18,350 matches
-
noastră, dar suntem, de cele mai multe ori, incapabili să observăm suferința din jurul nostru: suferința unui copac mutilat de ieșirile unor teribiliști fără ocupație, suferința unei păduri sufocate de gunoaiele lăsate în urmă de hoardele amatoare de relaxare în inima naturii, printre nori groși de fum, suferința unui câine flămând, bolnav și alungat de ici, acolo pentru simplul motiv că nu aparține nimănui. Se spune că omul ar fi cea mai evoluată ființă (în situația în care nu s-a dovedit încă existența
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dispune doar el - Boancă ne dezvăluie cu o libertate caracteristică doar unui artist, fragmente din visurile, iluziile, din amintirile și din închipuirile lui. El își permite, ca marii artiști, să corecteze lumea, să o facă altfel, să facă animalele vorbitoare, norii - ființe, florile - sentimente. Este un mare har această personalitate cu care a fost înzestrat Boancă. Nu știu câți din jurul lui înțeleg acest statut personal al lui. Eu unul mă mândresc să fi înțeles pe Boancă, artistul în fața căruia mă aplec cu respect
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
întors acasă, căci unii au fost obligați să rămână să populeze satele măcinate de război în Siberia, în Taiga și în altele părți ale Imperiului Roșu. Noapte de coșmar Era primăvara lui 1945, noapte cu lună plină și cu câțiva nori, când în localitatea Glodenii-Gândului, pe la miezul nopții, au început să se audă rafale de puști automate. O bandă de tâlhari înarmați au luat satul de la un capăt la altul la jefuit și tâlhărit. Îmbrăcați în uniforme rusești și mascați pentru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zonelor cu altitudini sub 175 m, unde precipitațiile anuale nu depășesc în medie 500 mm, iar temperatura medie anuală urcă până la 9°C. Ninsoarea este specifică intervalului de timp în care temperatura, în stratul inferior al atmosferei, sub plafonul de nori, este negativă. Prima ninsoare se produce, cu foarte rare excepții la începutul lunii noiembrie. Ultima zi cu ninsoare, în medie, se înregistrează la sfârșitul lunii martie. Formarea stratului de zăpadă în general începe la câteva zile după prima ninsoare. În
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
se recomandă singur: Pavel Bărbulescu, fiul meu Încă nu știe să mă prezinte...sau a uitat... Tată! Ești supărat că te-am trezit cu noaptea-n cap, dar ai să-mi mulțumești după aceea. Să sperăm că nu vor fi nori, adăugase Silviu către Andreea. Câtă tevatură am stârnit, rostise Andreea, ca o scuză. Pe toți i-am făcut să se scoale cu noaptea-n cap și cel mai rău ar fi să fie Înnorat. Din nou Îi era frig și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pădure apa de izvor, floarea de colț și de cicoare; prin ele mi-a trimis semnul albastru din apa de mare, întunecat și violet mă învăluia în haina de dantelă încet. Eram frumoasă, se spune cât va ține apa și nori și luna, până vor cădea stelele și vor dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce se scurge cu izvorul la mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aud; văd imaginile altei lumi, care nu mai este a mea. Toți sunt străini, vecinii au murit, cei de acum parcă merg alături de drum. El e vinovat, că s-a schimbat și pentru mine, parcă urcă spre alt cer; cu norii zugrăviți, cu luna aspră fără sunet în ureche, este greu să mai vină nătângă la altă pereche. * * * Toate au fost vremelnice și iubirea și prieteniile: unii au murit de tot, alții m-au uitat; ce să mai caut fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
solie oprite aievea, pe o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef trecea regina pregătită pentru nuntă; gravă, își urma gândul greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori. Mărgele colorate, florile sacre stau mărturie în dimensiuni înalte, celelalte au coborât în adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să alegi izvorul de otravă, tinerețea, de vremea bătrână. Dumnezeu a aprins luna nouă și a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți ai dialogurilor între femei, Alina și Manuela discută despre dragoste și despre bărbați ; lumea e abordată exclusiv sub unghiul feminității în așteptarea împlinirii erotice. Printre pagini plutește un nor de pudră, „cu parfumul ușor precipitat”, cum scrie autoarea. Totul se petrece aproape exclusiv în sfera mondenității. Conștiințele acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
