15,607 matches
-
comenzi ale Mamaiei, a rupt o cârpă din cămașa-i de finet și a „badijonat” degețelul rănit. Apoi a raționat, explicânu-și ei și În același timp copilului, utilizând un limbaj doar de ei cunoscut, la cauza „accidentului”. Ce se Întâmplase? Nisipul de pe fundul micuței bălți cu pe’ti, a mușcat din degețele la fiecare căutare a minunilor mici și agere, iar balta, așa micuță, și-a luat tributul ca orice baltă care se respectă. După scurt timp, copilul s-a liniștit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din negru alb. Versurile îl contrazic prompt. Imediat după ce citim un poem, întreaga construcție critică se prăbușește: „Culege-mi trupul / Risipit în ochii mării, / Fă din el, / Castelul adevărului / În care să respire / Doar iubirea. // Adună-mi pașii. Rătăciți pe nisip, / Cu fiecare urmă / Scrisă de trecerea / Zilelor grăbite / S-ajungă la tine“ etc. etc. Ce curaj? Ce știință a surdinelor? Ce intelectualizare a emoției? Nu e vorba decât de versificări banale, care rămân fără ecou în conștiința cititorului. Norocul de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un kitsch. Termenul de comparație care ne vine imediat în minte este desenul cu „răpirea din serai“ de pe carpetele turcești. Iată o scenă din schița Pe bulevard: „Ridicându-și faldurile rochiei lungi, Francesca coboară treptele terasei, afundându-și pașii în nisip, spre mal. În urmă, așezat la masă, Alex îi privește eșarfa de pe umeri, care, bătută de vânt, profilată pe marea care începe să se întunece din adâncuri, pare o pânză de catarg.“ Ce poate fi mai frumos! Și mai lipsit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pitpalacul, / Când greieri cântece își torc / Și-n nuferi albi se mbracă lacul“ (Vara) etc. Contaminat parcă de stilul poetului, autorul prefeței, Tudor Opriș, folosește și el cuvinte bombastic-elogioase, afirmând că versurile lui „Nicușor“ îl vor fixa pe acesta „în nisipul mișcător al viitoarelor generații care au nevoie de hrana olimpică a versurilor sale încărcate cu fructele nobleții și dăruirii omenești“. „Nicușor“ este, probabil, un om minunat, dar nu și un furnizor de hrană olimpică. Cartea ca S ´ edint ´ A de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
infantile.“ Culmea era să poată fi abordat. „Fără escaladarea deșertului, nu poți savura voluptatea oazei.“ Două greșeli de exprimare într-o singură frază. Deșertul nu se escaladează, se străbate, pentru că nu este un vârf de munte, ci o câmpie de nisip. „A savura voluptatea“ reprezintă un pleonasm: este ca și cum ai spune „a savura savoarea“. Dar, dincolo de aceste greșeli de exprimare, rămâne platitudinea ideii. Este arhicunoscut faptul că după ce rabzi multă vreme de sete apa ți se pare o licoare minunată. Așa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pot să-mi explic... dacă mintea noastră ne poate într-adevăr percepe sufletul - eul... El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei (normal, privește spre barcă), în singurătatea poveștii ei (nu-i iese), sau a mării, a nisipului... și el, receptându-i, să zicem, intimitatea, îmi vorbea, el, eul meu... care, de azi-dimineață, trebuie că a întrerupt... starea...“ Putem admite că un personaj are un fel de delir poetic, dar suntem depășiți de situație atunci când constatăm că toate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doar unu...“ De Nichita Stănescu aduce aminte și ceremoniosul genitiv „dumneavoastrelor“: „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple / Fluturând, vă întreb unde este oare / Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?“ Puține versuri din volumul Îngerul de nisip (Nelmaco, București, 2001) ies din raza de influență a lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu. Prea puține pentru a ne putea face o idee în legătură cu identitatea lirică a lui Gabriel Otavă. P.S. Din scrisorile unor prieteni ai săi publicate la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2005), este mereu aruncat din șa de armăsarul neîmblânzit al poeziei: „Să o punem pe mama să ne facă plăcinte de cer.“ „De când mi-ai mângâiat sărutul cu o palmă /... De-atunci ai fost cu mine-n fiecare / fir de nisip ce curge timpul din clepsidre.“ Ideea de a face „plăcinte de cer“ poate fi preluată de o patiserie, care și-ar reduce astfel cheltuielile de producție, dar nu dă rezultate în poezie, întrucât plăcintele sunt flagrant prozaice și nu pot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
