KorAP: Find »[drukola/base=noră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...114 >

2,833 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

os de pește înfipt în gât. Ea simte pasiunea. Pasiunea de a vorbi cu un glas familiar, glasul Norei. Senzația de a fi pe o scenă reală a vieții o face să continue. Ea este din nou rolul. Ca și Nora, se luptă să scape. Îi spune lui Tang Nah că ea trebuie să plece. Trăiesc ca să fiu recunoscută, ca să las o urmă, să fiu cineva, să însemn ceva. Mă așteptam să văd același efort și la tine, căci ești un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
recoltele sale. Aprecierea Marelui Zid Chinezesc e ca pentru o sculptură nemișcată, însă cea pentru Digul Du-jiang prezintă vitalitatea universului. Marele Zid acționează precum o bătrână împărăteasă văduvă, care cere respect, pe când digul își oferă în tăcere serviciile, ca o noră modestă de la țară. Viziunea lui Mao în ce privește China este ceea ce ea așteaptă de la un rege. Ea înțelege ce va deveni iubitul ei pentru China și pentru poporul ei. Dacă asta nu înseamnă dragoste și respect în cea mai pură formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
bogata culoare verde. Sunt un fluture ieșit din cocon, primăvara îmi aparține. Numele meu devine parte din poezia iubitului meu. Pe pereți nu atârnă fotografii. Nu sunt nici cărți sau reviste. Nici un suvenir. Nici măcar un afiș cu mine în rolul Nora. Nu că nu mi-ar plăcea să mi se amintească de trecut, însă noul meu rol cere un decor diferit. Mă confrunt cu un public diferit. Am nevoie să-mi colorez în roșu trecutul. Asta este ceea ce-i dă cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pufos. Miroși ca o aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă înapoi pe Nah. Vrei să asculți noul meu roman, Jiang Ching? Se numește Noua Nora. E despre cum Nora pleacă din casa numărul unu și intră în casa numărul doi. Rezemată de pernă, îmi întreb soțul ce părere are despre Fairlynn. Nu îi iau prea în serios pe șoarecii ăștia de bibliotecă, răspunde Mao. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă înapoi pe Nah. Vrei să asculți noul meu roman, Jiang Ching? Se numește Noua Nora. E despre cum Nora pleacă din casa numărul unu și intră în casa numărul doi. Rezemată de pernă, îmi întreb soțul ce părere are despre Fairlynn. Nu îi iau prea în serios pe șoarecii ăștia de bibliotecă, răspunde Mao. Ce știu cei de teapa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
începe să se răspândească. Prima doamnă a sosit la Shanghai și îi invită la ea pe vechii săi prieteni. Dă petreceri în numele lui Mao. Locul de întâlnire este primăria. Printre oaspeții speciali se află celebrul actor Dan, partenerul ei din Nora, și Junli, cel mai căutat regizor de film al momentului. Cei doi bărbați din fotografia ei de nuntă de la Pagoda celor Șase Armonii. Crede că vor fi flatați și i se vor devota imediat. Doar e Doamna Mao. Se așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
zecelea congres că există o tendință de folosire a literaturii ca armă pentru atacarea Partidului Comunist. Sunt întru totul de acord. Am convingerea că este intenția dușmanului nostru. El nu schițează nici o expresie. Ea continuă, de parcă ar fi din nou Nora pe scenă. Mi-am îndreptat atenția spre o piesă devenită de curând populară. Cred că piesa e folosită ca armă împotriva ta. Cum se numește? Hairui concediat din funcție. Cunosc povestea. E despre Hairui din dinastia Ming, din timpul domniei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
durează veșnic, comentează ea din senin. Când doarme bine noaptea, se trezește gândindu-se la trecutul ei. Într-o zi, îi dezvăluie un secret cântăreței ei de operă preferate. Știi, asta este exact aceeași scenă pe care am jucat rolul Nora. Se întreabă pe unde e actorul Dan. Ultima oară când l-a văzut, a fost pe ecran. Juca împărați și eroi de tot felul. Imaginea este încă magnifică și irezistibilă. De când cu Revoluția Culturală, numele lui a dispărut din ziare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
îndeplinesc lucrul pentru care te rogi în seara asta. El face o pauză și zice: Dar am ajuns un bărbat cu măruntaiele goale. În ochii mei, vei fi întotdeauna înflăcăratul Dan. Povestește-mi ce ți s-a mai întâmplat după Nora. Ce mai face Lucy? Am avut un șir de ghinioane, oftează el. Am fost închis de Chiang Kai-shek, ca suspect de comunism. Am fost trimis într-o închisoare din deșertul Xin-jiang vreme de cinci ani. Lui Lucy i s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

fie cât mai calmè, apropiindu-se instinctiv de ușă ce dè în spatele încèperii, observè dezamègirea clientului, felul în care el bate în retragere, Vè rog sè mè iertați, doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

