19,332 matches
-
de desfacere bine dezvoltate, ar fi produs cu siguranță o criză acută a respecti velor sisteme de resurse. Principala destinație a pădurii era creșterea animalelor. Pășunatul în pădure se făcea fie cu pază, fie fără pază - caz în care sătenii obișnuiau să lase animalele libere în pădure toată vara cu clopote la gât pentru ca toamna să poată fi găsite mai ușor. Pășunatul în pădure era puțin reglementat sau chiar deloc, ceea ce înseamnă că nu existau reguli de acces foarte dezvoltate. Reguli
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
păscut doar vitele trăgătoare și vacile de lapte; cinci sate prevedeau ca cel care nu are animale să fie despăgubit în bani de către obște. Noile reguli erau poate prea detaliate pentru a fi respectate dintr-odată de comunități, care erau obișnuite cu accesul liber la sistemele de resurse și cu patternuri decizionale și comportamentale care nu individualizau acțiunile de exploatare a sistemelor de resurse ale fiecărui obștean în parte. Din păcate, problema sistemelor de resurse din satele devălmașe nu a constat
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
trece pe lângă ea, fără să o trăiască deplin așa cum ar merita, o femeie atât de deosebită cum era mama ei. De ce nu ar fi putut să-și crească și fata dar să-și trăiască și viața ei personală, prea se obișnuise numai cu serviciu, piața, casa, copilul. Mai nou găsise prin casă câteva planșe cu modele de rochii de seară, la care mama sa muncise mult numai pentru a le desena pe hârtie. Lucra la o casă de modă, În capitală
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu un violonist dintr o orchestră Însemnată. Nu o mai interesase nici băiatul nici soțul. Au semnat actele de divorț fără să se prezinte și au devenit liberi. Pe Liviu Îl afectase foarte mult la Început, apoi, s-a mai obișnuit. Teia Îi povestise și ea În câteva cuvinte tragicul accident al soțului ei. Singura ei rațiune de a fi era Andreea, pentru care era În stare să facă tot ce era necesar să nu ducă lipsă de nimic. Este ușor
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai mult timp ce și cum, despre ce și în ce formă să vă povestesc, de data asta nu numai despre mine, ci și despre alții, întâmplări și fenomene care merită atenția fiecăruia dintre noi și cu care ne vom obișnui treptat ca fiind normale și nu paranormale. Gândind la toate acestea și la multe altele, am ajuns la concluzia că cel mai practic mod de exprimare este „jurnalul”, pentru că zilnic, sau aproape zilnic, se întâmplă ceva deosebit, ceva care te
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care curge prin conductă (apă meteorică și apă uzatăă și debitul de apă uzată. De exemplu, prin raport de diluare 5, se înțelege 1 parte apă uzată (debit pe timp uscată și 4 părți apă de ploaie (n0 = 4). Raporturile obișnuite de diluare sunt 3¸5, iar cele maxime, 20¸25 (exemple: pentru municipiul București, raportul de diluare este 5; în orașele din Polonia, 2¸5, în localitățile din S.U.A., 3¸4,8Ă. Dacă se cunosc debitele și caracteristicile calitative ale
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai mult decât pare) din propria „experiență de viață”. Bărbatul matur, „trecut prin multe” - cum scrie P.H.L. - s-a obișnuit să disece pe îndelete fiecare întâmplare, ca într-un curios „joc de unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că este necesar. Orice elan este punctat de pasul înapoi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însingurată în dragostea ei pentru cei doi copii, convinsă că nu există bărbat care s-o înțeleagă și să o iubească. Uneori pare că îl suspectează pe Profesorul R. de „interes sexual” și... cam atât. Cred că tema filmului este obișnuită: dreptul la fericire al individului vine, uneori, în contradicție cu conveniențele sociale. Profesorul dezaprobat de colegi, victimă a unor prejudecăți „respectabile” pentru comunitatea în care trăiește, întâlnește o ființă umană lovită de soartă într-un mod insuportabil, se atașează de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
