KorAP: Find »[drukola/base=oștean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...67 >

1,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

mai putuseră fi recuperați după Înfrângerea primului val de spahii. O mișcare inteligentă, care schimba datele din teren. Exista, acum, o forță de intervenție rapidă a turcilor. Pe care, Însă, Mihaloglu nu se grăbea s-o arunce În luptă. Înaintarea oștenilor Semilunei continua pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
generali ai Imperiului, să fi știut ce se afla În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cavaleri Încercară să Întoarcă armăsarii ca să facă față atacului, dar viteza cu care se derula totul era năucitoare. Spadasinii lucrară rapid și impecabil, lăsând În șei doar trupuri inerte. În mai puțin de cinci minute, Mihaloglu nu mai avea nici un oștean călare. Dar acesta nu era decât Începutul Înfrângerii. Francisco avusese ideea ingenioasă de a pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul domnitor al Țării Românești. Se pare că acest Vlad preferă incursiunile incognito... - Doar când se pregătește de Întâlniri cu dușmanii, signor Angelo, răspunse cavalerul cu ochi verzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În jurul căpitanului Oană. - Ajunge! spuse Angelo, pe un ton mai ridicat. Știu cine ești, știi cine sunt. Am ucis patru mii de ieniceri și achingii ca să-l scot pe căpitanul Oană din Balcani. Vom mai ucide alte patru mii de oșteni ai lui Matei, dacă e nevoie. Dacă ai Întrebări, pune-mi-le. Dacă nu, continuă-ți drumul. Dar ascultă cuvintele mele, Vlad, fiul Dragonului! Într-o bună zi, cruzimea ta te va pierde! E alegerea ta dacă acea zi este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îi cinstesc curajul și mă bucur să-l Întâlnesc. Cât despre cruzime, commandante, s-ar putea să exagerezi. O bună parte din istorie e, totuși, teatru. - Ai dat porunci de ofensivă Împotriva Apărătorilor. - Am dat porunci. Și cei mai buni oșteni ai mei sunt pregătiți să vă Întâmpine. - Cei mai buni oșteni? - Desigur, commandante. Bucătarii. Bucătarii mei au avansat până la linia voastră de apărare și au pregătit vițel la proțap. O fi spunând vărul meu Ștefan că m-am țicnit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cruzime, commandante, s-ar putea să exagerezi. O bună parte din istorie e, totuși, teatru. - Ai dat porunci de ofensivă Împotriva Apărătorilor. - Am dat porunci. Și cei mai buni oșteni ai mei sunt pregătiți să vă Întâmpine. - Cei mai buni oșteni? - Desigur, commandante. Bucătarii. Bucătarii mei au avansat până la linia voastră de apărare și au pregătit vițel la proțap. O fi spunând vărul meu Ștefan că m-am țicnit În temnița de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Bucătarii mei au avansat până la linia voastră de apărare și au pregătit vițel la proțap. O fi spunând vărul meu Ștefan că m-am țicnit În temnița de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stârnise mirare. Dar În zilele următoare Înțelesul acestei tăceri Începuse să se deslușească. Sultanul ignora Întoarcerea Învinșilor. Pentru el, acei oameni nu existau. A-i pedepsi era o onoare prea mare. Era un mod de a-i introduce În istorie. Oștenii lui Soliman nu făceau parte din istorie. Rataseră istoria. Rămăseseră prizonierii unui prezent care nu-i lua În seamă. Pur și simplu nu existau. Pentru Mahomed al II-lea, cel mai mare conducător al Imperiului otoman, cuceritorul Constantinopolului, Înfrângerea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
hartă. Dar În nici un caz o realitate. Asta Însemna că nici oamenii care participaseră la ea nu puteau fi reali. Erau doar niște umbre. Umbre pe pânza vremii, cum avea să scrie, cândva, un mare poet. Apărătorii fuseseră Însoțiți de oșteni ai lui Vlad Dracula, zis Țepeș prin părțile Munteniei, până la frontiera Transilvaniei cu Moldova. De acolo fuseseră escortați de un detașament de luptători condus de căpitanul Petru Ilaș. Întâlnirea din munți se voise simplă, ostășească, dar se transformase deodată Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de un detașament de luptători condus de căpitanul Petru Ilaș. Întâlnirea din munți se voise simplă, ostășească, dar se transformase deodată Într-o explozie de bucurie. După saluturile de curtoazie dintre Angelo și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