restul frazei... mai bine să ne prefacem că n-am citit-o și să mergem mai departe. [În cartea Generații. Dialoguri sociale a lui Culiță I. Ușurelu] „Este o lume învelită într-o batistă ce stă pe niște stâlpi de nisip, pe care autorul o vede și o analizează zi de zi.“ De ce tocmai într-o batistă? Oamenii de știință susțin că o lume poate fi mult mai bine învelită într-un șervețel de masă. Dar dacă tot a învelit autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o lume poate fi mult mai bine învelită într-un șervețel de masă. Dar dacă tot a învelit autorul lumea într-o batistă, cum a putut să așeze un pachețel atât de mic pe mai mulți stâlpi, fie și de nisip? Este bine să încheiem cât mai repede lectura cărții lui Miron țic (era să spun și eu „lectura despre cartea lui Miron țic“), ca să nu ne molipsim de incoerență. Mai citim, în treacăt, înainte de despărțire: „Un abur de seninătate se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura ca un ombilic în burta enormă a codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească. Apoi vine mașina cu nisip și sare. Sarea schimbă apa dulce din rîuri cu apă sărată. Fauna va avea de suferit enorm, atît din cauza apei neepurate, cît și din cauza sării. Dorohoi merge în bucătărie, deschide frigiderul și-l vede plin cu bunătăți. Înainte omul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înalță, cum coboară. Copăcel, puiule, copăcel! Pășește peste cochiliile melcilor, peste morminte! Viața este un fel de a vegeta dincolo de fereastră; ești sâmbure într-un măr numără-ți frunzele; ești miez într-o nucă fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge timpul de stânci. Pecingine peste trupuri cufundate în apa botezului, viața. Copăcel! Între un cimitir ce știe să legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în pântecele șotronului, în uterul locomotivelor, în sângele șinelor de cale ferată? Ce-i mai dezgustător decât să ascunzi în buzunarul de la piept un fir de vis cât grăuntele de nisip, să crezi în el, să aștepți rodirea și, apoi, când lumea trâmbiță deșteptarea, să te ascunzi ca un laș la umbra lui, criptă goală, închisă pe dinăuntru, închisă pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care poartă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va crește mare, până se vor naște furtuni în burțile scoicilor, până vor coborî catarge din palma lui Dumnezeu în jurul cărora Noe va ciopli arcă! Adună-ți degetele câte trei, câte două, în podul palmei și, cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai plece. Își revendică dreptul la proprietate atunci când melcul nu se mai încape pe sine în sine, când pleacă și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții! Cu mană ai hrănit evreii izgoniți din Egipt. Cum se cheamă poama ceea ce-mi lasă gust de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va cuibări în alte semne; poate nu va trece. În toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe fundul mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții nedefinite. În podul palmei, timiditatea își sapă loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ta respiri, pulsezi, mori fără a o face cu nimeni parte. Iubești, deci îți mori moartea, secundă cu secundă, nimic mai intim, nimic mai personal. În moarte, fără iubire, suferința este chimie Mendeleev inventează formule; eprubetele se fac cioburi, lacrimile nisip; firul de sânge funie. Aleluia! Este comod să-ți accepți moartea stând la un capăt al ființei, propriul spectator, propriul cronometru. Se rup secundele din carne și tu le numeri, unele sunt albe precum oasele găsite pe câmp după ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele scoicilor. Libertatea de a fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el! Ăsta chiar are pulă, nu vrejuri de fasole ca voi. Tavanul s-a desfăcut în patru și a căzut cerul, cerul s-a desfăcut în patru și a căzut luna, luna s-a desfăcut în patru și a căzut nisipul. Moartea, ca o clepsidră înfundată. Firișoare subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]