urcat În căruța deshămată În fața casei, agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva de jos. - Ghiorghițăăăă! Da vină, măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
prin grădină, se ajunge mai ușor la pădure, așa aud. - Să ne ținem laolaltă, doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui Maxim. - Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
fumeile? - Înțeleg ce Înțeleg. Și spun: - Eu rămân cu bărbații, să păzim casele de cioloveci - asta-i treabă de bărbați! Purtătoarele de fustă (părul lung și minte-ngustă) se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai Duda? Eu pentru ea spusesem asta, cu bărbații; să audă ea - să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dintâi român, de-l văd cu ochii, Îi cad În genunchi și-i pup multier’li, că taaare i-am mai așteptat! Suspină, smârcâie, Își șterg ochii cu colțurile basmalelor și alte femei. Aproape toate. Mama tace, cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
l-au ridicat Rușii; tot astă iarnă. În schimb, Doamna are doi copii, fete: una cam de vârsta mea, dar muuult mai rea, o cheamă Emilia și i se spune: Mili; pe cealaltă, cu vreo trei ani mai mareo cheamă Nora - asta vine de la Eleonora. Însă degeaba-i mai mare Nora: soră-sa mică, diavolul Împielițat de Mili o bate tot mereu și tot mereu o pișcă, o trage de păr, o-mbrâncește, Îi strică păpușile, Îi rupe cărțile... Marea Îndură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
are doi copii, fete: una cam de vârsta mea, dar muuult mai rea, o cheamă Emilia și i se spune: Mili; pe cealaltă, cu vreo trei ani mai mareo cheamă Nora - asta vine de la Eleonora. Însă degeaba-i mai mare Nora: soră-sa mică, diavolul Împielițat de Mili o bate tot mereu și tot mereu o pișcă, o trage de păr, o-mbrâncește, Îi strică păpușile, Îi rupe cărțile... Marea Îndură și tace; adică plânge. Plânge cel mai frumos din lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
soră-sa mică, diavolul Împielițat de Mili o bate tot mereu și tot mereu o pișcă, o trage de păr, o-mbrâncește, Îi strică păpușile, Îi rupe cărțile... Marea Îndură și tace; adică plânge. Plânge cel mai frumos din lume, Nora. Doamna-i ceva mai ’nantă decât mama și mai subțire, ai zice că are inel la brâu, Însă aproape tot atât de frumoasă; deși are părul negru și ochii negri - cea mică, Mili Îi seamănă, dar nu și Nora, cu păr blond-blond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
frumos din lume, Nora. Doamna-i ceva mai ’nantă decât mama și mai subțire, ai zice că are inel la brâu, Însă aproape tot atât de frumoasă; deși are părul negru și ochii negri - cea mică, Mili Îi seamănă, dar nu și Nora, cu păr blond-blond și ochi verzi-verzi - ca mine. Nora are și fundă albastră-verzuie și, când nu mănâncă bătaie de la scârba-mică de soră-sa, face pe hâtra: tot mereu umblă cu o carte uite-așa de mare la subțioară, când vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
decât mama și mai subțire, ai zice că are inel la brâu, Însă aproape tot atât de frumoasă; deși are părul negru și ochii negri - cea mică, Mili Îi seamănă, dar nu și Nora, cu păr blond-blond și ochi verzi-verzi - ca mine. Nora are și fundă albastră-verzuie și, când nu mănâncă bătaie de la scârba-mică de soră-sa, face pe hâtra: tot mereu umblă cu o carte uite-așa de mare la subțioară, când vrei și tu, ca omul, să stai oleacă de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
uite-așa de mare la subțioară, când vrei și tu, ca omul, să stai oleacă de vorbă cu ea - n-are timp!; nici nu te aude - că ea citește! Stăm la masă, afară, sub agud. Doamna a așezat-o pe Nora În stânga ei, pe Mili În dreapta, ca să nu se atingă, să fie pace Între oameni și bună-nvoire la masă. Mili stă ce stă - În pace - dar cum Doamna Întoarce capul, cum face ea ceva - acum azvârle cu pâine În soră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cum face ea ceva - acum azvârle cu pâine În soră-sa. O dată, de două ori... Eu Îi spun că nu-i frumos... - Da tu-i frumos să te ții după ea?, mi-o Întoarce Mili și mi-o arată pe Nora cu limba. Doamna tușește (așa tușește și mama, semn că vine-vine...), eu roșeșc. De rușine, Îmi simt obrajii În flăcări: că ce-a zis ea, că eu, cu soră-sa mai mare, mă țin după nu știu ce al ei... În fine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
piciorului descălțat, sub masă, mă pișcă de pielea piciorului; piciorul meu. Și-mi dă una cu genunchiul. Și-mi mai arde una. Nici nu mă uit Înspre ea. Nu zic nimic, nu mă arăt supărat. O privesc pe furiș pe Nora, de dincolo de Doamna și-i spun În gând că soră-sa-i o proastă-mică, care nu știe nimică, n-o să-mi pun eu mintea cu copiii, eu-s bărbat! Așa a zis Moș Iacob, așa am dovedit când am apărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
știe nimică, n-o să-mi pun eu mintea cu copiii, eu-s bărbat! Așa a zis Moș Iacob, așa am dovedit când am apărat-o pe mama de Ilie Reformatul care voia s-o jefuiască, aș apăra-o și pe Nora, doar să-mi spună ea că vrea - deocamdată nu-mi zice, n-are când, dracul de E-mìlì, o chinuie; dar n-o jefuiește. La-nceput de tot i-am arătat ce mușchi am eu la brațe - dar să-i vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]