9,005 matches
-
statutul său material și social nu-i îngăduia -, s-a angajat în slujba unui nobil, insotindu-l pe acesta în călătorii și acumulând cunoștințe atât de vaste, încât reputația să de erudit s-a răspândit în toată Chină. Urmărea: familiile nobile veneau acum ele la el să-i încredințeze fiii spre educare. Printre popoarele Antichității, vechii evrei erau renumiți pentru respectul lor față de cărți și învățătură, iar istoricii consideră că tradiția educației în cultura antică evreiască a avut o mare influență
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
eu de la mama că ți-ai cultivat cu trandafiri o bucată mare de pământ. Cum ți-a venit această idee? — Am fost la un Congres în Olanda, țara lalelelor. M-au încântat, dar eu iubesc mai mult trandafirii, sunt flori nobile. Am o bucată de pământ a cărei compoziție este ideală pentru cultivare de flori. Nu-mi pare rău că am făcut-o. Am rezultate mai bune decât la cultura de cereale. Au trecut podul peste râul din marginea localității, o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe altii de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, măi spectaculoși, măi senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Altfel spus, cuvintele noastre sunt puține și neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Arhimandrit Serafim Mân, datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o sculptură pe câmpurile lui răscolite de plug. Se spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o capelă laterală. Era Învăluită Într-un lung veșmânt din bumbac turcoaz și purta pe chip una din acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare ușoară, În timp ce se ridica pe vârfuri ca să vadă mai bine, pentru a o recunoaște cu intuiția amintirii unui bărbat Îndrăgostit. Nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lui Petru și a corurilor sale Îngerești, replică priorul emoționat. — Așa o fi, cum spui domnia ta. Îți pot fi de folos În vreun fel? — E o chestiune pe care aș dori să o supun științei dumitale. Are În vedere nobila materie a astrologiei, dar și perversul episod al crimei. Celălalt se apropie. Părea curios. — Vorbește. — Crezi că influxul cerurilor, care ne marchează destinele, e o necesitate sau un accident? Stelele ne călăuzesc pașii În mod ineluctabil, ori dimpotrivă, se limitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celui ce Îi vorbise. Desigur, canțona lui Guido... Cred că iubirea e o comoție a sufletului. Dar că nu se naște din influxul radiant, cum pretinde necredinciosul Al-Kindi În tratatul lui. Iubirea e o virtute care aparține prin natură sufletului nobil, care o cultivă În sine din momentul nașterii, așa cum virtutea minerală aparține prin natură matricei pietrei prețioase. Femeia, prin frumusețea ei, se mărginește să activeze această virtute latentă care așteaptă doar să fie deșteptată pentru a continua. Acest argument răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amețeală Încă Îl mai chinuia. Să urmeze calea virtuții... Dar ce ar fi trebuit să facă, dacă Într-adevăr ipoteza sa corespundea adevărului și masca de aramă de pe fața Antiliei era doar un truc iscusit pentru a-i ascunde trăsăturile nobile, Înainte se izbucnirea revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Că ar trebui să ne arătăm clemenți față de vreunul din ei? Îl presă Dante. Că ar trebui să Îi iertăm pe cei care ne-au Încălcat legile cu neobrăzare? Pe cei care au contribuit la transformarea Comunei, dintr-o cetate nobilă, demnă urmașă a marii Rome, Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din cap, ignorând gestul. Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce Încălcarea ceremonialului. — Vă aflați aici ca să stați de vorbă cu Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire, frate Noffo. Ce cauți aici? Chipul gălbejit al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mă Înșela, și cu niște urâte cu spume pe deasupra, se lamenta ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de scoici. I-am explicat cu calm și Înțelegere umană că putea să-și facă planul la aventuri galante Înainte de a mă chema pe mine de la două mii cinci sute de kilometri să-i țin contabilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lucruri de-astea... - Excelent! Iartă-mă că fac cu tine euristică minoră, dar Încearcă să te concentrezi Încă puțin. Și, mai ales, nu uita prima parte a discuției noastre. Deci, cui ar folosi, În primul și În primul rând, aceste nobile intenții și obiective? - Omenirii, oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
