10,880 matches
-
pe internet, am dat de un diagnostic „hipersomnia”, care se Înrudea cu stările mele. De toate am avut În această existență, dar puțină „hipersomnie” adăuga un plus de comi-dramatism. Dincolo de cuvintele 184 așternute pe hârtie, situația nu stă sub semnul nuanței „roz”. Cu mare greutate, m-am dat jos din pat, deoarece În cameră era destul de rece. La ora 9.00 trebuia să fiu la masă, astfel că am fost nevoită să mă Îmbrac și să aștept măicuța I să-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de câțiva ani, aproape în fiecare duminică ne vedem la biserică, dar niciodată nu vorbisem ceva mai mult decât cuvintele de salutare. După chipul ei, este greu de spus exact ce vârstă are. Este tânără, dar se pot observa unele nuanțe care vorbesc despre primii pași de trecere, așa cum se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai păstrează toată frumusețea și farmecul lor. Este frumoasă, o față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spre colecția de obiecte totemice, ele îmi amintesc de grupul statuar din Muzeul de la Sighet dedicat închisorilor comuniste. Trec prin expoziția de pictură aborigenă. Desene dense, complicate, fiecare tablou înfățișează o poveste, culori de argilă și de seve naturale, toate nuanțele de bej, alb compact, negru, roșu. Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se prelinge printr-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
30 Nici româncele nu sunt scutite de suferințe, mă gândesc în sinea mea. Am rămas cu gândul la australianca de pe terasa unde am mâncat. Se deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ușă și toți musafirii exclamă: "Vine Jozsi, vine Jozsi!" Ștefi străpunge buluceala de musafiri, îl ia de mână pe cel care intră, un bărbat cam la șaptezeci de ani, înalt, chipeș, îmbrăcat ca un englez, cu foarte mult rafinament, în nuanțe de bej, mi-l prezintă, după care îi spune: "Să ai grijă de ea", îi face cu ochiul și dispare în sufragerie. Acum e acum, îmi spun în mintea mea, Silvia se uită la mine, ne facem cu ochiul, Jozsi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei se deslușeau câteva lacrimi gata-gata de a-i deconspira emoția de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt foarte fericit! La auzul acestui cuvânt, cel mai scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
8) industry relations, (9) minority relations, (10) advertising, (11) press agentry, (12) promotion, (13) media relations, (14) propaganda"13. După cum se poate observa din elementele de ordin teoretic enumerate anterior, PR e un domeniu extrem de complex, care cuprinde foarte multe nuanțe, valențe și valori. Analizând definițiile PR, precum și caracteristicile acestui domeniu în viziunea autorilor mai înainte menționați, ne propunem în continuare să emitem anumite concluzii care, din punctul nostru de vedere, pot avea valoare de postulat în ceea ce privește relațiile publice: 1. Relațiile
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul vocii ori În schițarea vreunui gest semne de speranță, de bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a pielii mi se Închidea În mod vizibil, transformându-se În degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
relațiilor dintre el și ea. Privindu-l din când în când, Olga citi pe chipul lui Alex umbra unui zâmbet glacial. De vină se putea să fi fost puținătatea luminii ce se prefira la hotarul dintre zi și noapte, prezența nuanțelor de gri, culoare ce nu se află niciodată pe o paletă a optimismului. Olga sconta că aruncând toată vina pe mersul acestor nenorocite de autobuze, avea toate șansele să îndulcească bunele relații. Cum Alex îi spusese că vrea să discute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea. Se simțea ocrotit, îmbrățișat de căldura camerei, dezmierdat de nuanțele de roșu, care acum începură să-i coloreze obrajii și palmele atât de diforme. Nu-i mai păsa de propriul trup, de faptul că fusese supus unei schimonosiri probabil ireversibile sau de camera sa, care se metamorfoza odată cu el, în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul, dar nu mai era nici canapeaua pe care stătuse cu câteva minute înainte de a pleca la masă. În schimb tavanul, pereții și dușumeaua rămăseseră în aceleași nuanțe de roșu, albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul lucru care-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum nu mai conta, și oricum nu trebuia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi înăuntru? — Ce contează? Ajută-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este și principiul universal al dreptului, care amintește de