2,252 matches
-
Liana Tugearu Recenta premieră de la Teatrul Odeon, Hamletmachine, ne-a pus în fața unei piese care vrea să ne înece în oroare, montarea bucureșteană fiind salvată de regizorul Dragoș Golgoțiu, care înnobilează un text fără noblețe și mai ales este salvată prin imaginea scenică creată de coregraful Răzvan Mazilu, realizată în strânsă conlucrare cu costumele Doinei Levintza, cei doi creind o a doua piesă mută, pe deasupra și în paralel cu piesa propriu-zisă. Spre deosebire de Mario Vargas Llosa
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
Cristian Teodorescu Periodic dl Adrian Năstase își remaniază stilul exprimărilor sale orale. Cînd a devenit premier și-a încercat puterile cu stilul înalt, cum i se spune în venerabile cărți de retorică. Stilul înalt, cu suma sa de trăsături caracteristice - noblețe, gravitate, eleganță și simplitate - are tot mai puțini utilizatori în politică deoarece fără o îndelungată exersare și fără o predispoziție susținută de datele interioare ale celui care își încearcă puterile cu el, sună cel mai adesea a gol. Stilul înalt
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
ca și mine memorie/ a cromozomilor!" Attila însuși apare ca un "împărat-poet": "O, Pegasul meu, asin al visătorilor,/ și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc,/ Gândea Attila". Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
un itinerariu interior”, nefiind, cum se poate constata, nici cronologic, nici istoric (în funcție de vârsta autorilor). Dacă nu mă înșel, aș avansa, mai degrabă radiestezic, o ipoteză: aceea că în mod tacit, criteriul urmărește „creșterea și descreșterea” raportului cu realul. De la noblețe la ignominie și pamflet (în prima secvență, care începe sub semnul victimelor comunismului și se încheie cu amintirile unor tineri pe care căderea regimului i-a găsit adolescenți), respectiv de la optimism, vizionarism, simbolic la realismul frust, necalofil și fotografic (în
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
mă voi concentra asupra stilului compozitorului și voi încerca o succintă caracterizare a acestuia. Zona afectivă proprie stilului muzicii lui Dan Constantinescu circumscrie un spațiu triunghiular, ale cărui laturi sunt seninătatea reflexivă ori voioasă (Heiterheit, la Nietzsche), intimitatea prietenoasă și noblețea nostalgică. Asperitățile ori violența, "masacrul determinațiilor ce renasc fără încetare", cum spune Jankélévitch, nu-și găsesc aici locul. Chiar și atunci când lucrează strict serial, uzând de agregate sonore extrem de disonante, de clustere ori blocuri de 12 sunete diferite, expresia generală
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
Jean Chevalier, Alain Geerbrant). La Baconsky "sentimentul dominant este pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu, în Istoria critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin pătimire și moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Issac Rabin la tempoul dragostei dintre el și frumoasa Sarah, fiica unui membru de seamă al comunității care se împotrivește din plin relației. Copilul anxios, retractil, se transformă în adolescentul furios, imberb, cu o strălucire aparte în priviri și o noblețe care se deduce în gesturi și atitudine. Vremea contestărilor aduce cu sine și o altă serie de răspunsuri, noi adevăruri care-și au locul lor în istoria crudă a acestei populații dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu această noblețe a
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
o noblețe care se deduce în gesturi și atitudine. Vremea contestărilor aduce cu sine și o altă serie de răspunsuri, noi adevăruri care-și au locul lor în istoria crudă a acestei populații dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu această noblețe a chipurilor care vorbesc din priviri, înțelegerea se realizează adesea mutual, chiar și atunci cînd povestea e spusă, - cuvîntul contează pentru regizor. Ne aflăm în multe din scene suspendați la capătul unei priviri, acolo unde dialogul propriu-zis s-a încheiat
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
Adevărul e că poporul nu-și uită regii“, stă scris la pagina 204 din volumul întîi. Să sperăm că nu e vorba de o dorință plutind în aer, ci de un sentiment cu adeverire în viitor. Un sentiment care dă noblețe autoarei, aidoma cărții pe care a scris-o.
