3,439 matches
-
o să cumpăr niște plăntuțe de la supermarket și o să am un rând întreg pe pervaz. (La 50 de pence nici nu prea contează; dacă mor, îți iei pur și simplu altele.) — Gata? zice Luke. — Categoric! spun și mă îndrept cu pași nesiguri spre el, blestemând ușor în gând noroiul. Pietrișul ne scârțâie sub picioare în drum spre hotel - și, trebuie să spun, sunt impresionată. E un vechi conac de țară, cu grădini frumoase, în care se află sculpturi moderne și cu cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bloomwood.“ Sau... Luke James Brandon Vârstă: 34 Educație: Cambridge Stare civilă: celibatar Celibatar? Luke le‑a spus că e celibatar? Mă uit la privirea lui încrezătoare, arogantă, cu mândrie rănită. Brusc, nu mai suport. Nu mai suport să mă simt nesigură și paranoică și să mă întreb ce se întâmplă. Ridic telefonul și formez numărul lui Luke. — Bine, zic, în clipa în care mesajul de pe robot se termină. Bine, atunci. Dacă tu ești celibatar, atunci și eu sunt tot celibatară. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cap până‑n picioare. Picioare, brațe, sprâncene și brazilian. Brațe? Sprâncene? Mi se pune un nod în gât de frică. N‑am mai fost atât de speriată de când mi‑am făcut vaccin contra gripei thailandeze. — Brazilian? spun cu o voce nesigură. Ce... ce‑i asta? — E o formă de epilare inghinală. Totală. Mă uit la ea și mintea începe să‑mi proceseze la viteză maximă. Doar nu vrea să zică... Dacă vreți, vă rog, să vă întindeți pe pat... — Stați! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și nalbă. În timp ce mă șterg, dau drumul la MTV și dansez prin cameră pe muzica lui Robbie Williams și, în momentul în care sunt îmbrăcată în hainele de luat maul de la Barney’s, mă simt destul de optimistă, chiar dacă încă ușor nesigură. Pot s‑o fac. Chiar pot. Încă nu m‑au sunat să‑mi spună la ce oră să vin, așa că pun mâna pe telefon și sun la recepție. — Bună ziua, spun. Voiam să verific dacă nu m‑au sunat cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Fata ridică mâna. El îi face semn din cap. Fata pune o întrebare pe tema emancipării femeilor. Brusc, observă că pe chipul lui e o expresie absentă. O privește, dar ochii lui nu văd. Ea renunță la întrebare. Se simte nesigură de ea însăși când se lasă înapoi în mijlocul mării de oameni. Mao ridică privirea. ea speră că se uită după ea. Nu-și poate da seama. El întrerupe căutarea. Ea se ridică și iese. Își spune în sinea ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în borcănelul cu substanță chimică. E neliniștită. Își face griji în legătură cu trecutul ei, mai ales pentru semnătura de pe documentul lui Chiang Kai-shek prin care condamna comunismul. Deși prietenul ei, Kang Sheng, a instruit-o ce să facă, ea tot e nesigură. Vrei, te rog, să participi, ca să mă ajuți? îl imploră pe Kang Sheng. Când sosește ziua respectivă, Kang Sheng e în mulțime. Doamna Mao Jiang Ching e pusă în mijlocul camerei, sub privirile a sute de ochi. Își face o autoevaluare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca să lupte în bătăliile sale ideologice. Nu prea pot să o țin secretă. Înțeleg cum lucrează. Mi-l închipui pe Mao uitându-se la mine cu zâmbetul cu care mă lumina acum treizeci de ani. Pe de altă parte, sunt nesigură, chiar un pic temătoare - Mao nu a văzut niciodată lucrurile ca mine. Cum aș putea să știu dacă va fi mulțumit de ceea ce fac? Pentru prima oară de mulți ani, nu mă mai supără insomnia. Arunc cât colo somniferele. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vreau să-i știu! Când am văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea lui Traian Manu. Sub blândețea obosită a privirii - așteptarea, neliniștea. Pupila Îi pâlpâie o secundă, nesigură, apoi Întreaga față i se destinde: râsetele s-au grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de secol de când am plecat de acolo ca să-mi Încep viața aici! Și, când te Întorci, totdeauna mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scaunul de alături fața nemișcată, negricioasă, bine hrănită, tristețea fețelor nemișcate care Își ascund mulțumirea-nemulțumirea. Dar nici tu n-ai strigat: deschideți odată geamurile ca să intre aer, de ce să mă sufoc, Împreună cu voi, În această cutie etanșă? Cu o mână nesigură Îți așezi În buzunarul de sus al hainei cutia de pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de mândrie că tocmai serbaseră „nunta de argint”! Probabil singurul metal prețios din casa lor! Cristian trebuie să fi făcut atâtea eforturi să mă determine să accept invitația acasă numai ca să mă prezinte soției! Pe cât este el de filiform și nesigur pe el, pe atât de impozantă și lipsită de trac este ea. Pretindea că ne mai Întâlniserăm cândva, În tinerețe, dar eu nu prea cred, pentru că e cu cel puțin zece ani mai tânără decât mine. Alcătuiesc Însă genul clasic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că în curând, mai curând decât și-ar fi dorit, această felie îi va fi luată și că trebuia, încă de pe acum, să-și „cumpere” o altă felie de viață. Simți o mișcare între cotul și coastele lui. O căutare nesigură, oarbă, molatică. Doar pisoii de o zi se pot mișca așa. Dar știa deja că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ascunse sub miile de lăstari, arbuști și fel de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