imperativele categorice din planul moralității, dar implică și nuanțe deosebite de morală, după cum vom observa: „Este dreaptă acea acțiune conform căreia sau conform maximei sale, libertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, după o lege universală”. Dar, această necesitate a conformării, de fapt această obligativitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că o dată cu părăsirea casei lui Alex, fusese aruncată la marginea nopții. Pașii o duceau spre o lume a întunericului cu nedeslușiri ce dobândeau dimensiuni astronomice. Olga citise undeva că un pictor olandez, Hals, folosise în arta sa peste douăzeci de nuanțe de negru; ea însă avea certitudinea, în acele momente, că sufletul ei îmbrăcase mult mai multe valențe ale acestei culori, întrecându-le ca număr chiar și pe cele ale marelui pictor. * Întorcându-se într-o seară de la serviciu, văzu lumină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prima și marea bombă de miere. Monica a dat divorț, de Irinel Porumbaru. Divorț care s-a și înfăptuit. În afară de viteza cu care s-a finalizat cauza, izbind și pulverizând nervii lumii, în cauze și căuzuțe mai mici, de diverse nuanțe. Presa televizionistă pe val! și, dă-i, cîntec! S-au format tabere opuse: și de partea dânsei și a dânsului. și de procauză, și de anticauză. Câte persoane atâtea opinii. Că așa e lumea, de când lumea. și, niciodată, n-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai dragă, localnicilor, decât cum era, și li se arăta, în restul timpului. Un concert măiestru, nemaiîntâlnit, parcă nicăieri altundeva, cuprindea așezarea, văzduhul săltând într-un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poetul, ce e val, ca valul trece, nu are viață lungă, adică, în timp, ce, Pietrele Rare e cu totul altceva. E și corespunzător cu realitatea concretă a locului, și a tot ce se află pe el, dar, și cu nuanța de metaforă, care dezmiardă mai cu drag inima omului locului. Pentru că, nu în dese locuri, pot fi întâlnite Pietre Rare, la propriu și la figurat. În fine, ca să revenim la subiectul propriu-zis, trebuie să facem precizarea că, Baba, ar trebui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dedic acest volum prietenilor Mircea M. Ionescu și Florin Faifer 5 În lume - a teatrului, dar și În cea „civilă” noțiunea de cabotin are un Înțeles peiorativ. CÎnd spui despre un profesionist că-i cabotin, Îl descalifici. Încap Însă și nuanțe : nu o dată, În lumea noastră auzi judecăți de tipul „ are haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În limita normalității. Egofilia-i cerea să redemonstreze, Într-una, oriunde s-ar afla, că el e un caz. A fost. Din copilăria Începută la Soroca, pînă la finalul Încă suspect, petrecut, cam devreme, În Capitala Franței. Autorul nu iubește nuanțele : Între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă : uneori, stimabilă ; alteori, deplasată. Dă verdicte, Într-una : uneori, juste . CÎteodată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul este Cărtărescu. Dar un fenomen asupra căruia trebuie meditat, semnalează , tot Într-un interviu, Marcel Iureș : „ Pe român succesul Îl crispează, fiindcă n-are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dân mână, că era corent", se dezvinovățește cu un aer jignit brunetul. "Si, p-ormă, se? Că doar e aproape zese. Oamenii cumsăcade e trezi dăza la ora asta." Tanti se mulțumește să-i arunce doar o privire severă cu nuanțe ironice și nu mai comentează. Se uită lung prin odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când, chiar și dinaintea mea, apare viziunea bântuitoare a unei posterități glorioase.) Trecând dincolo de această divagație ideatică și, evident, elitistă, lucrurile s-au întâmplat cam așa: "Bă! Băă! Tu nu ești dă p-aci!", l-am auzit spunând cu o nuanță de uimire pe gândacul cu care mă întâlnisem. "Da. Nu sunt de pe aici, deși pot spune că din punctul tău de vedere mi-am cam făcut veacul și prin această cameră", am simțit eu nevoia să precizez. Atitudinea insectei, tradusă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se interesă ea cu gura încă plină. "Nu. M-am prefăcut doar ca să-ți cronometrez timpul de reacție. Îți dau o veste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îi dădea un aspect cât se poate de pitoresc, după umila mea părere. Își mai aranjă un pic buclișoarele vopsite într-o culoare care se voia a fi roșu Tițian, așa cum îi spusese coafeza, dar care nu izbutise decât o nuanță stacojie de o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare excepție, arhitectura barocă a coafurii având un straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]