2,919 matches
-
său.” (Petre Botezatu) Poate fi dat un exemplu mai potrivit ca acela trăit de Nicolae Labiș?...: „Sunt Îndrăgostit. E un curcubeu deasupra sufletului meu”. Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței „Inima are puterea de a da un preț nemaipomenit unor nimicuri.” (H. de Balzac) Pentru că „nimicul afectiv” nu se potrivește cu „nimicul logic”... * „Două iubiri umane fac una divină”. (F.B. Browning). Două iubiri adevărate (sincere) deschid drum spre Încredere reciprocă și armonii creatoare. * „Un gînd seacă mări, dar nu poate usca
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dat un exemplu mai potrivit ca acela trăit de Nicolae Labiș?...: „Sunt Îndrăgostit. E un curcubeu deasupra sufletului meu”. Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței „Inima are puterea de a da un preț nemaipomenit unor nimicuri.” (H. de Balzac) Pentru că „nimicul afectiv” nu se potrivește cu „nimicul logic”... * „Două iubiri umane fac una divină”. (F.B. Browning). Două iubiri adevărate (sincere) deschid drum spre Încredere reciprocă și armonii creatoare. * „Un gînd seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă.” (Emil Cioran) Mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acela trăit de Nicolae Labiș?...: „Sunt Îndrăgostit. E un curcubeu deasupra sufletului meu”. Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței „Inima are puterea de a da un preț nemaipomenit unor nimicuri.” (H. de Balzac) Pentru că „nimicul afectiv” nu se potrivește cu „nimicul logic”... * „Două iubiri umane fac una divină”. (F.B. Browning). Două iubiri adevărate (sincere) deschid drum spre Încredere reciprocă și armonii creatoare. * „Un gînd seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă.” (Emil Cioran) Mai mult chiar, excesul de logică poate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamenul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? în mod
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără apel taxat de îngustime a minții, mai de-a dreptul de prostie. Firește, există asemenea proști și (mărginiți care nu văd nimic dincolo de utilitatea cea mai meschină și pentru care poezia, poveștile și tot ce numim viața spiritului sunt nimicuri, în cel mai bun caz neglijabile divertismente. Câtuși de puțin nu vreau să mă fac apărătorul acestui soi de, mă rog, oameni. Îmi plac și mie unii (dar nu prea mulți) așa-numiți „fanteziști” care știu să dea vieții (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mult și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând, devin goale, lipsite de conținut.) La omul flecar/limbut, cuvântul - spune foarte frumos N. Steinhardt - se „degradează În vorbă”, adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde lobodă, gura lumii e slobodă. (De aceea, alte proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să vorbească
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altfel. SÎntem două surori, semănăm și nu semănăm. - E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcîndu-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atît de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate”. După ce a ajuns În România, Sisi a hotărît să se Întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, În URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
două surori, semănăm și nu semănăm. - E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcîndu-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atît de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate”. După ce a ajuns În România, Sisi a hotărît să se Întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, În URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce au plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcîndu-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atît de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o Însemnătate”. După ce a ajuns În România, Sisi a hotărît să se Întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, În URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce au plecat, pădurarul a fost omorît. Printre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar transmutarea în ființa cosmică a începuturilor: „Nimicul îmi zise: Binefăcătorule, / ți-am însușit toate
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar transmutarea în ființa cosmică a începuturilor: „Nimicul îmi zise: Binefăcătorule, / ți-am însușit toate gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Binefăcătorule, / ți-am însușit toate gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul capătă aici o tonalitate blagiană, dar fără vreo urmă de împăcare. Poetul este un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
