2,409 matches
-
cursul anului: Sterie Enăchescu, de Franceză; Dimitrie Caracostea, de Română; Spiridon Popescu, de Matematici; Victor Anastasiu, de Zoologie; Grigore Niculescu, de Istorie și Ion Costescu, de Muzică ― toți adevărați stâlpi ai liceului, impresionante figuri, care au înscris o pagină de neuitat în cultura românească. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și, după primele noțiuni primite de la profesorii noștri, după invariabilele: "Comment-t'appelles-tu?", cu răspunsul "Je m'apelle... Cutare"; după longitudinea și latitudinea Geografiei, cu sâcâitoarea problemă de a afla poziția unui oraș pe globul pământesc; după numeroși
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
După momentul religios și cuvântul de deschidere al directorului, elevii au fost introduși în clase unde îi așteptau manualele, câte o floare pentru fiecare și cuvântul de bun venit al dascălilor. Prima zi de școală se înscrie cu litere de neuitat în memoria școlarului începător, dacă dascălii știu să facă din ea o sărbătoare, un eveniment cu adevărat emoționant. Pentru Mălina începutul școlarității însemna dobândirea unui nou statut grevat de muncă sistematică și de noi răspunderi. Nivelul inteligenței, sănătatea fizică și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
atunci, ca până de foarte curând, că Ioana aparținea unui tărâm inaccesibil, la care doar puteam visa din când în când. În anii ’70, când Sergiu Celibidache a venit să dirijeze Filarmonica din București, am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întins pe canapea, lung de nu se mai termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea mi se urcă la douăzeci și doi. — Povestește-mi despre un dans de neuitat. — Am dansat odată cu un italian foarte frumos, par fumat și elegant. Ținând să facă pe vedeta, el a trans format un twist îndrăcit într-un passo doble, care e un dans sen zual, nu mai ai nevoie de cuvinte, spui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
hoție, care îl duce la închisoare, la care aspiră ca la un rai fiindcă numai acolo găsești exemplarele cele mai "splendide", mai "sfinte" de criminali pe care îi poți iubi și admira. Îi plac lui Sartre toate acestea? Judecând după neuitatul său personaj Autodidactul din La nausee, nu ne vine să credem. Dar insistând în lectura prefeței sale, altfel destul de indigestă, aflăm explicația exaltării sale nemăsurate, "revoluționare", față de opera lui Jean Genet: cică, chipurile, această lume a pegrei celei mai abjecte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
64. Se ridica într-adevăr, nu după multă vreme, Petre Dragoș, și se îndrepta spre prezidiu. Nu înțeleg de ce scriitorii cu forță de evocare, cum era Eusebiu Camilar, sau alții la fel de înzestrați nu ne-au lăsat nimic despre felul de neuitat cum vorbea Petre Dragoș în aceste ședințe, ele însele memorabile. De fapt nu era un orator, dar avea în el ceva de Pitie, care spune lucruri dincolo de sensul atribuit de noi cuvintelor. Știa în cuvinte puține, și chiar sărace, să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pentru a-mi trimite medicamente naturiste. Cel mai târziu la începutul săptămânii viitoare voi avea pachetul. În ultimele zile am revăzut la televizor „Cidul”, o grozavă ecranizare după capodopera cu același nume, despre care am învățat la literatura universală cu neuitatul și providențialul prof. Paul Constantinescu, acum 75 de ani. Ce-i frumos, frumos rămâne! Vineri, 1 Decembrie 2006. Am văzut la TV multe manifestări din diferite orașe ale țării. Anii au trecut și toți făuritorii României Mari au trecut în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
limba poporului în mijlocul căruia a trăit și mai ales a suferit traume și drame în acele vremuri apocaliptice, rămânând marcată pentru toată viața. Toți am suferit într-un fel sau altul și toți am rămas marcați de acele vremuri de neuitat. Ați intrat în această vâltoare apocaliptică cu nevinovăția copilului care erați și ați avut norocul, unica șansă de a supraviețui. La fel și eu, asemeni întregii mele generații, am fost nevoit să trăiesc și să lupt pentru a depăși coșmarul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
citesc din proza lui Alexandru Vlahuță. Pentru vineri, 29 iunie 2007, autoritățile au organizat la „Grădina publică” a orașului o adunare în cinstea veteranilor de război, ca zi a recunoștinței pentru serviciile făcute de noi Țării, în acele vremuri de neuitat. Sunt anunțat că mi se va trimite o mașină care să mă ia de acasă. La ora 20 mașina e la scară... frumos gest! În parcul din vecinătatea restaurantului de la Grădină cânta de zor o fanfară militară... Sunt primit de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să le schimbe apa. I-a ajutat pe tineri să urmeze o școală, iar pe bătrâni i-a ajutat cu haine, cu bani, cu medicamente, cu lemne sau le făcea fântână lângă casă. A făcut și multe troițe prin sate. Neuitat de credincioși, de monahii și preoții pe care i-a format, monahul și duhovnicul Teofan al Mănăstirii Cetățuia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, petrece în veșnicie întru împărăția lui Dumnezeu, pe care L-a iubit și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni. Nu departe de aici, murmură marea același cântec neuitat de veacuri. Pe țărmul mării mele, vezi înșiruite castelele fericirii, castele de nisip, ridicate-n amintirea oamenilor care și-au pierdut sufletul. Sufletele lor stau ascunse în interiorul lugubru al castelului și nu pot să iasă. Se aud doar strigăte fără
