 31) „... să vestim cu binecredincioșie și taina coborârii neschimbate pentru noi prin trup a Dumnezeului tuturor, mărturisind deodată pe Hristos cu adevărat Dumnezeu și om: Dumnezeu fiind în mod necauzat pentru Sine 51, iar om făcându-Se pentru noi mai pe urmă. N-a părăsit ceea ce era pentru ceea ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeului tuturor, mărturisind deodată pe Hristos cu adevărat Dumnezeu și om: Dumnezeu fiind în mod necauzat pentru Sine 51, iar om făcându-Se pentru noi mai pe urmă. N-a părăsit ceea ce era pentru ceea ce S-a făcut, căci e neschimbat; nici n-a negat ceea ce S-a făcut pentru ceea ce era, căci 49 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În sine, micimea este un lucru de disprețuit. Dar când o ia cineva mărit, din iubire pentru cel mic, fapta acestei smeriri din iubire
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
laudă la sfinți, p. 27) „De s-ar fi născut dintr-o căsătorie obișnuită, cum m-am născut eu, minciună s-ar fi socotit de mulți Dumnezeirea Lui. Acum însă, pentru asta se naște din Fecioară, iar prin naștere păstrează neschimbat pântecele Fecioarei, păstrează și fecioria nepăgubită, pentru ca felul străin al nașterii să mi fie pricinuitor de mare credință. De aceea, de mă va întreba cineva, fie elen, fie iudeu, cum Hristos, Dumnezeu fiind după fire, S-a făcut, mai presus
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Se naște azi din trup pătimitor, a păstrat nepătimitor trupul cel pătimitor, ca să arate că, după cum atunci când S-a născut din fecioară, n-a stricat fecioria, tot astfel și Dumnezeu a născut Dumnezeiește ca Dumnezeu pe Dumnezeu-Cuvântul, rămânând neîmpuținată și neschimbată Sfânta Lui ființă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 32) „Ce a zis îngerul? Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ei”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 69-70) S-a făcut om adevărat, nelipsindu-Se de nici una din cele ale noastre, afară de păcat, ci având toate cele după fire ale ființei noastre în mod neschimbat, câte le avem și noi, precum și cele ale ființei dumnezeiești fără de început”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a II-a, Scrieri, 13, în PSB, vol. 81, p. 282) „Cel ce este atât de mare, Cel ce este strălucirea slovei, Cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ei cunosc pe Tatăl ca singura cauză a Fiului și a Duhului, a Unuia prin naștere, și a celuilalt prin purcedere. Ci (o spun aceasta) ca să arate că Duhul iese prin Fiul și ca prin aceasta să arate unitatea ființei neschimbate a Lor89“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a II-a, Scrieri, 9, în PSB, vol. 81, p. 251-252) 86 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Tot din Tatăl și în Tatăl este și Duhul Sfânt, dar Acesta se numește și Duhul Fiului, ceea ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însă de ceilalți prin dimensiunile sale mult mai mari, fiind făcut din grinzi groase și trebuind să servească pentru mai mulți inși; capetele butucului erau prinse cu câte un lacăt". Această situație s-a perpetuat în ambele principate, tradițional și neschimbat, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, secole întregi în care, alături de răufăcătorii sănătoși, au stat la butuc și alienații. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat și el acelorași autorități, care însărcinau pe un dorobanț
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi efemere, trupuri... Doar el rămîne neschimbat. "Schimbătorul Neschimbat", cum îl numea Aristotel, deși nu are nume, nici formă. Este esența eternă a tot ceea ce vine către existență. Poate omul să cunoască ceea ce este ascuns? "L-a văzut vreodată cineva pe stăpînul timpului, sufletul sorilor, sursa inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi efemere, trupuri... Doar el rămîne neschimbat. "Schimbătorul Neschimbat", cum îl numea Aristotel, deși nu are nume, nici formă. Este esența eternă a tot ceea ce vine către existență. Poate omul să cunoască ceea ce este ascuns? "L-a văzut vreodată cineva pe stăpînul timpului, sufletul sorilor, sursa inteligenței?" (Pitagora). Sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
