2,270 matches
-
provinciei, se afla sub influența lui Țiganko, "revoluționarul de profesie", un comunist fanatic, care nu știa o boabă românește, comparat de Duiliu Zamfirescu cu personajele din subterana dostoievskiană și din Amintiri din casa morților, un "criminal care "vede idei", dar nimicește oameni", cum îl caracterizează și Ioan Adam187. Țiganko a inoculat țăranilor ideea că românii vin să le ia pământul, nu să li-l dea așa cum promiteau bolșevicii 188. Acest Țiganko a salutat prezența trupelor românești la Chișinău, convins că au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
națiunii însăși, sporind mărșăluirea "legendei negre" în favoarea inamicilor ei naturali. Dictatorul român a refuzat doctrina Iuri Andropov. A crezut doar într-o singură formă de comunism, opusă formei imperiale sovietice. E ceea ce l-a făcut "glorios" și ceea ce l-a nimicit. Inamicii i-au dibuit călcâiul lui Ahile. De îndată ce i-a refuzat pe americani, a fost floare la ureche să fie demonizat. Nu întâmplător promotorii "legendei negre" românești l-au asimilat pe dictator altei legende, de astă dată născută, aparent, în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fiindcă nu o mai recunoaște. Fenomenul a dat roade monstruoase în Basarabia, unde românul nu se mai recunoaște pe sine, nu mai știe cine este, crezându-se "maldavan", adică un hibrid etnic slavo-român a cărui misiune istorică este să-și nimicească rădăcinile prin românofobie. Și astfel ajungem din nou la Basarabia lui Eminescu: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult de atâta, încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vederi (Ansichten) filozofice. El discuta, ce-i drept, asemenea vederi, dar întotdeauna doar pentru a arăta că ele se sprijină pe neînțelegeri, că sunt cu totul altfel decât simple, că întotdeauna există alte cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Kambuktu sunt clasificați în Ierarhia Vigilenței pe un onorant loc șapte mondial! 3 Cu trei voturi la unu. Cele trei voturi pentru au fost de a lăsa lucrurile să curgă normal, adică una dintre cele două grupări rămase să o nimicească pe cealaltă și, astfel, o pace binecuvântată să se aștearnă peste o Republică Vandana Reunificată. Însă acel unic vot contra a considerat că o Republică Vandana Reunificată ar fi prea puternică. Și, cum o știe toată lumea, acel vot contra provenea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
anul 70, la sfârșitul primei mari revolte evreiești, readuce la ordinea zilei această doctrină apocaliptică. În fapt, cucerirea este considerată un preludiu al răscumpărării și, prin chiar acest fapt, al venirii lui Mesia. Orașul și sanctuarul lui ar fi fost nimicite ca să grăbească această venirey. Distrugerea Templului deschide era unei dominații complete a școlii de gândire fariseice, care stă la baza a ceea ce s-a numit iudaismul rabinicz. Răspunsurile rabinilor la suferință nu se schimbă radical în raport cu cele din Biblie, dar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că, după Auschwitz, afirmarea religioasă centrală este crearea vieții. Și el identifică statul Israel, în ciuda naturii lui seculare, cu o instituție religioasă și o consideră răspunsul suprem, generator de viață al poporului evreu la dorința celor care voiau să-l nimicească. În celebra sa carte The Face of God after Auschwitz, Ignaz Maybaum, rabin și teolog reformat, susține că Hitler îi ura în mod deosebit pe evrei pentru că ei erau martorii existenței lui Dumnezeu și ai proiectului divin în această lume
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ministru, născut, spre deosebire de predecesorii săi, în Israel, a reușit să reorienteze această lecție spre compromis. Un pasaj din Hagada, text ritualic citit în căminele evreiești la masa de Paști, amintește că "la fiecare generație, se ridică împotriva noastră ca să ne nimicească". Orice situație de pericol grav, sau perceput ca atare, este de natură să trezească temeri ancestrale. Situația periculoasă în care s-a aflat Israelul în timpul războiului de Kippur din 1973 a zguduit puternic națiunea. Imediat după, se dezvoltă o înțelegere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Kambuktu sunt clasificați în Ierarhia Vigilenței pe un onorant loc șapte mondial! 3 Cu trei voturi la unu. Cele trei voturi pentru au fost de a lăsa lucrurile să curgă normal, adică una dintre cele două grupări rămase să o nimicească pe cealaltă și, astfel, o pace binecuvântată să se aștearnă peste o Republică Vandana Reunificată. Însă acel unic vot contra a considerat că o Republică Vandana Reunificată ar fi prea puternică. Și, cum o știe toată lumea, acel vot contra provenea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
