37,536 matches
-
părerilor acestora" (zoso.ro); "toți emo ăștia necăjiți pe care îi văd pe stradă" (antena 1.ro/forum). Noutatea, în limba română, pare a fi intrarea cuvîntului în limbajul presei și al politicii. Calea de răspîndire a fost una destul de obișnuită: utilizat în presa de senzație, în legătură cu sinuciderea unei adolescente, termenul a ajuns cunoscut, ba chiar la modă, nu neapărat în sensul său exact. Emo e transparent și motivat, în măsura în care evocă termeni din familia lui emoție (emotiv, emoțional, a emoționa etc.
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
Revelație și surpriză la Opera Națională Doina MOGA Din când în când pe lângă obișnuitele-i spectacole de operă sau de balet, în care, de altfel, mai mereu, exista ceva valoros, fie că e vorba de repertoriu, interpreți, soliști, sau dirijori, foarte, foarte rar, ce-i drept, toți la un loc, ONB sparge tiparul și
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
prejudecată. Specta- colul în sine așa cum a fost conceput el ca regie și coregrafie de creatorii lui Claudia Martins și Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
în seara zilei de 19 septembrie a fost - SOLILOQUY. De o factură foarte diferită de primul și cu un lirism mai accentuat, baletul, de fapt teatrul-balet este o poveste despre o țară a minunilor, unde se petrec situații de viață obișnuită, la care toți reacționăm intuitiv asemănător. E vorba de singurătate, duioșie, tristețe îndeosebi, și despre inevitabila moarte, care până la urmă face parte tot din viață. Spectacolul este o metaforă care poate fi văzută drept o alternativă la decepție și la
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
redus-o cu două treimi; ea e cuprinsă în Amnios (editura Paralela 45, 2006) - cea mai riguroasă antologie a mea, la ora actuală. "Versuri pentru un tânăr" este un soi de dublet la "Douăzeci de ani", exclamativ și neconvingător - fruct obișnuit al voinței de a scrie, ca multe altele din întâia mea viață, de până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
date. Cam puțin însă. Și, oricum, necompensator pentru tot restul serii. Seara respectivă nu a fost singulară. Într-o atmosferă înrudită se desfășoară și așa-numitele Miercuri lejere, din fiecare săptămână, proiect coordonat de Maria Baroncea. Cine dorește dintre dansatorii obișnuiți ai Centrului, înjghebează un moment "coregrafic", în care, dacă e vorba de Ion Dumitrescu, atunci doar se vorbește și se fac glumițe, în română și engleză. Bine le-ar prinde tuturor celor implicați în întreaga activitate a Centrului Național al
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
de făcut decât să ia hainele de pe noi. Cu neînsemnate excepții, oamenii cu bani din România acestui moment provin din rândul nomenklaturii și securistimii protejate de Iliescu. Li s-au adăugat șpăgarii și escrocii din administrație și, în general, indivizii obișnuiți să pescuiască în apele tulburi ale nemerniciei și nesimțirii. Lor ne închinăm astăzi ca unor veritabili salvatori ai nației. Lor le vom da voturile și spre ei ne vom arunca privirile încărcate de speranță - pentru că doar speranța ne-a mai
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
intervine sonor, când și când, cu muzică înregistrată anterior, sau cu sunete înregistrate înăuntrul cuștii celor trei, sunete produse de mișcările sau de respirația lor - o adevărată coregrafie sonoră, cum a fost denumită. Cei din gheretă mai au încă manifestări obișnuite omenești, plâng, râd, dar alunecând și strecurându-se mereu unii pe lângă ceilalți, aproape nu mai pot fi deosebiți de cei alăturați, părând în unele momente un singur corp, format dintr-un conglomerat de membre. Nu mai sunt persoane de sine
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
monotonă cît o știu, așa de redusă cît îmi pare. Pentru prima oară m-am gîndit că tot ce punem într-un roman de 300 pagini este ridicul de neînsemnat față de mulțimea de fapte care e implicată în cel mai obișnuit gest al nostru. Ajunge să pronunț un nume - Cella Seni de exemplu - pentru ca zeci de oameni, zeci de comedii, zeci de aventuri să se pună în mișcare printr-un infinit număr de rotițe. Dacă ar fi să scriu un roman
