1,630 matches
-
e frunza, galbena! Negru mi‐a fi sufletul Cum i‐ e nopții umbletul! Ia‐le, lacrimile mamei Strânse în căușul palmei; Fă‐ le ploaie și răcoare și dogoare roditoare. Mila mamei!... Când te doare Spune‐ mi floare gânditoare, Spune‐ mi, nufăr între nuferi și‐ am să fac să nu mai suferi! George Tutoveanu (1872‐ 1957) Statornic evocator al „localismului creator”, a l oamenilor care „au ținut să sfințească locul” de baștină, dar și al adevărului istoric, prof. acad. Constantin Ciopraga, fără
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
galbena! Negru mi‐a fi sufletul Cum i‐ e nopții umbletul! Ia‐le, lacrimile mamei Strânse în căușul palmei; Fă‐ le ploaie și răcoare și dogoare roditoare. Mila mamei!... Când te doare Spune‐ mi floare gânditoare, Spune‐ mi, nufăr între nuferi și‐ am să fac să nu mai suferi! George Tutoveanu (1872‐ 1957) Statornic evocator al „localismului creator”, a l oamenilor care „au ținut să sfințească locul” de baștină, dar și al adevărului istoric, prof. acad. Constantin Ciopraga, fără a‐l
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui Michelangelo relieful formei umane își depășește drama lăuntrică prin energia sa nemăsurată, dacă neînfrânata bucurie a vieții cu paroxismele ei entuziaste sau dureroase cutremură rodiniana Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ci yin pur) ar fi venit, poemul cu încărcătura filozofică actuală nu s-ar fi născut. Aici poetul se plasează în momentul unui început: apa constituie element genezic primordial are culoarea eterului, este logodită cu cerul, și este plină de nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ajun creând lumea umană, urmată apoi de suferința unei realizări imperfecte, astfel că "doar el și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în Botoșani, Adriana V. Neacșu și-a petrecut copilăria pe aproape de locurile unde se născuse și marele Eminescu și cred eu că, așa cum făcuse înaintașul ei ilustru, „cutreierase” acele locuri magice, văzuse și ea în acei ani „lacul codrilor” și nuferii, Ipoteștii și Agaftonul și alte minunate locuri din împrejurimi. Dar, mai ales, trăise în lumea de povești și întâmplări spuse de bunici, de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. {EminescuOpI 73} Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. {EminescuOpI 74} LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Și eu trec de-alung de maluri, Parc--ascult și parc--aștept Ea din trestii să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune - Vîntu-n trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin și sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pare dificil, dar voi avea în vedere sugestia ta. Se amuză din nou. Are un zâmbet fermecător. —Scuze! Nu vreau să fiu prea cicălitor. — Nu-i nimic, îi răspund eu cu jumătate de gură. — Hai să intrăm în sera cu nuferi, mă îndeamnă el, arătându-mi o clădire pe marginea aleii. E foarte frumos înăuntru! Pășim într-o zonă cu aer tropical. Ca și în Palm House, gradul de umiditate e foarte ridicat și blugii mei se umezesc instantaneu. În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o clădire pe marginea aleii. E foarte frumos înăuntru! Pășim într-o zonă cu aer tropical. Ca și în Palm House, gradul de umiditate e foarte ridicat și blugii mei se umezesc instantaneu. În centru, se află un lac cu nuferi. Pe suprafața apei zboară o mulțime de gângănii aproape invizibile. Petalele multicolore (roz, portocaliu, roșu) sunt ascuțite și contrastează într-un mod neașteptat cu frunzele rotunde și plate. Efectul e aproape hipnotic; oamenii din jur vorbesc în șoaptă, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
proiectate de însăși înțelepciunea lor, lipsite de sens pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit și hurducat, un insectar prea plin de ace. nehotărâtă ca un gândăcel, pe trupul ierbii-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cunoștință cu Dunărea, care se Întindea de-a lungul falezei. Am găsit un orășel mic, curat și liniștit. I.A.S.-ul unde am fost repartizată se afla În afara orașului( la circa opt km). Ferma din cadrul I.A.S.-ului se numea “Nufărul”. Din greșeală am nimerit pe o șosea paralelă, unde se afla C.A.P.-ul Nufărul. Diferența dintre București și ce mi se Înfățișa ochilor era fatală. Toate visele mele s-au năruit dintr-o dată și sufletul mi s-a umplut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
