491,562 matches
-
celor interesați experiență autodescoperirii în lenea și torpoarea nisipului cald. Plajă devine un spațiu definitiv constituit și independent chiar de elementul marin din clipă în care este acceptată invenția socială, cum o numește Kaufmann, a soarelui și a bronzării, ca normă de frumusețe. De îndată ce a fi bronzata echivalează cu a fi frumoasă și dezirabila, iar soarelui i se descoperă tot felul de resurse binefăcătoare, costumul de plajă se simplifica și reduce semnificativ, de la vesmintele grele de lină ale înotătoarei de la sfîrșitul
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
începuturile ei istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin confesional Orientului sculptură este o achiziție tîrzie și ea suporta permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox au încercat-o, de pildă, Mestrovici și Paciurea prin transferul stilisticii drapajului din bi- în tridimensional, adică din pictură
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
care se sprijină pe citate savante, folosindu-le drept argument al autorității" (p.94). În cadrul unor categorii precum ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește tranziția realizată de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia, accentul parodic au mecanisme mult mai fine decît simpla inversare a sensului literal, pe baza căruia se poate reconstitui cu ușurință subtextul. Figură retorica se transformă în figură textuala
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat violet acoperă/ ce-a mai rămas/ din compoziția cu case și maluri// aș vrea să pot scrie/ să mă pot scrie/ pe mine/ femeia de acum/ ocolita de norme cu amprente/ indescifrabile// fereastră prin care/ privesc lumea e doar/ o mică vietate înfometata" (Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
De asemenea Milan Kundera în Arta românului și în Testamente trădate. Aceștia și alții par a nu mai ține cont de vechea idee (ilustrata de Lodge prin numeroase exemple din critică anglo-saxonă) care atribuia poeziei dreptul exclusiv de a stabili normă literară și distingea două tipuri de limbaj radical diferite, unul literar (cel poetic), altul nonliterar (cel al românului). Studiul lui Lodge mi-a prilejuit și cîteva reflecții care ar putea avea darul să precizeze unele aspecte ale dezbaterii cu pricina
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
ale dezbaterii cu pricina. Unul este chiar acela de a defini corect limbajul literar, accentuînd pe a doua parte a sintagmei și nu pe cea dinții. Altfel spus, limbajul este literar fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic, sintactic, topic și nici chiar lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
Înainte de ^89 polii acestei duplicități erau opțiunea individuală și tirania sistemului. După ^90 - scrie George Ardeleanu - termenii devin opțiunea individuală a profesorului și elevului, pe de o parte, si tirania (centralismul) clișeelor de mentalitate, gust, interpretare, reprezentată de manuale și norme de apreciere la examene. Din experiența, profesorii știu ce trebuie scris, pentru o notă bună, la tezele de capacitate și bacalaureat, chiar dacă și ei și elevii au alte perspective interpretative decît canonul impus de Bărboi-Boatcă-Popescu. Exemplele date de George Ardeleanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
aproximativ 20 de ani, cînd critică pare să-i retragă favoarea exclusivă, d-nele și d-nii profesori fredonează prin cancelariile Patriei: ace bine ca esti, ce mirare că sînta". Și ni se dau și incredibile mostre de comentariu-kitsch din sinteze devenite norme de evaluare la Bac. Concluzia tînărului profesor e amară: "Idiosincraziile didactice devin criteriile esențiale de evaluare, iar încremenirea în proiect, valoare canonica. Cît privește interpretările personale ale elevilor, ce să mai vorbim. Aprecierea lor ține, încă, de o avangardă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
povestește, cu un soi de candoare care îi e proprie, experiența de redactor la Scînteia, între 1957 și 1962. Dumitru Micu ne spune azi că nu dorea să devină salariat al organului central al Partidului. Era asistent cu jumătate de normă la catedră de Literatură Română, colabora cu articole la Gazeta literară, Viața Românească și Contemporanul, iar uneori răspundea și comenzilor venite de la Scînteia, fiindcă apariția acolo "însemna o consacrare. Chiar și o simplă menționare a numelui era o mult rîvnita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