erau mai toleranți, și nu ungurilor sau polonezilor din vecinătate care ne puneau în discuție identitatea națională și integritatea statală. Dacă ar fi menajat sensibilitățile românești față de Basarabia și nu s-ar fi ridicat ca un val pregătit să ne nimicească, Rusia ar fi putut exploata, cu beneficii în plan politico strategic, mult mai eficient zestrea slavă pe care o moșteneam lingvistic și cultural. Adstratul medio bulgar, care influențase masiv limba română în Evul Mediu odată cu afirmarea identității ortodoxe, era suficient
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și computerul. Viitorul a început nu de azi, ci măcar de ieri (dacă ne raportăm la ani) sau chiar de alaltăieri (dacă ne referim la decenii). O schimbare permanentă și globală s-a ridicat ca un val care îi va nimici pe cei ce vor încerca să-i reziste. Tehnologia și economia ne-au smuls din brațele izolării, aruncându-ne în contact cu lumea întreagă. Suntem, alături de toți ceilalți, niște actori pe o scenă mondială. Nu mai există culise sau vreun
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Oricând, riscă să fie zdrobită, pârjolită și înghițită, iar, odată cu demolarea casei, noi înșine vom fi dispărut sub dărâmăturile ei. Existența noastră depinde și de răbdarea Pământului pe care și-o arată față de noi. E suficient de puternic să ne nimicească, ștergându-ne de pe fața lui. Dar mai îngrozitoare e realitatea capacității noastre de a ne autodistruge. Plini de ură și lăcomie, am devenit cel mai periculos dușman pentru noi înșine. Trăim pe o planetă și într-un univers pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
adevărate”. Dacă în sondaje majoritatea oamenilor se declară fericiți, la intervale mai mult sau mai puțin regulate toți se arată neliniștiți, morocănoși, nemulțumiți de viața privată sau de cea profesională. Civilizația care bate la ușă nu abolește sociabilitatea umană, ea nimicește împăcarea cu sine și pacea cu lumea, totul petrecându-se ca și cum insatisfacțiile privind propria persoană ar progresa proporțional cu satisfacțiile aduse de piață. Un pas înainte, un pas înapoi: bucuria, plăcerea de a trăi întârzie la întâlnirea cu progresul. Mereu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
concentrând toate puterile în mâinile oamenilor Bisericii care, în numele unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea (!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și alte amănunte: „Alături de Întreaga lume, care va exista un timp, se află o zidire mare, clădită În afara lumii acesteia. CÎnd Ziditorul ei va fi gata, lumea Întreagă se va destrăma, i se va da foc, pentru ca flăcările s-o nimicească”94. Rămășițele de Lumină Împrăștiate vor fi adunate Într-o ultimă Statuie, andrias, iar Întunericul și Arhonții lui se vor strînge Într-un Bulgăre, bolos, globus la Augustin 95, care va fi Înghițit, dispărînd pentru totdeauna pe ușa temniței eterne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creator și factor, creator și artizan. Fiicele Evei au rămas Însărcinate de pe urma demonilor și au dat naștere rasei Giganților; aceștia au prins de veste că lumea este creată de un principiu rău. De aceea, În mînia sa, Diavolul i-a nimicit prin potop. Enoh este omul Diavolului, la fel și Patriarhii. Moise a Îndeplinit voia Diavolului și a primit de la acesta Legea. David a fost un asasin, iar Ilie a fost ridicat la cer de Însuși Diavolul. Însă Duhul Sfînt a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a lua foc; a folosi; frig; fuge; fugi; gaz; gazul; grabă; grătar; improvizație; inimă; iubirea; încăpere; încinge; încins; îneca; lampa; lemnele; Ana Lesco; luminos; mare; metamorfoză; miere; mistuie; mistuit; mîncare; mîncarea; mocni; mult; neputința; nerăbdare; de nerăbdare; nervi; nervii mei; nimicește; pagube; paie; panică; paprika; ca para; paraziții; pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se risipi; scînteie; sete; sfîrșit; soarele; soba; spaimă; stejar; stins; la stomac; suferință; șef; tigaia; trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