caracter, ci de sumă. Știi cum se spune: fiecare are un preț. - Eu eram convins că singura voastră metodă de a vă atinge scopurile este crima ori instigarea la crimă. Bineînțeles, nu asasinatul de gang, ci crima cu ștaif, filozofică, nobilă, pusă În slujba umanității... - Vrei să mă provoci și să mă enervezi. N-ai nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la sută. - O, da, am observat. Când ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să cred că am dreptul să știu care e scopul acestei excursii nocturne. Nu de alta, dar dacă-mi rup gâtul prin catacombele astea fioroase, măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce e vorba. Promit să nu mai spun la nimeni, uite, pe cuvânt. Dacă vrei, mă jur, Îmi crestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar dacă-mi rup gâtul prin catacombele astea fioroase, măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce e vorba. Promit să nu mai spun la nimeni, uite, pe cuvânt. Dacă vrei, mă jur, Îmi crestez brațul și pecetluiesc taina cu sângele meu, grupa 01, donator universal... Eveline Fontaine s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eveline m-a fulgerat cu o privire enervată și m-a surprins cu un eșantion de vocabular pe care nu bănuisem niciodată că l-ar avea În dotare: - Mă lași cu fițele astea de om de știință emerit și dedicat nobilei sale profesiuni? Eu vorbesc despre ce poate Însemna acest bănet pentru un om, nu pentru un academician. Realizezi că va avea la degetul mic politica mondială, că va manevra cum dorește guverne, organizații, blocuri militare și tot restul, că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adolf Hilter și nici nu se joacă de-a doctor Jeckyll mister Hyde. Lozincă-ozincă, dar adevărată: nu se poate știință fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt plăcute zvonurile dulci ale unor cuvinte de viță nobilă, altele decât cele barbare. Cum, se miră Metodiu, matale știi italiana? — Precum vezi, răspunse tătarul. Tatăl meu, Hantătar, văzându-mă cu tragere la carte, m-a dat la școli. Am terminat anul trecut la Padova, secția clasice. O să mă-ntrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără să mai aștepte încuviințarea, Huruzuma, lăsându-și capul pe spate, începu să cânte cu glas sonor, înalt, plăcut: — „Te preaslăvim, mărite Baikal...” Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a văzut povestitor să stea la ospețe lângă Vodă, împuindu-i urechile cu povești și împiedecând astfel nobilele bucate să cadă firesc în primitorul stomac? Nu, hotărât lucru, nu acolo-i locul nostru. Poate puțin mai la dreapta, între spătar și Huruzuma, sora tătarului? Să mărturisim drept, tare ne-ar plăcea a ne pune aici. De două milenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Wayne C. Booth, Igor Vitowski, Philipe Lejeune, A. Blaimberg și alții - tocmai, bat-o vina, perechea în jurul căreia se învârtea întreaga conversație: Zbignew și Malgorzata. Frumoși tineri! El, înalt, cu mustăcioară, bine legat, având pe chip una din acele expresiuni nobile ce trezesc considerațiune în rândurile sexului atent; ea, subțire, mlădioasă, cu obrajii rumeni unde se putea ghici sănătatea nației și cu un păr negru, bogat, în care câteva răzlețe fire de fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oale, nu ni se pare lipsit de interes să susținem că măcar o parte mică din ei erau olari. Aveau și ateliere de profil, așa-numitele „olării”, unde, din tată în fiu, se transmitea acest plăcut meșteșug. Când nu erau nobile, femeile erau casnice. Desigur, nu trebuie să înțelegem cuvântul „casnic” în sensul peiorativ pe care unii s-au grăbit să-l identifice de la origini până în prezent, adică până în secolul al XVII-lea (acesta fiind prezentul istorisirii noastreî. „Casnic” însemna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise uimit papa. Să aibă acele ținuturi din care-ați purces așa școli bune de retorică? — Școli nu prea sunt - răspunse Metodiu - ba aș spune că nu sunt deloc, însă, serenissime, retorica o avem în sânge, iar sângele nostru e nobil și nu trebuie decât nițel încălzit pentru ca retorica să iasă la iveală precum untdelemnul la suprafața apei. Din ținuturi mici se nasc adesea vorbe mari, iar în fața năpăstuirilor ce-au venit și vin peste noi neputându-ne totdeauna, din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]