personale. În paginile lor, viața autorului se desface și se reconstruiește în mulțimea de personaje și situații, pentru a se înțelege pe sine și a-i înțelege pe ceilalți. După abilitatea „punerii în pagină”, după strălucirea gândirii și incandescența emoției, obișnuim să numim aceste scrieri în mai multe feluri: „opere”, „capodopere” sau doar simple „opuscule”. iulie, seara Mi se pare că am ajuns la o pagină importantă pentru semnificația particulară a poveștii de dragoste relatate de P.H.L. Profesorul se regăsește cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de curs. Eu nu am astăzi nici curs, nici seminar. Schimb câteva impresii cu colegii, urc în birou, scot din servietă caietul lui P.H.Lippa și reiau lectura. Sunt pagini în care își fac loc, de astădată, neliniști și presimțiri obișnuite la un bărbat aflat la o vârstă „coaptă” (dar nu „răscoaptă”! ține să precizeze apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La ultima
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fi alți amatori după vrerea lor, să fie admis chiar și Nuțu lui Răstoacă. Ilinca, Bărzăunul și... tristețea A utobuzul avea deja o întîrziere de 15 minute. Bineînțeles că asta nu era ceva ieșit din comun și toți sătenii erau obișnuiți cu astfel de întîrzieri. În stație erau cel puțin zece copii care-și așteptau părinții de la combinat, precum și alte persoane. Undeva, mai într-o margine, părînd gînditor ca un om cu probleme, aștepta și Bărzăunul. Numai că el nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
plini de voie bună. Ilinca fu pusă în gardă cu povestea cerbului din pădure, ceea ce motiva lipsa din grup a lui Tomiță. Uite-așa începu expediția la Peștera Liliecilor. Fără prea multe mofturi, fandoseli și alte marafeturi cu care erau obișnuiți din alte ocazii. Drept e că erau oameni serioși cu toții, nu niște mucoși plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Aurora răspunde cu un gest discret cu capul și își acoperă inima cu măna dreaptă ca semn de adănc respect pentru musafiri. Apoi, Aurora îi întinde măna, gest pe care cosmonautul nu-l înțelege. Profesorul: La ei probabil nu se obișnuiește străngerea de mănă. în clipa următoare cosmonautul îi întinde măna lui Aurora și spune cu o voce clară: Evelin, bine v-am găsit! Aurora strănge măna și se recomandă și ea. Cosmonautul se salută cu Eva și Adam, ei folosind
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
viteză mai mare decăt a luminii, deci cu cea mai mare viteză din Univers; găndul nu călătorește, el este spontan, emis și receptat. Darwin: Găndul?! Are o viteză mai mare ca a luminii?! Unii astrologi cred că doar somnul ne obișnuiește cu moartea, iar visele ne duc spre lumile astrale?! Evelin: Eu am o singură certitudine: corpul unui om la moarte nu este părăsit de suflet. Suflet care, cu o mantie de neurină, un balsam al vieții invizibil, protejează sufletul. Așa
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale roase de viermi prin curtea vreunui blogger. Le îngrop, le aprind o lumânare și gata. Amin. Cu timpul, te desprinzi de lucrurile astea. Devii, așa, puțin schizoid. Îi lași să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a Paris“. Fără Lea, biblioteca era o cameră obișnuită, doldora de cărți, complet lipsită de ceremonia misterioasă a inițierii într-un spațiu schimbător și fantastic. Parfumurile miroseau bulgărește. Cu nasul în ele, am închis ușa de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-o mai înveselească puțin. În cele din urmă, îi preparase o cremă de lămâie verde, cu scorțișoară și cardamom. Așteptase nerăbdător s-o audă ghicind ingredientele și flecărind șăgal nic, trecându-și vocalele prelungi peste rețeta cea nouă, așa cum obișnuia să-și treacă degetele, rătăcite în mângâiere, prin părul lui și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de mare, raci tran dafirii și păstrăvi uriași, pentru care stăpânul lui a creat mici cascade artificiale și curgeri de apă printre pereții de sticlă, îi dă fiori lui Evgheni. Se vede bătrân și desculț, luând-o de la capăt și obișnuindu-se (oare a câta oară?) cu hachițele unui stăpân mai tânăr decât zănaticul ăsta care-și caută ruina cu lumânarea. — O să avem șervete brodate cu scoici și vase mari, cu nuferi roz, la intrarea în fiecare salon. Evgheni simte nevoia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