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav de-oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât, și acesta, dintr-o frică de realitate: „Singurătatea se naște/ la marginea
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
le identificăm: Rodica Ionescu (fata cu rana), Iulia Lazăr (prietena fragilă), Rodica Lazăr (Maica Judith), Cerasela Iosifescu (prostituata vulnerabilă), Romanița Ionescu (frumoasa în rochie de seară)... Dintr-un rol de o extraordinară dificultate (care ar fi putut eșua într-o noblețe strict retorică), Maria Ploae - una dintre foarte puținele actrițe cu destin cinematografic din istoria școlii românești de actorie - face un personaj atașant, fremătător și, mai ales, verosimil (despre o ființă, în fond, "neverosimilă"!). Actrița pare să-și fi ghidat interpretarea
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
numai, cu care pictori intri în consonanță, în armonie, să zic așa? Am mai spus, mi-am dorit mereu repere înalte. Legăturile mele cu Bucureștii, în anii '70, m-au pus în contact cu figuri remarcabile, artiști care veneau, cu noblețea, cu boieria lor, dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
dintre prolepsă și secvența la care trimite nu vine din infirmarea nobleței de neam a personajului. E adevărat, Povestitorul dă glas zvonurilor despre originea plebee a celui dintîi dintre Măgureni, dar Pașadia nu a afirmat niciodată contrariul. Mai degrabă negată, noblețea rămîne sub pecetea incertitudinii și a ambiguității. Pasajul care îi pune față în față pe cei doi Măgureni de la începuturile unor veacuri diferite e înțeles ca o afirmare de titlu nobiliar dintr-o simplă prejudecată, cultivată de critica pregătită să
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
spunea, în apărarea lui Ciulei și a lui Clody că “Rosalinda este principalul purtător al sarcinilor lirice și filosofice... Clody Bertola realizează unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a obținut în cariera ei, prin această foarte mare noblețe pe care o dă lirismului prin înalta vibrație poetică, depășind tentațiile sentimentului”. În vocabularul acelor ani, tânărul, pe atunci, regizor definește calitățile de pe urma cărora a “profitat” în montarea lui cu Livada cu vișini de Cehov (1967), alt spectacol de hotar
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să-i iasă din copertă, într-un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unui ținute hieratice. O dîrzenie ariană pornită dintr-un nucleu de ardere mistică, aceasta e formula de suflet a pozei lui Valeriu Gafencu. Paradoxul sfîntului este că, deși nu poate fi model pentru contemporani, rămîne un redutabil focar de coagulare
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care Cotidianul a avut onoarea să-l publice, este tot ce poate da, ca noblețe, un intelectual autohton despre un alt intelectual autohton, cel puțin la fel de valoros. Despre sinceritatea acestui... Idiot, vasăzică, eminamente valah, pălmuit în primul an de pușcărie la Jilava, trimis ulterior de deștepții lui Ceaușescu la Paris, lăsându-i cu gura căscată
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
oligofreni în căutare de noi și noi jucării pe cât de lucioase, pe atât de simpliste. E cu atât mai reconfortant să descoperi, o dată la câțiva ani, o carte nu doar plină de adevăr, ci și profundă și emoționantă, cum e Noblețea spiritului. Un ideal uitat (Editura Curtea Veche, 2008). Autorul, Rob Riemen, are nemaiîntâlnitul curaj - în lumea setei de putere și bani - de a spune câteva propoziții esențiale: că lucrul cel mai important din lume este libertatea, că nu trebuie să
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
preocupare fundamentală a fost motivarea atacurilor de la 11 septembrie, cartea este un veritabil manifest al umanismului. Pilonii pe care stă sunt opera și personalitatea unor giganți precum Socrate, Spinoza, Goethe sau Thomas Mann, veritabili constructori a ceea ce se poate numi "noblețea spiritului". Adică opțiunea pentru acel tip de libertate care implică responsabilitate. Cu atât mai îndreptățit e să-i disprețuiești pe intelectuali precum Dario Fo, Susan Sontag, Norman Mailer, care au trecut pe față de partea violenței, a crimei în masă și
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
astfel de personaje continuă să fie prizate în numele unei penibile exaltări a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să abjure credința în simplitatea vieții, demnitate și libertate asumată până la ultima fibră, și atunci când Goethe opune "aristocrației sângelui" "aristocrația spiritului", și când Thomas Mann se ridică împotriva barbariei naziste, și
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
fibră, și atunci când Goethe opune "aristocrației sângelui" "aristocrația spiritului", și când Thomas Mann se ridică împotriva barbariei naziste, și când Camus cere cu fermitate revenirea la valorile morale, și când necunoscutul compozitor Joseph Goodman, care-și dedică viața cantatei simfonice "Noblețea spiritului", pe versurile lui Walt Whitman, ne aflăm în fața unor secvențe înălțătoare ale existenței și acțiunii umane. Personajele reale sunt însoțite de eroi ficționali, într-o încercare de a dărâma zidul dintre real și imaginar, de a arăta în ce măsură "noblețea
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
Noblețea spiritului", pe versurile lui Walt Whitman, ne aflăm în fața unor secvențe înălțătoare ale existenței și acțiunii umane. Personajele reale sunt însoțite de eroi ficționali, într-o încercare de a dărâma zidul dintre real și imaginar, de a arăta în ce măsură "noblețea spiritului" reprezintă o miză a întregului univers al artei și gândirii. Atunci când, arestat de naziști, Leone Ginzburg îi vorbește soției (viitoarea celebră romancieră Natalia Ginsburg), el se comportă, de fapt, asemeni unui personaj dintr-o carte. Iar rândurile pe care
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
fictive, ori semi-fictive (vezi dialogul dintre Nephta și Settembrini, ori cel dintre Socrate și Platon, ca și monologurile atribuite lui Nietzsche, despre nihilism, cel al lui Platon în care descoperim un Socrate dornic să ofere o sinteză a credinței în "noblețea spiritului", ori călugărul devenit torționar nazist, ce încearcă să-i demonstreze lui Ginzburg, în închisoare, inutilitatea și inexistența valorilor promovate de o întreagă tradiție a umanismului) conferă dinamism și tensiune unei meditații în care nu știi ce să admiri mai
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
într-o eroare?" Din păcate pentru toți apostolii apocalipsei de neon pe care încearcă să ne-o prezinte drept însăși esența existenței, Socrate nu s-a înșelat. Și nici cei care se încăpățânează, precum Rob Riemen, să creadă că veritabila noblețe a spiritului va supraviețui atacurilor lașe ale agenților relativismului și urii.
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]