are nume, nici formă. Este esența eternă a tot ceea ce vine către existență. Poate omul să cunoască ceea ce este ascuns? "L-a văzut vreodată cineva pe stăpînul timpului, sufletul sorilor, sursa inteligenței?" (Pitagora). Sigur, nu putem vedea Vidul, sau pipăi Neschimbatul, în tot cazul nu aici, nu acum. Nu putem decît, în mod inefabil, să devenim una cu El. Nu are formă, dar e prezent și în lumea formelor, conferindu-le dimensiune spirituală, inteligență și esență. Dumnezeu este Spirit în mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
numeric cu numărul de necunoscute. Adaptarea modelului la nevoi se face cu ajutorul cîtorva ipoteze. Coeficienții de producție sunt presupuși a fi constanți, ceea ce înseamnă că cantitățile relative de servicii productive pe unitatea de produs, utilizate în procesul de producție, rămîn neschimbate. Toate întreprinderile unui sector de activitate se presupune că produc cu metode identice cantități egale de bunuri omogene. Elementul timp și problemele de localizare nu sunt luate în seamă. Un comportament perfect rațional al tuturor produ cătorilor, cumpărătorilor și vînzătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
hiene, o continuă luptă și ranchiună. Dar Cerul se cucerește fără luptă și ăsta e țelul ce ne trebuie. El nu cere nimic, dar oferă totul. Și-atunci de ce să te agăți de lucruri mereu schimbătoare și nu de "Schimbătorul Neschimbat", cum îi spunea Aristotel inspirîndu-se de la orientali? Sau poate o fi vorba despre o nouă și frumoasă sincronicitate a ideilor. Tot ce pare tare se va rupe, tot ce este flexibil va dăinui. Gingășia depășește puterea. Un înțelept nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
frecvent stăpânii (romani, bizantini și, la un moment dat, geto daci). Cursul fast al vieții lor avea să fie curmat, în Evul Mediu, de invaziile migratoare. Cu timpul, au decăzut, ajungând simple sate pescărești. Pentru Constanța, situația avea să rămână neschimbată sub lunga stăpânire otomană. În plină epocă modernă, Constanța era un sat care aduna români și ruși lipoveni, iar, alături, ființa o simplă mahala turcească cu populație adusă din Anatolia (Anadol chioi). Capitala sangeacului (regiunii) era la Silistra, iar centre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Sunt ani la mijloc, se găsesc prin manuscrisele sale, încă din anii 1872 și 1876, dar cele de după vînzarea Ipoteștiului au căpătat o evlavie de psalm: "Sunt ani la mijloc și încă mulți vor trece, Și tu rămîi în suflet neschimbată, Că-n orice noapte-n vis mi se arată Odor cu ochii mari și mîna rece. Oh, n-oi uita în viață-mi niciodată Frumsețea ta ce orice gînd întrece!... În amintirea-ți pururi voi petrece, Pe veci pierduto, vecinic
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ceilalți nu se reduce la activități consumeriste. A te depăși, a reuși în ceea ce întreprinzi, a ieși învingător din încercări, a inventa, a crea, toate aceste pasiuni pe care Nietzsche le asocia cu ideea de voință de putere sunt finalmente neschimbate. „Lupta pentru putere, ambiția de a avea «mai mult» și «mai bine», și «mai repede», și «mai adesea»... forța imensă care vrea să se cheltuiască și să creeze”20 pentru a crește, pentru a domina, pentru „senzația de un maximum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
satisfacția consumatorului sunt mai mult noutatea și schimbările decât valoarea de piață sau calitatea intrinsecă a produselor. Achiziționarea unui produs nou, fie și de valoare limitată, dă mai multă satisfacție decât experiența unui cadru de viață superior, dar repetat și neschimbat. Astfel, acordul cu conștiința relativității a ceea ce posedăm sau cumpărăm poate fi complet. Nu este adevărat că viața în affluent society seamănă, în mod sistematic, cu chinurile lui Tantal: ideea că privațiunea catastrofică este inevitabilă pentru hiperconsumator nu-i decât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]