școlari fără griji. Grație generozității prințului Manuc, avuseseră parte de mese îmbelșugate, de vinuri, cafele, ciubuce și încă multe altele, după pofta inimii. Spre final, însă, când soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rusești. Prințul tocmai ieșea din pădure. Opri calul și își ridică privirea spre crestele munților. Se simțea încolțit din toate părțile. Turcii care îi doreau moartea ca să-i ia averea, instigați mereu de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă nesigură, îngenuncheată de distrugătorul de lume, blestematul Napoleon, și o Rusie la fel de nesigură, amenințată cu ruina totală de către același Napoleon. De fapt, unul și același dușman oriîncotro ar fi pornit. Napoleon îl ura încă de când dejucase, cândva, planul lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre crestele munților. Se simțea încolțit din toate părțile. Turcii care îi doreau moartea ca să-i ia averea, instigați mereu de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă nesigură, îngenuncheată de distrugătorul de lume, blestematul Napoleon, și o Rusie la fel de nesigură, amenințată cu ruina totală de către același Napoleon. De fapt, unul și același dușman oriîncotro ar fi pornit. Napoleon îl ura încă de când dejucase, cândva, planul lui de a trimite un corp de armată în Polonia, prin principate. Împăratul contase atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu de vreo țară basarabească rusească? FINAL PASAJ RETRAS Iancu lăsă scrisoarea și privi în jur. Stătea într-o cămară dărăpănată, cu acoperișul nesigur și hârtie trasă prin ulei, apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea, ca să scape de ploșnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am bătut la palmă... Dar de sânge nu-mi aduc aminte». «Îți aducem noi aminte, avem cele mai Înaintate metode de aducere-aminte - dar când ziceai: ’Jidan Împuțit!’ -ți-aduci aminte?» Tata se străduiește să zâmbească, În continuare. Își aprinde cu mâini nesigure o altă țigară, de la prima, neterminată. - Cad drept În capcana lor - de unde s-o știu? Zic:«Aaaa, tu ești Sapșa al lui Avrum, dughenarul nostru...» «Ce ți-am spus?», face Sapșa al meu. Că avem cele mai Înaintate metode din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Predau și traducerile din Gorki, tipărite cu... litere românești?» «Predai tot! Și nu mai discuți! Predai tot, le ducem la Orhei, vedem noi acolo, verificăm ce-i bun pentru narodul truditor și ce nu!» Tata aprinde altă țigară, cu mâini nesigure: Îl face să sufere amintirea... - Nu mai aveam scăpare. Trimisesem copiii acasă, În toată școala numai ei trei și cu mine... Sapșa cu Încă unul intră În casă - noroc că voi erați la Moș Iacob - se aștern pe cotrobăit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fac decât să indice locurile unde s-a zâmbit. Dar Julia nu zâmbea. Nici pe departe. N-a mai spus nimic, însă înăuntru clocotea. Julia era o femeie splendidă, numai că, asemenea multor frumuseți, în adâncul sufletului era teribil de nesigură pe ea. Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și cei doi au pășit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a destins. Numai Alison a revenit la mina serioasă. — Deci, tu chiar crezi c-ar trebui să încerc să vorbesc cu Sofia? s-a adresat ea Juliei, care a clătinat din cap entuziasmată. —Absolut! Ce ai de pierdut? Alison părea nesigură. — Pe Luca poate? —Prostii, a cotcodăcit Julia. Și chiar dacă, prin absurd, îl pierzi din cauza asta, atunci înseamnă că Luca nu e bărbatul care ai crezut tu că e. Dar sunt sigură că, indiferent de rezultat, el o să interpreteze gestul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capul pe spate și fixând tavanul preț de câteva secunde. Deci, ceea ce vrei tu să spui, este că vrei să se ajungă la o înțelegere despre cum pot băieții să petreacă timp cu tine, nu-i așa? Alison a zâmbit nesigură. Nu știa în ce direcție se îndrepta discuția. —Îmmm, nu neapărat cu mine. Mai curând, cu mine și cu Luca. Așa cum se procedează acum, situația e destul de dificilă. Sofia s-a uitat la Alison impasibilă, după care a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia. Deborah fusese foarte interesată de Susan și de viața ei: pusese multe întrebări legate de Milly și de felul în care învăța fetița. Susan și-a spus c-ar fi cazul să se întoarcă la petrecere. Croindu-și drum nesigură printre invitații rămași, femeia a răscolit încăperea cu privirea căutându-l pe Nick. De-acum era disperată să ajungă acasă ca să doarmă și să scape de efectele nenumăratelor pahare de șampanie pe care le dăduse peste cap. Susan i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeile care au cele mai mari dificultăți în a concepe un copil sunt acelea la care nu putem să detectăm nici o anomalie. — Am înțeles. Alison știa că asta ar fi trebuit s-o liniștească, dar ea se simțea, în continuare, nesigură. Și-atunci care e următorul pas? — O să facem și o laparoscopie, ca să ne asigurăm că într-adevăr problema este aia pe care o bănuiesc eu, după care trecem la o operație simplă, ca să eliberăm trompele. —Și după asta aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]