explozie de bucurie. După saluturile de curtoazie dintre Angelo și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rănitul. Sub privirile contrariate ale italienilor, arcașul se opri lângă căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul măriei tale e ultima pavăză În calea năvalei. Și, odată cu moartea, nu vom ceda! Iar dacă această flacără se află și În sufletele răzeșilor, țăranilor și oștenilor Moldovei, atunci măria ta să știe atâta lucru: țara asta nu va fi pusă În genunchi. Niciodată. Ștefan privi adunarea și se scutură ca ieșit dintr-un vis rău. - Ridicați-vă, boieri și căpitani! Nu se cade să aplecați privirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Mârza. Voievodul nu spuse nimic, dar păru adâncit În gânduri. - Să nu uităm Țara Românească, interveni boier Ivașcu, fin cunoscător al vecinilor de la sud-vest. Laiotă Basarab a semnat tratatul de alianță cu Înalta Poartă și a mobilizat douăsprezece mii de oșteni pentru atacarea Moldovei. - A năruit tot ce a construit Vlad, vărul măriei tale... murmură pârcălabul Dajbog. - Care e misiunea lui Laiotă? Întrebă domnitorul. Bănuiesc că Mahomed Îl aruncă În avangardă, ca să ne pună În situația de a lupta români Împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum ținutul de câmpie dinspre Dunăre se umple de dușmani. N-am reușit să le ținem piept la malul Dunării, unde am fost covârșiți de numărul lor imens. Ne-am retras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dinspre valea Bârladului, unde ajunseseră dinspre Vaslui, și acolo veniseră dinspre cetatea Tighina, sau dinspre cetatea Orhei, sau și mai de la miazănoapte, dinspre cetatea Soroca. Ștefan privi focurile simțind că alunecă Într-un abis. Cei aproape treizeci de mii de oșteni ai Moldovei abia intraseră În dispozitivul de luptă care Încerca oprirea invaziei, fie și pentru câteva zile, pe un aliniament strategic desfășurat Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum fusese cea de la Vaslui, dar era prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre Orhei, Hotin și Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului de comandă În care se afla voievodul. Pietro așteptă ca Alexandru să-și ia rămas-bun de la tatăl său, privind, cu neliniște, valul urdiei otomane care se apropia amenințător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stângi a tătarilor, anulase tot ceea ce fusese stabilit până atunci. Fusese cutremurul care mișcase centrul nevăzut al confruntării spre o posibilă Înfrângere. Iar Oană simțise asta. Așa cum Erina simțise că doar intrarea În luptă a căpitanului mai poate restabili Încrederea oștenilor. Cei doi se priviseră o clipă și Înțeleseseră că se gândesc la același lucru. Însoțit de mica lui gardă, cu calul Erinei aproape lipit de Crivăț, căpitanul trecuse printre rândurile deznădăjduite ale vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să le apărăm. Se vor apăra cu propriile lor garnizoane, fără a aștepta nici un ajutor de la oastea țării. Acum Înțelegi de ce n-am Încuviințat ieșirea niciunui oștean pe porțile vreuneia din cetăți. Pe scurt, n-ai cum să treci. Urcă Înapoi pe Siret, apoi ține Valea Bahluiului, treci de Hârlău și coboară mai jos de Cetatea Neamțului. E singurul drum rămas Încă liber. Mă vei găsi, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
timp pentru amânări. Întreaga Moldovă murea puțin câte puțin, În fiecare clipă. - Pot să-ți dau scrisoare măriei sale... sau pot să-ți spun eu Însumi ce cuprinde ea... Erina tresări, făcând Încă un pas spre el. Era Îmbrăcată ca un oștean, cu pantaloni de călărie, tunică de vânător domnesc, platoșă de oșel și sabie la centură. Doar părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul nici nu se aștepta ca prizonierul să Înțeleagă. Dădu un ordin scurt, și patru ieniceri Îi Încadrară pe cei doi țărani. Porniră Înapoi, spre drum, și merseră aproape jumătate de ceas spre sud, până ajunseră Într-o tabără ridicată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ienicerului. Cum adică, ciudați? - După vârstă, ar fi trebuit să fie În oastea lui Ștefan. Până acum am găsit prin sate doar bătrâni, femei și copii. - Poate nu știai că Ștefan a fost atât de prost Încât să-și lase oștenii să plece acasă, la cules recolta. Auzi, râse vocea, la cules recolta! Așa că e normal să Întâlnim, de acum, și țărani care ar fi trebuit să fie la oaste! Bine că nu sunt! Ne-au scutit de o bătălie! - Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ușor cărunt. - Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oameni luptau Împotriva unei armate care, deși lăsase destule trupe pe traseu și trimisese destule contingente să asedieze cetățile, tot număra o sută douăzeci de mii de oameni. Deci clipa Înfruntării finale sosise. Oană privi neputincios, zecile de mii de oșteni ai Semilunii care se puneau În marș, spre a Îndeplini poruncile sultanului. Era păzit, și el și Erina, zi și noapte. Nu exista nici o șansă de evadare. Vorbeau puțin și În șoaptă. Iar Erina părea Încă scufundată În tristețea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]