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
de oameni pentru a nu trece la acțiune. Nicolae Balotă nu este nici sumbru și vindicativ, nici senin și indiferent. În sufletul său sunt furtuni de lumină. Spectacolul cu un singur interpret În 1994 a apărut un volum mai puțin obișnuit, greu de clasificat, care (poate tocmai de aceea) nu a fost suficient comentat de criticii literari. Este vorba de volumul Parisul e o carte, în care Nicolae Balotă apare, pentru prima oară, în ipostaza de eseist-memorialist. Puține sunt în literatura
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
ferecân-du-se în individual. Să fii receptiv! Ca în orice labirint al adevărului, important e traseul, care obligă la viețuirea cu tine însuți, dar și cu alteritatea ta. Astfel, postmodernismul e plin deopotrivă de puseuri originale, inedite, extravagante și de detente obișnuite, standard, ordinare. Când remedii insolite, când parafraze ori chiar citate, cu toate însă înserate în regim de surpriză cât mai relevantă. Pe de altă parte, noile arhitecturi post-moderne sunt dependente de atare aluzii ori preluări, în timp ce formele consacrate (de clasicism
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
rezolve vreo enigmă nu are importanță: important este că senzația de mister a fost creată. Și atunci ce deosebește un mergător la biserică de un cititor de filozofie? Faptul că al doilea nu-și poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
felul cum luăm cunoștință de aceste probleme depinde în mare măsură cît anume pricepem din ele. Tocmai acest amănunt îi preocupă cu predilecție pe Gamow și Stannard, iar frumusețea acestei cărți este că vezi cum fenomene fizice imperceptibile cu simțurile obișnuite sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă că înțelegerea devine mai ușoară. În privința aceasta cartea e cît se poate de înșelătoare: ea pare a fi accesibilă oricui, dar după 50 de pagini, transparența se
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
a elimina orice spațiu necontrolabil a transformat societățile bazate pe ideologia bolșevică în veritabile închisori. Gândurile și acțiunile tale erau cunoscute de toată lumea, iar "organul" decidea în ce măsură ți se îngăduia sau nu un lucru. Nu e de mirare că omul obișnuit să trăiască sub o asemenea presiune devenea ori de-o nesimțire monumentală, ori perfect dedublat. În locul sincerității, el a învățat să mintă, iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
învățat să mintă, iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună și dedublare, veritabile performanțe. Lucrul s-a văzut imediat în politică, unde au invadat mai ales grobienii, mincinoșii, escrocii. Obișnuiți să se "servească" fără să întrebe din frigiderul vecinului de bucătărie, nu le-a fost greu să "privatizeze" fabrici, uzine, ogoare și instituții. Firește că primul lor gând a fost să facă uitat trecutul de ticăloșie, umilințe și frustrări. Ajunși
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată, sosește cineva în timp ce stăpânul chinuie iapa rotată; nu e Duplessis; e un tip mititel și rotofei într-o trăsurică, un țăran. Zice că vine din apropiere de Angers. Duplessis își face turneul obișnuit și se îndreaptă spre Nantes; nu poate să se abată din cale deocamdată; are totuși să-i transmită o scrisoare dlui de l'Aubépine. Iat-o. }ăranul nu refuză bănuțul, nici păhărelul. Eugénie e la post, ea îi dă și
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
fiți invitat mai întâi la Londra. Lambert, uneori ești la fel de naiv ca și Eugénie, nu știu ce să mai cred. Nu pleacă Duplessis până ce nu trece și pe la dumneavoastră. Abia veți avea timp să compuneți răspunsul. Și dacă sunteți grăbit, folosiți poșta obișnuită. Chiar așa nevinovat ești. Corespondența obișnuită este citită. O scrisoare adresată lui Victor Hugo, prințul exilaților... asta ar însemna să te dai singur pe mâna călăului. Mie nu mi se pare că e cine știe ce crimă să trimiți scrisori. Dl de