jucăria; la; lapte; LEGO; lipsă; lovi; lucra; pe mama; masa; mașini; măr; mecanic; merge; mîna; mîncarea; mobil; mobila; mobilă; a modifica; modifică; motor; mucegai; multe; muncă; munte; murdărie; natura; neatent; nefolositor; neglijență; neîndemînare; neîndemnatic; neîntoarcere; nepăsa; neprețuire; nervos; nevoi; a nimici; nu funcționează; nu mai merge; nuca; oala; obiecte; obraznic; obrăznicie; ochii; off; ordinea; păcat; pădurea; păgubi; părere; părere de rău; păstrează; pățești; planul; planuri; poc; porni; prăbuși; predestinație; produse; prostie; putred; răpune; răutăcios; reamenajare; referat; reglare; relații; remușcare; repar; reparație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
agresor, dar inclusiv cea dintre agresorul verbal și toți ceilalți care află despre incident și care se pot teme că vor fi vizați pe viitor. Iar o dată cu dispariția încrederii dispare și asumarea riscurilor. Victimele și martorii agresiunii verbale „joacă prudent”, nimicind astfel contribuțiile lor, creația, inovația sau experimentele companiei. 3. Dacă atacul verbal se produce în sânul unei echipe, se destramă rapid relațiile de muncă care ofereau suport emoțional membrilor afectați. În mod figurat, fiecare membru al echipei se retrage în
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
am aplecat asupra Vidului din nevoia de siguranță...” (II, 186). Iată, în fond, cauzele lașității și pe acelea ale disprețului de sine. „Lașitatea m-a împiedicat să fiu eu însumi. Nu am avut curajul nici să trăiesc, nici să mă nimicesc. Mereu la jumătatea drumului între cvasiexistența și neantul meu” (I, 22). E lașitatea, numită uneori înțelepciune, sau, mai mult, marele secret al înstrăinării deliberate, al proiectării în aparență: „Renunțarea e marele secret. Dacă te poți așeza în afara propriei tale vieți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
urlet. / La mijloc: un suspin sfărâmat” (II, 308)ț îl duce cu gândul la o frază a lui Simmel, pe care ar fi citit-o încă din 1931, despre „caracterul tragic al vieții, care, pentru a dăinui, trebuie să se nimicească” (III, 343). Cuvintele acestea ale lui Simmel fac parte din decalogul cioranian. Neputând să practice cinismul lui Talleyrand, lui Cioran nu-i rămâne decât nimicirea celorlalți și nimicirea de sine, cu toate incovenientele care decurg de aici. La Cioran nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
eșec, de altfel, transformându-le într-un fel de vizuini protectoare. Cum „se acomodează cu tot ce contrazice viața” (I, 96), viața e blamată, în vreme ce soluțiile supraviețuirii fac obiectul unei permanente explorări. Iată: „De vreme ce viața nu se poate menține decât nimicindu-se, trebuie s-avem curajul să tragem consecințele. Ce consecințe? Să fugim de viață, pentru început” (I, 235). Nu întâmplător, pentru Cioran, „boala e cea mai mare invenție a vieții” (II, 25). Fără ea, poate că Cioran s-ar fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că a fost influențat de o frază a lui Simmel din eseul despre Bergson, pe care l-a citit, își amintește, prin 1931. Spune Simmel: „Bergson n-a sesizat caracterul tragic al vieții care, pentru a dăinui, trebuie să se nimicească” (III, 343). Fundament al existenței, bolile justifică, în viziunea lui Cioran, viața însăși. Așadar, bolile Ă teribile, permanente, chinuitoare Ă ca prilej de a fi tu însuți, de a te salva, de a-l găsi eventual pe Dumnezeu. Și, dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nu-i reproșa și ei lipsa unor gesturi decisive? Iată-l din nou vorbind despre sine ca și cum ar vorbi despre propria țară: „Lașitatea m-a împiedicat să fiu eu însumi. Nu am avut curajul nici să trăiesc, nici să mă nimicesc. Mereu la jumătatea drumului între cvasiexistența și neantul meu” (idem). Din cauza crizei de identitate, ura de sine și ura față de propriile origini se suprapun. Ca și dorința de nimicire. Iată: „Azi-dimineață, în pat, am meditat la motivele pentru care Weininger
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în derivă. E felul lui de a se salva. Iată: „Să-ți denigrezi țara, s-o ponegrești, s-o reduci la neant, s-o faci praf, să te lovești pe tine însuți la rădăcină, să-ți ataci temeiurile, să-ți nimicești punctul de plecare, să te pedepsești pentru obârșia ta... Ce eliberare!”. Prin urmare, nu de ideologie este vorba, nu de mistificare, nici măcar de iubire. Ar fi prea simplu, cum spune Cioran însuși. Ci de identitate. De asumarea propriei identități. De
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]