6,179 matches
-
Rușețeanu OM DE NIMIC Oricât mi-aș ține creierul pe centrifugă nu țâșnește materie primă pentru confecționat poeme halucilogene nu sunt decât măsura gropilor de lux scuip pe coala de scris putregaiul din viață. VIAȚA LA PACHET Tragi fire subțiri, nevăzute din gogoașa cunoașterii și-ți croșetezi la două cârlige o viață de lux fără gazele puturoase ce se produc în creier când scrii poezii o împachetezi întrucât nu găsești atomul unde să-i delimitezi spațiul. HAZ DE NECAZ Parcă sunt
DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361496_a_362825]
-
le-ascund în vers, Când peste mine primăveri așterni Și mă aduni buchet de flori din mers. Cochet mi-așez petalele albastre Să nu rănesc dantela parfumată. Pudrez cu praf de zâmbet și de astre, Un rid uitat și-o nevăzută pată. Mă prinzi de mână și-ntr-un fin balans M-apropii de chemarea ta , ispită! Ne sărutăm aromele în dans Eu, violet arunc frunza rănită... Tu o ridici și-i bandajezi nervura Ce sângerează verde sideral. Și sorbi un
ARUNC ZĂPEZILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361511_a_362840]
-
-și răsfață-n grădina cea veche. Din mugurii tăi s-a născut paradisul, Din florile tale - semințe de lună; În arcul privirii captiv îmi e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună. Înlănțuie-mi suflet în taină, în șoapte, Pocal nevăzut unde visul suspină, Când zorii își lasă iubirile coapte Să bea tot nectarul din seva divină. Din sufletul tău s-a născut o genune, Din inima ta - o steluță nătângă; În brațele crengi o minune apune, Dar alta-i ia
EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
-
culori nebune Câmpurile par chilimuri scumpe, Ascultând de legile minune Sărbătoarea toamnelor irumpe. Nefi resc tronează galbenul aprins Cadru ireal de lumini și fl ori, Curcubeie vii pare că au nins Întregind tabloul care-ți dă fi ori. Concertează coruri nevăzute În decorul pregătit de Zână - Partituri de nimeni cunoscute Pentru toamna care e stăpână Radiază cerul aer festival Frunzele au toate nuanțe de vis Gâzele-s pornite în dans nupțial Războiu-ntre îngeri a fost interzis ZVON DE PRIMĂVARĂ Se trezește
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
de frig încremenit-au preajmă șarpelui covrig răzbit de vise - nu se-nalță glas iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a stanei privegheate e-o lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate mereu cu
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
semenilor mei prin cel de al optulea volum chiar așa intitulat: „Zâmbind vieții", scris în perioada rotunjirii anului 80 de viață. A fost un zâmbet plămadit din bucuria descoperirii frumosului vieții în deplinul său înțeles, un zâmbet țesut de forțele nevăzute ale cuvântului. Acest zâmbet a fost trimis pe zeci de mii de kilometri prin intermediul publicațiilor online aflate pe multe meridiane ale lumii. Am avut și perioade când zâmbetul a lăsat loc suspinului adânc ce a însoțit lacrimile pentru pierderea câtorva
2014 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363855_a_365184]
-
pe aragaz, pe mașina de spălat, aia cu 6(șase) simțuri, poate că nu-i va simți toate năravurile; o va trânti în pat, ca pe o pradă de război, o va pipăi peste tot, în toate ascunzișurile văzute și nevăzute ale cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
cum se-ntoarce Ceva ce tu îi dai putere, Mii de săgeți îmi pui în arce Și mă cotrobăi de mistere. Îmi umpli golu-n amintire Și ștergi tot praful de la colțuri Iar cu o mare de iubire Mă ții cu nevăzute hățuri. Așa se face că n-am vreme De abureala-n care am fost, Sunt la apusul din extreme Si-n viață o să-mi zidesc un rost. Referință Bibliografică: Reflecții târzii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
REFLECŢII TÂRZII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363976_a_365305]
-