el pasiunea nefericirii sau pecetea ei pe dânsul!”. Fraza ambiguizantă este specifică stilului narativ al Hortensiei PapadatBengescu, un lucru e clar, anume finalul coclusiv al mesajului: “Ploua într-una...”, semn că decorul suis generis este al ploii, al cețurilor, al norilor, al plictiselii și monotoniei. BASME Noțiunea de basm trezește în mintea oricui evadarea din real, prelungirea sinelui în fabulos. În basm totul este posibil. Mereu noțiunea de basm se asociază aceleia de copilărie, univers în care, de asemeni totul pare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Regimul termic este influențat de cantitatea de energie solară care ajunge la suprafața solului. Această cantitate este dependentă, la rândul ei, de nebulozitate. - Regimul mediu lunar al nebulozității prezintă o evoluție relativ uniformă. Gradul de a acoperire a aerului cu nori este maxim în sezonul rece, cea mai înnorată lună fiind decembrie (6, 7 zecimiă și minim spre sfârșitul verii, cea mai însemnată lună fiind august (3, 6zecimi). Numărul mediu de zile cu cer senin (nebulozitate medie cuprinsă între 0-3, 5
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa casei părintești... Este la fel de greu de răspuns
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eliberarea iedului. Numai că de data aceasta echipele s-au schimbat fără a se mai trage la sorți. După ce Bărzăunul fusese făcut în toate felurile pentru marea lui greșeală, din cauza căreia cele două făpturi ale pădurii se risipiseră ca un nor, toți cei prezenți își aduseră aminte de adevăratul scop pentru care urcaseră pe deal. Discuțiile referitoare la modul cum s-a comportat fiecare, atît la prinderea cît și la eliberarea iedului, păreau să nu se mai termine. Și, pentru că oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil va ajunge mare poet?... Ia mai ducă-se naibii, cu toate poeziile sale, că nici măcar nu știe ce-i acela un triton! Tot farmecul de dinainte se dusese pe apa sîmbetei, lăsînd în urmă un gust amar... și un nor mic, înspre asfințit, ca o lacrimă prelinsă dintr-un ochi nevăzut... În gîndurile Bărzăunului din acele clipe își pierduse orice valoare și peștera și Piatra Domniței și pădurea și totul. Se simți iar trist și neînsemnat și lăsă capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît puteau de repede Ilinca și Nuțu... Iar norul de la asfințit se făcuse mai mare și mai rotund, aidoma unei pleoape trase pe un ochi ce nu vrea să se mai deschidă. Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la tine să vorbească". Din acest motiv, Nietzsche recomandă poetului "Fii o placă de aur/ Atunci lucrurile se vor înscrie pe tine/ cu litere de aur". Fulgerul inspirației se dăruiește celui având vocația înălțării: "Am crescut mai înalt decât omul,/ Norii planează prea aproape de mine,/ Aștept cel dintâi fulger." Misterul insondabil al dicteului poetic, caracterul imperios și natura sa de fulger constituie o revelație intuitivă originară care induce o a doua naștere a lumii. Fiecare mare poem ne dezvăluie și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vine dintr-odată, "fulgeră și se impune", Nietzsche scrie în poezia Pinul și fulgerul: Am crescut mai înalt decât omul și sălbăticiunile Și când vorbesc nimeni nu îmi răspunde. Am crescut prea singuratec și prea sus Aștept, ce aștept oare ? Norii alunecă foarte aproape de mine Aștept primul fulger. Schiller afirma că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât ca filozof, cât și ca poet. Căci adevărata filozofie nu poate fi decât poetică, așa cum marea poezie nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
refresh, să pretindă că tata nu trântește ușa când pleacă. Și eu pretind că nu o aud pe mama, care e încă mama mea și a lui David, plângând, așezată la biroul Leei, cu fruntea sprijinită în palme. Dau so norul la minimum. De ce? Pentru că sunt laș. Îmi îngrop frun tea în iarba cea roșie care nu mai e de mult un covor, ci o întreagă prerie roasă de rugina asfințitului. Durerea mea bubuie undeva, într-un difuzor interior. E atât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pasămite, un prinț autoexilat, înfricoșat de moștenirea lui (politică? genetică? politică!), de o amantă geloasă, de o soție nebună, de consecințele unui tezaur deturnat și rein vestit într un ciudat restaurant plutitor. Poveștile cu privire la identitatea lui Ivan sunt ca un nor care se încheagă din șușo teli peste șușoteli și plutește, pâclos, peste punți și pui de delfini. Vasul acesta duce cu el o întreagă literatură, iar Alexandre nu s-a simțit niciodată mai viu, mai intrigat, mai hotărât să-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]