14,384 matches
-
noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cînd voi afirma că noi amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți tîrgoveții, negustorii, țăranii ăștia neîncepuți și mai ales neterminați nu-și pot îngădui așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de celălalt, să se încuscrească, înrudească, să pună la cale afaceri, să se nenorocească, să dea faliment, să sufere. Or, dumneata ai șansa, norocul să ai o misie care te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
contractau și se destindeau după aceleași reguli care stăpîneau obrazul de cauciuc al italianului. Șerban Pangratty îi făcu semn cu mîna, "lasă asta, domnule, e fermecător, i-auzi ce spune!". Sigur, Pangratty auzea înaintea lui ce spunea Balbo, el era nevoit să aștepte traducerea inginerului Corvino, care, oricît de devotat ar fi fost, tot mai tîrziu și puțin altceva era. "Vecinii voștri de la răsărit au înțeles că, din toate elementele, aerul este cel mai important. Cine va stăpîni aerul va stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
normal. Iar a doua zi, hodoronc-tronc, erau arestați, scriau ziarele și creștea pericolul. Asta era chestiunea adevărată, de ce aveau nevoie unii și alții să crească pericolul? De ce avea nevoie guvernul, care oricum era la putere, să dea impresia că este nevoit să facă apel la forme extraordinare de păstrare a disciplinei, a ordinii sociale, scoțînd în față cetele de agitatori și oameni de ordine? Chiar dacă ar fi aflat, tot nu le-ar fi spus-o celor doi inspectori generali. Asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu siguranță se învîrtea în jurul miezului fierbinte. A încercat de cîteva ori să sistematizeze faptele cunoscute și pe măsură ce făcea un pas înainte simțea că-l cuprinde teama. Era aceeași teamă pe care o simțise încă în vremea războiului, cînd era nevoit să traverseze un cîmp minat. De cele mai multe ori cunoștea cărarea ori se găsea împreună cu o călăuză. Atunci îi era mai teamă decît în situațiile în care nu știa nimic și se găsea singur. Avea încredere în norocul său și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cunoștea cărarea ori se găsea împreună cu o călăuză. Atunci îi era mai teamă decît în situațiile în care nu știa nimic și se găsea singur. Avea încredere în norocul său și, chiar dacă riscurile erau evident mai mari, atunci cînd era nevoit să treacă la întîmplare se simțea mult mai bine, avea încredere în întîmplare. Era puțină nebunie la mijloc, dar fără ea nu se putea. Iar cînd era călăuzit ori i se dăduse schema de trecere, harta cu potecile neminate, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e o capcană, o trădare, dacă pur și simplu va citi greșit, ce e stînga să fie dreapta, îți ia Dumnezeu mințile ori lumina ochilor pentru o clipă și încurci totul, dacă nu tu, călăuza, totul era posibil cînd era nevoit să se bazeze pe altcineva. Acum lucrurile se schimbaseră, dar teama era aceeași. Aceeași senzație, poate puțin mai acută, cu ea nu te puteai obișnui dacă o știai mai de mult, ci dimpotrivă, devenea mai de nesuferit. În cîteva note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că acum, cînd se aștepta mai puțin, trebuia să-și pună la încercare principiile morale și nu doar atît, trebuia să implice Serviciul, depășind limitele de siguranță care asiguraseră pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a leilor. Buna și sfînta lui intuiție îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spus, de sprijin din partea unor oameni ca dumneata. Avem destule semnături ale celor ce și-au făcut din păstrarea ordinii o meserie și un crez. Noi vrem să le oferim ceva de păstrat, în schimbul liberalismului putred, găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim o ordine bărbătească, în plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a reușit să facă din macaronarii, din trubadurii lui un popor de soldați capabili să inspire respect, noi de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unor inși care aveau nostalgia cazărmii, care după o viață trăită-irosită constată că momentul minunat, momentul adevărat, paradisiac, momentul care le-a plăcut cel mai mult și căruia ei se potrivesc cel mai bine era acela cînd nu au fost nevoiți să gîndească ei pentru că alții o făceau în locul lor, cînd numai executau ordinele primite cu satisfacția bovină a lipsei de îndoială. Doar atunci cînd hotărăști ceva sub privirile întrebătoare ale celor ce așteaptă decizia, doar atunci te sfîșie îndoiala, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă. O situație în care era nevoit să reacționeze. Să ia o decizie de care va depinde soarta viitoare a Serviciului. Era atît de greu, încît a simțit cum începe să se teamă de Basarab Cantacuzino, un om pe care îl privise pînă atunci cu îngăduință, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imaginară, o voce născută din propria sa imaginație, avu senzația că deslușește în ea inflexiunile leneșe, sîsîitul