o găsim în scrierile lui Dimitrie Cantemir, domn al Țării Moldovei în secolul al XVIII-lea, ulterior și în alte numeroase studii. Se știe că acest dans magic, este un dans ritual care are puterea de a atinge forțe benefice nevăzute care ajută la la vindecarea celor bolnavi. Dar cum din momentul amăgirii Evei de viclenia șarpelui, binele este în permanență pândit de rău, jucătorii se tem de forțele răului, de zânele rele, de ielele din Carpați, de Necuratul, de Nefârtatele
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
in memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
Nu era, așadar, nici un pericol pentru Daniel. Sau cel puțin așa credea mama. Auzind mișcare în curte fetița îi spuse Mociului să tacă, deși el nici n-apucase să deschidă gura. -Mociu, halgas! Mă știgă mami, zise în timp ce se făcu nevăzută pe ușă. Bineînțeles că n-a strigat-o nimeni, însă curiozitatea îi dădea ghes. Văzu imediat căruciorul sub cireș și se gândi să îl plimbe puțin pe Nuțule (așa-i spunea ea fratelui său; Dănuțule transformat în Nuțule). Trase de
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
vor răsări dintre ramurile copacilor vieții coiful lui ascuțit și ochii aceia cu nuanțele albastrului și verdelui existenței mele infinită chemare spre a-mi fi iubire, uitare, iertare, înțelepciune a păsărilor când își desprind ghearele de stânca înaltului și pornesc nevăzute spre alt și alt infinit lăsând în urmă palura fricilor acumulate în toate viețile pământene. Nu cred în zei. Cred în Dumnezeu, acel Dumnezeu al iubirii nemărginite, pe care îl simt și prin trăire profundă îl chem să-mi taie
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
a pudorii, a obscenității și rușinii de a dezvălui pielea secretă, semn că mitul ascunderii face parte din strategia abilă și voluntară a cuceririi Celuilalt. La fel și tatuajul care, în locuri intime și doar în dragoste arătate, conferă pielii nevăzute ceva din sacralitatea originară a goliciunii edenice. Să abordăm acum problema machiajului și a măștii. Freud spunea că omul are două fețe: una individuală și o alta construită social. Jung, mergea mai departe, aducând în vocabularul de bază al psihanalizei
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare / Este plin de ... nonculoare!”( Alb).Poezia copilăriei, poezia purității, poezia suflețelelor celor mai nobile și mai sincere, este adunată cu dragoste în cartea doamnei Stroia “Pastel de borangic” - țesută cu fire nevăzute, toarse de sufletul Domniei Sale și sfințite în lacrima bucuriei de a fi mamă, de a fi dascăl și de-a trăi pentru și prin sensibilitatea copiilor. Îi urăm din toată inima multă inspirație și la cât mai multe incursiuni poetice
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
și lutul prea grele le simt, Când vântul își lasă în vie sudalma. Am cerul scăldat de lacrima vremii Când ploi muribunde mai spală noroi, Aceste cărări șerpuiesc iluzorii, Mirajul Morganei la capăt de noi... Am pașii trecuți prin lumi nevăzute Și arcul gândiri întins peste munți, Când flacăra arde în pieptul de carne, Cuvinte senine croiesc iarăși punți. Am mintea în rugă deschisă spre Tine, Genunchiul plecat în câmpul de flori Dă-mi pacea și roua trimisă în zile, Cu
AM CERUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362983_a_364312]
-
în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereții odăii erau neliniștiți, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob și prin vreme. Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Și mă-nălțam. Și nu mai stiam unde-mi lăsasem
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
înălțarea firii omenești la cer, căci Iisus Hristos este Unul din Treime și ca Om: Ce-a însemnat propriu-zis înălțarea lui Iisus Hristos la cer nu putem ști. Ea nu a fost numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiască nevăzută de ochii trupului, ca celelalte ascunderi după unele arătări, ci a fost o ridicare reală ca om peste planul din care se putea arăta oricând voia. El s-a înălțat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualității tuturor treptelor
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