săi. Ea are 13 ani. Regele, care și-a pierdut complet capul (îl va pierde, de altfel, la propriu, foarte curând) încearcă s-o cucerească pe copilă prin toate mijloacele cunoscute. În cele din urmă, își amintește că strămoșii lui obișnuiau să-și ducă miresele în orașe invadate de portocali, unde mireasma grea funcționa ca un drog, unul care zgândărea simțurile și anula pudibonderiile. Cadoul nunții păgâne a lui Rodrigo pentru victima lui e o grădină de portocali replantați noaptea, pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atâtor nopți în care marea i-a sunat, poate, a gene de femeie tânără care alunecă, ușor, peste el, peste pleoapă. Brusc, Dominique se îndepărtează de fereastră. Poate că necunoscutul cu umeri lați va trece pe lângă poarta lor (s-a obișnuit să-l includă și pe Alexandre într-un plural care nu vorbește, în fond, decât despre faptul că ea, Dominique, nu mai există în afara tandemului pe care-l formează cu copilul (devenitommare). Poate că nu va suna. Nu-și va
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
geam de un pervaz lat, doldora de perne colorate, care te chema să te tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu mi-ai spus? E extraordinar! Tresărise. Nu era obișnuit cu entuziasmul din vocea ei. Blazare molatecă, ironie cărnoasă, căscatul reținut, zâmbetul de complezență, asta da, pe astea se aștepta să le audă și să le vadă, ca pe exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piper roz. O trimitea la bucătărie fără să fi scris rețeta, ingredientele, și fără să-i fi dat nume, ceea ce ducea la o inva riabilă stare de confuzie a personalului și a bucătarului-șef, care, în lipsa unei coerențe gastronomice (Thule obișnuia să aibă așa ceva, clătina el din cap...), inventase o nouă categorie în meniu: Dessert à la Monsieur Ivan, în timp modificat în Le fameux dessert à la Monsieur Ivan. Pasagerii se așteptau la un miracol de bezea și fire de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scrisori. Mi-a dat-o e mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu. Fosta cameră a lui Alex. Nu m-a întrebat de Alex niciodată, de când a dispărut. Nu știu ce să-ți mai spun... nu sunt obișnuit să vorbesc despre asta. În dimineața aceea, Dominique s-a trezit înainte să se fi luminat. Prin perdeaua odăii în care dormea (se mutase, de câteva luni, în fosta cameră a lui Alexandre, băgând de seamă că el, proprietarul de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în locul lui n-ar fi rezistat o zi și-o noapte la un loc, rămîne un mister. Nici cine-l adusese în starea aceea nu s-a putut afla. În cele din urmă, rănile i s-au închis; ne-am obișnuit cu fața desfigurată și cu mersul lui șchiopătat; am învățat să-i respectăm tăcerea și am încetat să-i punem întrebări pe care le lăsa fără răspuns; într-un sfîrșit, l-am respectat cu toții, căci, dacă rezistam ispitei de a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rachete, mingi de tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o oră și le motiva cu importantele și apăsătoarele sarcini de responsabil cu muncile cultural-sportive. Așa că până și severul profesor de limba română s-a obișnuit să spună, resemnat: „Zi-i elevul Căpuștean și taci!” Se pare că sub ochii tuturor, profesori și elevi, se contura o vocație. Desigur, nu era decât un început, dar cu atât de frumoase promisiuni pentru viitor! Așa că nici el măcar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]