nu se Înțelege pe sine Însuși decât după ce a verificat În contact cu ceilalți inteligibilitatea cuvintelor sale. Căci obiectivitatea e Întărită prin faptul că alte buze reproduc termenul pe care eu l-am format; iar subiectivitatea nu pierde prin aceasta nimic; omul nu Încetează să simtă faptul că e identic În natură cu omul; subiectivitatea e ea Însăși Întărită, fiindcă reprezentarea, odată transformată În limbaj, Încetează să fie proprietatea exclusivă a unui singur subiect. Deschizându-se medierii prin alteritate, subiectivitatea se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de o lume, pentru că discursul singur (care e deocamdată forma mea de percepție a timpului) e prea puțin, vrea să domine lumea și nu timpul, dar sunt dus (sunt timp) spre ținuturi nordice și nelocuite (unde nu stă nimeni, unde nimicul nu e Îmblânzit de lume și de discurs), așa că timpul e acum instituire de absență, acel a spune Nu. Și urmează prima agățare (de stâlpul de pod, arcuit peste ape inexistente) și acesta e timpul literei A prin care podurile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
însemna un anumit nivel de insecuritate ori vulnerabilitate, evidențiat deseori prin creșterea nevoii de a primi aprobarea celor din jur la acțiunile pe care persoana le întreprinde; - negrul fiind o negare a înseși ideii de culoare, definește o reprezentare a „nimicului” a extincției și renunțării, persoana respectivă simțindu-se „fără noroc”; uneori preferința pentru culoarea neagră evidențiază și un act de rebeliune împotriva sorții potrivnice. Această perspectivă este dată de faptul că este văzut ca un negativism al culorii (vezi, spre
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Poeme fără timp, Pitești, 1994; Roata durerii, Ploiești, 1995; Borne, Ploiești, 1996; Sintonia, Brașov,1996; Fumul, Brașov,1997; Convoiul, Brașov,1997; L’Ombre parlante, tr. Constantin Frosin, Ploiești,1997; Destinul umbrei, Brașov, 1998; Esteu, Brașov, 1998; Deasupra tainei, Brașov, 1999; Nimicul ca o cruce, Brașov, 2000; Memoria sferei, Ploiești, 2000; Gânduri în oglindă, Ploiești, 2001; Banca de metafore, Ploiești, 2002; Răscruci, Ploiești, 2002; Praguri și trepte, București, 2003; Naufragiul, Ploiești, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 88-90; Mircea Moga, „Pauza
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
Cîndva nota: " Cine mă va lecui de cumplitul meu "Bildungstrieb"? Pe cine să fac vinovat de pasiunea mea pentru cărți, de nevoia de a mă "cultiva", de setea de a învăța, de a acumula, de a ști, de a strînge nimicuri despre orice? Prefer, pentru comoditate, să pun aceste cusururi pe seama originilor mele: ieșit dintr-un popor pentru care analfabetismul era realitatea dominantă, nu sînt oare, prin curiozitatea mea insațiabilă, un fenomen de reacție? Sau, mai curînd, nu trebuie să plătesc
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
Chiar dacă inițierea nu a fost deloc ușoară și ... XXII. NEBUNUL, UN TRECĂTOR ANONIM, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. împinge capătul unei sfori zice și asta pentru că așa vede el depărtarea un capăt un nimic sub care se tânguie o umbră ar putea prea bine să tragă de capătul celălalt precum marea de valul izbit de mal dar trupul său descompus în nisip fără să știe îl arde pe tălpi prea multă demagogie ar zice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
inteligența umană. • Memoria este fermecătoare, uitarea-i uimitoare. Inteligența diferă de la om la om, la unii e scăpărătoare, la alții înșelătoare. Ne purtăm morții în minte de parcă nu ar fi morminte. • Memoria are înmagazinată în ea mii și mi de nimicuri. • Și uită niște cuvinte care se rostesc în mod firesc: „Doamna mea, te iubesc” • Și proștii au inteligență, dar puțină și fără evidență. • Când omul se frânge și creierul se stinge. • Nimeni nu poate da omului ceea ce își dă sieși
GÂNDURI REBELE (28) – AFORISME (11) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381305_a_382634]
-
se îndreaptă în primul rînd atenția cititorului, se poate spune că e vorba despre o monotonie a sunetului negativ. Totul stă sub semnul unei apocalipse, deopotrivă biologice și sentimentale: Vine scadența, vine pe roate,/ pe cînd un scump împrumut de nimicuri/ îmi hîrîie întunecat între coaste/ de parcă totul n-ar fi decît/ un vis destrăbălat din Clichy.// Vine scadența." Moartea e tema principală, și nu o moarte oarecare, ci o moarte greșită, din care nu se înțelege nimic, care nu vine
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]