Bărbatul ridică paloșul, dar deodată tăișului capătă reflexe stranii, îl orbește și-l scăpă din mână. PRINȚESA: (îi întinde mâna) Vino, iubitule! Urmașul Contelui va prinde viață chiar din această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! Bărbatul tresare, dar o forță nevăzută îl face s-o cuprindă în brațe. O rază ciudată, ca un fulger, îl săgeată din creștet până în tălpile picioarelor. O sărută pătimaș și prințesa i se dăruiește... Calul nechează speriat și dispare în adâncurile pădurii. Femeia din brațele sale
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
meu și el a stins sălbaticele flăcări din încinsul cuptor. Norocel insistă: - Adu-ți aminte că cizmele tale sunt fermecate, ca și cămașa pe care o porți. Te apără de orice lovituri. - Iar tu, drăguțule, ai mantaua care te face nevăzut. - Ai uitat de caseta cu nisip fermecat și cornul dăruit de împăratul Nisipurilor? - Sunt aici, drăguțule, la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se bătu fălos pe cingătoarea
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
minunile pe care le făcea Dumnezeu prin mâinile lui. Atădată mergând la biserică și neaflând acolo decât slujitorii, a aprins candelele, făcliile și a început de unul singur slujba. Dar s-a întâmplat că răspunsurile diaconilor erau date de îngeri nevăzuți iar glasurile lor răsunau atât de minunat, încât oamenii au dat buzna să vadă ale cui sunt acele frumoase cântări, într-atât a cinstit Dumnezeu pe acest credincios al Său. S-a mai întâmplat că altădată la Vecernie, n-a
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
apoi se împacă cu toate / Precum o cadână / În fața pruncilor noi de mătase. / În zorii mahmuri ca poetul alcoolic, / În capod negru și un strop de Aqua Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască, precum copiii pe plajă castele
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
frustrările-n pagină. Lumea ei este un amestec subtil de verosimil și neverosimil, de realitate și vis, de cele mai îndrăznețe construcții din cărămizi de aur și diamant, înfipte-n gingiile de lut ars ale sinelui. Bijuterii. Pandantive. Văzute și nevăzute, așezate la piept, la încheietura mâinii, la glezne, la lobii străvezii deveniți rozalii, în soarele dimineții. Acestea sunt poemele găsite în urma Mersului pe apă. Pe Marea Tiberiadei, vecină cu Dunărea noastră. Altădată, Melania Cuc afirmă: „Sunt proprietarul unui lan de
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
întregime, duhul - minte, inima - simțămintele și chiar trupul trăiesc strâns cu Dumnezeu. Dar această venire nu este recunoscută întotdeauna, cerându-se sfatul celui care deja a experiat-o pentru certificarea autenticității ei: „Întocmai așa se întâmplă și în ceea ce privește pe Dumnezeu cel nevăzut. Când îl vede cineva pe El descoperit, vede o lumină. Și se minunează văzându-L. Însă cine e, asta nu o știe de îndată; dar nici nu îndrăznește să-l întrebe pe El. Cum L-ar întreba pe Cel la
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul greoi, i se agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe gânduri, neștiind dacă să se bucure sau să se întristeze. Oare fenomenul era o evoluție, sau doar o involuție? Se concentră asupra dilemei încercând să găsească răspunsul pe care-l simțea pe aproape, asemeni unui fluture așezat pe
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
părului tău frumos, să-l simt, că fiecare clipă existența, emoția trăirii lângă tine, să nu mă părăsească, sorbind nectarul buzelor tale, tolănit deasupra sentimentelor, nelipsindu-mi, sejurul vieții, alături de tine, să te regăsesc, în fiecare secundă, ce trece, pe deasupra-mi, nevăzuta. Visul meu, tu ai putea fi, numai de m-ai iubi, sperând acum, că va fi mâine și-n fiece zi. Viața-mi e singura azi, din nou, nu mai e mult până mâine și nu cred.. în vorbele aduse
NU CRED ÎN VORBE de COSTI POP în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363409_a_364738]