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să scrii nu trei pagini, ci trei sute. Prozele scurte din Dacă aș putea străbate timpul au drept temă majoră, așa cum se sugerează din titlu, timpul. Aidoma marelui povestitor de la Humulești, autoarea retrăiește, în timp ce scrie, farmecul unor întâmplări de demult, mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă de condeiul unui prozator viguros, construind
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în vreuna din broșurile Cloisters ca un exemplu de poveste de succes. Mike a plecat și el, dar nu înainte ca Josephine să reușească să-l facă să deplângă moartea tatălui lui. Expresia de pe fața lui Josephine a fost de neuitat - a zâmbit exact ca tipul din O Echipă A-ntâia, la sfârșitul filmului. într-o altă dimensiune, am auzit-o spunând triumfătoare „îmi place la nebunie când totul se termină cu bine“. în următoarele zece zile, Fergus, ciudatul, și Eamonn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe, în fața unui bărbat. O strigase, se pare. O conversație veselă, se auzea râsul ei vital, luminos, de neuitat. Bărbatul nu se vedea, stătea cu spatele, mult mai scund decât femeia, se ridicase pe vârfuri să-i sărute, la despărțire, mâna. Mărunțelul s-a rotit în urma ei, arătându-și fața: leit Pușkin! Favoriți prelungi, barbă rară. — Oho, dumneata, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să leșine. Când o să vii să lucrezi cu mine, o să constați că din cărți nu curge sânge. Și categoric nici fecale. — Dar am și momente bune, adăuga Tom, nedorind să-i lase lui Harry ultimul cuvânt. Clipe de grație de neuitat, mici exaltări, miracole neașteptate. Când plutești prin Times Square la trei dimineața și mașinile au dispărut și brusc ești singur în centrul universului și te plouă cu neon din toate colțurile cerului. Sau când apeși pe accelerație pe Belt Parkway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
impresar al dragilor noștri Mets, dar, chiar mai important pentru binele general al omenirii, a fost autorul a numeroase fraze care ne-au schimbat perspectiva asupra limbii engleze. Înainte de a lua loc, îngăduiți-mi să vă ofer o perlă de neuitat, neprețuită, care concentrează propria mea experiență mai exact decât orice altă formulare întâlnită în cei șaizeci de ani de când locuiesc în acest corp: „În viața fiecărui om vine o clipă, iar eu am avut parte de multe“. Campionatul de baseball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o anticipasem, dar măcar nu mă făcuse răspunzător pentru faptele lui Rory, ceea ce reprezenta singurul aspect care mă interesa în momentul acela. Regretam că deschisese ușa dormitorului, regretam că faptele i se dezvăluiseră într-un mod atât de șocant, de neuitat, dar până la urmă trebuia să se împace cu situația, indiferent că-i plăcea sau nu. A sosit mâncarea și, un timp, n-am mai vorbit despre Nancy și Aurora, ci ne-am concentrat asupra mesei. Îmi amintesc că-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de buzunare a lui Traian, căutându-l de scrisori pentru Europa Liberă, și treceau prin aparatura Roengen lingurile de lemn ale tatei și-ar fi branșat imediat aparatura pe Înregistrare. Iar el Însuși, celebrul profesor, logodnicul de-a pururi al neuitatei Buni, ar fi devenit dintr-odată atent și ar asculta-o pios, cu un picior deja pe scara OZN-ului și cu ochii după geamantanul lui Victor. Eu sunt fiica ei, singura ei fiică, ar vrea să strige mama, plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu banii primiți de la Dante Negro și, împreună cu Iancu, Nanone dispăru pe ușa chicinetei. Și tot ținându-l de mână străbătu în fugă culoarul prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit și nefericit. Sunt fericit pentru că versurile vin, curg singure. Niciodată n-am mai avut atâta potop de inspirație. Și totuși, sunt profund nefericit. Îți dai seama? Nu ne vom mai întâlni niciodată. Niciodată! Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o zi În propriile-mi mâini. A fost Întotdeauna aidoma la atingere, presupun. O piele groasă, aspră, adâncituri În formă de coadă de păun, margini de pagină neregulate, roase. Dar, când o deschide Khayyam, În acea noapte de vară de neuitat, nu vede decât două sute cincizeci și șase de pagini goale, Încă fără poeme, fără picturi, fără comentarii pe margini, fără miniaturi. Ca să-și ascundă emoția, Abu Taher adoptă un ton de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu aceste ustensile și provizii să facă o plăcută călătorie de explorare printre paginile unei cărți vechi de mai bine de două mii de ani, dar mereu nouă. Și îi doresc, după oboseala drumului, să se întoarcă acasă cu amintiri de neuitat. A apărut cu câtva timp în urmă o carte foarte interesantă despre istoria lui Israel: I. FINKELSTEIN - N.A. SILBERMANN, The Bible Unearthed (New York 2001). Cartea a suscitat confuzie mai ales din cauza tonului cam provocator al unor afirmații. Totuși, în mare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu. Eram bun și drept în junglă, mai corect și mai calm ca în orașe. Dar ploile... Ce nopți de luptă cu neurastenia, ascultând ritmul acela neuitat al apei pe acoperiș, revărsări fără pomină, zile întregi, întrerupte numai de ceasuri cu bură pulverizată și fierbinte, prin care treceam ca printr-o seră, căci picăturile acelea nevăzut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri, și anevoie puteam răbda
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]