ar opera, ar alunecă fie în terorism intelectual, obliterînd deliberat anumite aspecte pentru care nu ar putea da socoteală, fie în simplism ignorant. Simmel apelează la termenul de "cultură" în sensul cel mai larg al acestuia, ca set de valori, norme, idealuri și reflexe de gîndire, apt de permanente modificări și adaosuri. Propria să filozofie presupune o gîndire în perpetuu glisaj, ea se desfasoara im piruete intelectuale elegante, care fac trecerea de la un palier al existenței la altul, circulînd prin toate
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
cuvintele "modă" și "model" nu e întîmplătoare: modă este cea care permite individului să nu fie singur, ci să imite un model dat pe baza căruia va căpăta recunoaștere și sprijin social. Însă tocmai pentru că și-a sacrificat exteriorul, acceptînd normă comunității și abordînd însemnele ei exterioare, individul își garantează sieși salvarea interiorului. Modă îi dă o schemă prin intermediul căreia să își poată regla convenabil pentru sine legătură cu comunitatea, dar îi permite să treacă neobservat și în felul acesta îi
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
raționament. De pildă: Paz construiste un fel de tablou semantic al iubirii, compus dintr-o serie de aspecte constitutive, între care și capacitatea ei de subversiune. Această vine din felul în care dragostea răstoarnă ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme, duelîndu-se permanent cu un adversar care altminteri i-ar dictă reguli nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre doamna și
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
În paralel cu această problematică a corpului a evoluat o altă abordare în istoria intelectuală: cea a investigațiilor legate de o retorică a comportamentului în diverse epoci și a felului în care ea exprimă sau influență anumite moduri de gîndire. Normele de conduită ale Occidentului, departe de a fi doar ceremonial exterior și pasager ce definea la un moment dat ritualul unei civilizații date, dar care se presupune că fie s-ar fi putut dispensa de el, fie ea însăși îl
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Astfel ele se detașau profund de gesturile actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele comportamentale ale creștinătății. Lectură creștină a gestualității e bazată în chip esențial, susține Schmitt, pe dihotomia dintre trup și spirit: gesturile aparțin trupului, ele sînt deci conotații ale excesului și păcatului. După Sf. Augustin, mîntuirea individului, care este scopul vieții
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
nu fi recunoscute, dorințele inconștiente ajung în timpul somnului, care presupune diminuarea vigilentei cenzurii, în planul conștientului. Ceea ce visătorul reține în momentul trezirii - și este numit în psihanaliza ăcontinut manifestă - nu este decît o fațadă, acceptabilă din punct de vedere al normelor culturale, în spatele căreia se ascunde adevăratul conținut al visului - conținutul latent - sau dorințele inconștiente." Deși, în plan clinic, interpretarea viselor și-a pierdut azi din importantă, în planul psihanalizei aplicate la fenomenele culturii visul continuă să funcționeze ca o paradigmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Rodica Zafiu Formulele de desemnare sau de adresare alcătuite din prenume (nume de botez) precedat de un termen de reverența sînt în română destul de controversate. Evident, e vorba de norme sociolingvistice, care guverneaza în mare parte sistemul termenilor de adresare - și în care se manifestă în mod clar diferențele dintre diverse culturi, tradiții, sisteme ale politeții. În momentul actual, îmbinări de tipul "doamna Sultană", "doamna Dafina", "doamna Margareta" etc. sînt
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