curat și liniștit. I.A.S.-ul unde am fost repartizată se afla În afara orașului( la circa opt km). Ferma din cadrul I.A.S.-ului se numea “Nufărul”. Din greșeală am nimerit pe o șosea paralelă, unde se afla C.A.P.-ul Nufărul. Diferența dintre București și ce mi se Înfățișa ochilor era fatală. Toate visele mele s-au năruit dintr-o dată și sufletul mi s-a umplut de lacrimi. Am depus eforturi mari să nu hohotesc, să nu mă prăbușesc. Într-un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n ape nuferii destinului. Cu oglinzi la suprafață și în margini cu fân, că îți dai seama cât de-adâncă este dragostea de viață. Plaiul unde sunt acum mă desparte de materie noaptea - o imensă perie - nu mă sperie nicicum. Și-n a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
târziu în noapte. Culmea, nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în liniștea răcoroasă a vilei de la țară, unde merg în fiecare vacanță, le suprima. Piscina și balta cu nuferi, salcia pletoasă și ciripitul păsărelelor în pomii plini cu rod îmi umplu sufletul de bucuria de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă un an de școală departe de acest loc drag mie. Cât de luminoase au fost toate
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
cascadă albă, în colțurile ascuțite ale acestei câmpii de lumină a cărei cădere te sperie, te face să mă iubești, exact atât cât trebuie să mă iubești. la semnul tău, la zâmbetul tău, la arătarea alurii tale civilizate se deschid nuferii, cântă canarul, peștii înoată, cap peste cap chiar și delfinii noștri turcoaz se descurcă și dimineața oftează că vine atât de devreme și devreme se definește în funcție de tine, de contracția mușchilor gambelor tale durată de ridurile mâinilor tale, așteptând numai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
miros proaspăt de apă ne întâmpinau magaziile de vată de zahăr își rupeau ușile prin zâmbetul tău. am trăit tot cu tine și nu pot adulmeca tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul cald al celor cincizeci de zile adie, privești cerul și vei vedea un lac rotund transparent, care în centrul său perfect poartă un nufăr: acela este zenitul tău. culege nufărul, așează-l cu grijă într-o sticluță cu capac alb undeva în dreapta desagii-fără-fund. acesta este semnul că trebuie să schimbi dințișorii de lapte ai sufletului tău, cu dinți puternici de prinț matur, gata de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul cald al celor cincizeci de zile adie, privești cerul și vei vedea un lac rotund transparent, care în centrul său perfect poartă un nufăr: acela este zenitul tău. culege nufărul, așează-l cu grijă într-o sticluță cu capac alb undeva în dreapta desagii-fără-fund. acesta este semnul că trebuie să schimbi dințișorii de lapte ai sufletului tău, cu dinți puternici de prinț matur, gata de a ajunge la sufletul lui, la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Regat Acoperișul e făcut cu totul altfel decât la noi acasă. Închipuie-ți, draga mea, că tencuiala tavanului se lipește peste... peste... na, că am uitat cum îi zice, fir-ar să fie!... Planta aia de apă, cum se cheamă?... Nufăr? încearcă la nimereală Niusea. Ei, nufăr! dă din mână nervoasă Marusia. Cum să fie nufăr!... Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altfel decât la noi acasă. Închipuie-ți, draga mea, că tencuiala tavanului se lipește peste... peste... na, că am uitat cum îi zice, fir-ar să fie!... Planta aia de apă, cum se cheamă?... Nufăr? încearcă la nimereală Niusea. Ei, nufăr! dă din mână nervoasă Marusia. Cum să fie nufăr!... Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel de covor... Văd că aicea nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că tencuiala tavanului se lipește peste... peste... na, că am uitat cum îi zice, fir-ar să fie!... Planta aia de apă, cum se cheamă?... Nufăr? încearcă la nimereală Niusea. Ei, nufăr! dă din mână nervoasă Marusia. Cum să fie nufăr!... Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel de covor... Văd că aicea nu-i zice covor, îi zice preș. Cui îi zice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]