inconfundabil al celuilalt prinț, intangibil și de data asta, Basarab Cantacuzino. "Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V 194 VI 243 VII 285 În colecția Epica au apărut: Dan Tomorug, Hotarul zeilor Romel Moga, Drumul regăsirii Constantin Simirad, Pelerin prin două milenii Gheorghe Schwartz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era liberă să facă ce dorește, reprezenta un lucru respingător, care merită cele mai aspre mustrări. Porni înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea deja se lașase, iar pe cer își făcuseră apariția primele stele. Acesta era momentul în care orice băiat polinezian care dorea să ajungă ceva în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru că așa voise natură. Însă un Mare Navigator era mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta lui de pe insulă - nu există nici un om a cărui glorie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și prietenii lui. Cum nu cunoșteau metalele, locuitorilor din Bora Bora și din majoritatea insulelor Pacificului de Sud le lipseau cuiele sau șuruburile cu care să prindă scândurile între ele, de aceea erau nevoiți să le „coasă“ două câte două, printr-o muncă dificilă și migăloasa, de care depindeau multe vieți, căci un talaz mai puternic ar fi putut rupe o piroga „prost cusuta“ la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul lui Tané“, care avea să ajute frumoasă ambarcațiune pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot timpul un „aruncător“, care scotea apă cu un fel de pantof mare de lemn cu coada. Era o muncă banală și plictisitoare, dar care trebuia făcută, daca voiau să rămână pe linia de plutire, așa încât toți membrii expediției erau nevoiți să o desfășoare cel puțin două ore pe zi. După ce îi salută cu un zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu Bora Bora însăși, dar cu ramificații importante în aproape toate insulele aflate la sud de Tahiti - reprezentase mereu una dintre principalele bătăi de cap pentru majoritatea adolescenților din regiune, căci, în momentul când trebuiau să-și aleagă viitorul, erau nevoiți să cântărească, cu cea mai mare grijă, argumentele pro și contra unei decizii atât de importante. Intrarea în grupul Arioi asigura înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îl macină pe Tapú Tetuanúi, mai ales după ultima lui discuție cu Hiro Tavaeárii. —Imaginează-ți că într-o zi ai reuși să te-nsori cu Maiana, argumenta el. Și când vi se va naște primul băiat, vei fi nevoit să-i spui că trebuie să-l omorî, fiindcă sectă îți cere acest lucru. Îl privi cu atenție. Crezi că te-ar mai putea ierta? Rareori se-ntâmplă să-ți ceară așa ceva. Este un obicei oribil, care se practică tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins precum Pacificul de Sud, care pentru majoritatea marinărilor de pe alte meleaguri nu era decât o întindere pustie de ape, pentru polinezieni reprezenta un loc în care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se arunce la unison asupra oricărei ființe vii și s-o devoreze. Miti Matái și Roonuí-Roonuí căzură de acord că nu puteau accepta ca niște oameni aflați într-o asemenea stare să-i însoțească în lungă lor expediție, deci erau nevoiți ori să-i lase acolo, conștienți fiind că nu vor putea supraviețui, ori să le asigure propriul lor mijloc de transport, cu speranța că vor reuși să găsească drumul de întoarcere către căminele lor. Din fericire, descoperiseră printre recife o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gălăgiosul instrument ajunsese la asemenea extreme, încât Miti Matái se vedea obligat să intervină mereu pentru a aplana disputele care apăreau și nu trebuia să-l cunoști foarte bine ca să-ți dai seama că ar fi preferat să nu fie nevoit să călătorească cu această neplăcută povară. Cu toate ca exercita o putere indiscutabila la bordul navei, era împotriva principiilor lui să dispună de un bun care îi aparținea de drept lui Vetéa Pitó, care, din ziua când găsise Soarele care Cântă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rădeaucapetele, lăsându-le doar două mese scurte pe părțile laterale. La sfârșit, majoritatea oamenilor din Bora Bora puteau fi luați, foarte ușor, drept adevărați Te-Onó, numai să nu fi fost priviți cu atenție și de aproape. Deși, pentru asta, erau nevoiți să aștepte să stea ploaia. Ceea ce se și întâmplă la amiază. Vântul se opri și el, iar când își făcu apariția un soare timid, care părea întristat de evenimentele la care asistase în acea zi, Roonuí-Roonuí se puse în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cum înțeleptul lor rege prevăzuse că așa se va-ntâmpla, răzbunătorii Te-Onó erau acolo dinainte, așteptându-i. Dacă polinezienii ar fi cunoscut șahul, Octar s-ar fi felicitat pentru precizia cu care prevăzuse mișcările rivalului sau, deși ar fi fost nevoit să admită că acesta își făcuse apariția cu mult mai devreme decât s-ar fi așteptat el. Octar și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]