inculte, vulgare, "mahalagești" etc. Le-am remarcat de altfel prezenta în anunțurile publicitare - extrem de stîngaci redactate - ale ghicitoarelor și ale vrăjitoarelor contemporane. Oricum, în ciuda condamnărilor și tocmai datorită caracterului lor popular, construcțiile de tipul citat sînt foarte frecvente. Transformarea în normă unică a îmbinării dintre termenul reverential și numele de familie ("Doamna Popescu") este la noi o inovație destul de recenta, care corespunde unui tipar "occidental": impusă probabil mai întîi datorită modelul francez, ea e întărită astăzi și prin cel caracteristic spațiului
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
pricepe e, vezi bine, o bătaie de joc, decretează doar realismul "normal". Din nefericire pentru dînsa și din fericire pentru mulți alții, "minunată artă a cuvîntului" nu curge pe un singur "făgaș". Lucrurile sînt ceva mai complicate. Iar vremea cînd "normele" literare erau stabilite de minți la fel de subtile, la fel de exersate în lectură și cu un vocabular la fel de bogat că al ziaristei - s-au dus de mult. * Tot ignoranța și impostura denotă și articolele traduse din publicații în limbi de circulație, fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
aproape milenara noastră monarhie, totul părea să se sprijine pe temelii de granit, statul însuși fiind chezășia acestei trainicii.(...) Feicare știa ce are și ce i se cuvine, ceea ce e permis și ce nu e. Toate aveau o măsură, o normă, o pondere precisă." Ce-i mai rămâne lui Slavici? Că și Zweig, ca și Roth, e un destărat. Siria lui făcea parte din altă lume, ca și Mara, ca și Budulea țaichii. E un infractor. Aparține minorității amenințate. Fără îndoială
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge totuși - aceasta este dialectica inspirației - fiind jertfita în folosul polivalentei și ineditului. Abia după obținerea în chinuri a explicației transparente, ca normă etică și estetică - ambiție crucială! - se deschide o pîrtie a improvizației și a nedefinitului, cum prezice subtil ea însăși într-o maximă din Spaimă de literatură: "Există poeți care refuză să comunice și alții care rămîn secreți chiar în cadrul comunicării
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
rapiditate de la o bucată de proza la alta, să accepte noi coduri și să le ignore pe cele abia "sparte". Deja familiarizarea cu un mesaj cultural străin poate fi dificilă, uneori irealizabila, și atunci reluctanta lectorului, aflat în posesia altor "norme", nu poate avea ca rezultat decât distrugerea textului, oricât de bun ar fi acesta. Un cameleon, iată, prin urmare, cititorul ideal al unei antologii! În cazul antologiei de proza scurtă românească, Georgiana Fârnoagă și Sharon King, pe de-o parte
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
a binelea convingerile, tocmai cînd avea prilejul de-a asista la confirmările lor revărsate că dintr-un corn al abundentei faptice sinistre... SE CUVINE scoasă în evidență și o altă față a repulsiei exprimate de Tudor Arghezi în raport cu "ieșirea din normă", cu abaterea de la regulile imprescriptibile ale civilizației, care nu e doar "atitudinea politică revoluționară" rusească, ce-i adună pe "pravoslavnicii, în promiscuitate cu nihiliștii și anarhiștii", ci și, în opinia sa, însuși fundamentul psihiei etnice corespunzătoare. Evident, nu discutăm acum
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
an 1996. Campanie electorală? De-ar fi, dar nu e. Pentru că, dacă-i vorba de campanie electorală, atunci ea n-a ăncetat nici un moment, de când eșaloanelor iliesciene li s-au luat frâiele puterii. Și asta, ăn flagrantă incorectitudine față cu normele electorale an vigoare, dar și cu cele constituționale, dacă avem an vedere preconizată candidatura a liderului PDSR. Ce fatalitate existența acestui personaj pentru viața și liniștea României ieșită buimaca din comunism! Era de crezut că electoratul românesc a ănteles, ăn
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
De-aici urmează Justiția, Puritatea, Stârpirea ereziei), Nopțile din iunie, Dreptate, Iacob. Privită an ansamblu, ultima grupare suferă de improvizație, agravată prin flagrante denivelări calitative: pagini dintre cele mai rafinate (Proprietatea și posesiunea) alături de produse de serie ale supunerii la normele realismului socialist (Nopțile din iunie), când nu e vorba, mai rău, de execuții la comanda, ămbâcsite de sloganuri ticăloase ale epocii (Vânătoare de lupi). Carențe de fond și de structură subminau ambițiile lui Petru Dumitriu de a egală forță și
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]