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Lambert, uneori ești la fel de naiv ca și Eugénie, nu știu ce să mai cred. Nu pleacă Duplessis până ce nu trece și pe la dumneavoastră. Abia veți avea timp să compuneți răspunsul. Și dacă sunteți grăbit, folosiți poșta obișnuită. Chiar așa nevinovat ești. Corespondența obișnuită este citită. O scrisoare adresată lui Victor Hugo, prințul exilaților... asta ar însemna să te dai singur pe mâna călăului. Mie nu mi se pare că e cine știe ce crimă să trimiți scrisori. Dl de l'Aubépine se pune iarăși pe
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Am pus ca titlu , ceea ce sună altfel decât celelalte... Memorii din când în când, apărute, în care explicam alegerea făcută asupra căreia revin... în AVERTISMENT notam: "L-am numit astfel (Memorii din când în când), întrucât un jurnal în înțelesul obișnuit al cuvântului m-a preocupat mai puțin decât o stabilire cvasicronologică a ideilor, lecturilor, întâmplărilor, o biografie cărturărească, mai curând, mai important pentru mine și pentru felul meu de a fi... Sau nu voi fi dus eu o existență civică
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
Sorin Lavric Cînd doi prieteni se apucă să discute pe marginea politicii, rezultatul nu poate îmbrăca decît două forme: fie cea obișnuită a taifasului cotidian, acel gen de pălăvrăgeală în cursul căreia, sub pretext că dezbați un eveniment, îl transformi în debușeu al antipatiilor proprii; fie cea a conversației ținute în frîu, caz în care accentul cade nu pe împărtășirea reacțiilor proprii
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
muleze și pe alte stiluri de dans decât cele caracteristice genului, cum ar fi cel de dans contemporan, propriu lui Florin Fieroiu. Dar, în acest caz, apropierea s-a făcut cu unele concesii. Coregraful s-a lăsat atras de maniera obișnuită a unor dansuri de operetă, nerecunoscându-i integral stilul decât într-un singur moment, cu aparență de vis, din Contesa Maritza, moment interpretat numai de dansatoare. Iar în ceea ce privește dansul de tip musical, din piesa Cabaret, compozițiile datorate Danei Serafimovici, vizibil
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
timp secund, nostalgic, meditativ, al șoaptei interioare, al relației cu eul profund, cu experiența particulară chemată să intre în povestea celuilalt. Ieșind din haos și din zgomotul cotidian cu asupra de măsură de iritant și epuizant, spațiul acestei expoziții, puțin obișnuite la noi, aduce o ordine interioară binecuvîntată. O intimitate a liniștii tot mai pierdute. O tihnă ochiului și minții. Un alt ritm. O altă așteptare. Regăsire. Sau sublima ei iluzie. Departe de lumea dezlănțuită și, totodată, parte din ea. Am
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
Nu mai întîlnim aici două proverbe-versuri în același metru; rimele dispar și ele, fiind uneori înlocuite cu vagi aliterații sau cu rime interne ("Ce e frumos poartă și ponos"); doar ultimul proverb din serie ia forma unui distih compus din obișnuiții octosilabi trohaici în rimă (Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește). Forma proprie Povești vorbii, prezentată mai sus, se regăsește în tot volumul și marchează inovația poetică fundamentală a lui Pann. Cît despre istorioarele epice exemplificatoare, așa-numitele "povești ale vorbei
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
un drum lung./ Seara pîn-la Colintina abia putui să ajung". Primele versuri ale Șezătorii... ne aduc, discret, în preajma misterului. înțelegem imediat că Moș Albu nu e decît Anton Pann însuși și că "drumul lung" nu e altceva decît unul din obișnuitele sale peripluri pentru a-și vinde cărțile tipărite; nu înțelegem însă de ce autorul a plecat în lunga sa cale tocmai seara, ajungînd din mahalaua Lucaci pînă la Colentina cînd înnopta. Intrăm acum într-o logică a ficțiunii. Eroul va poposi
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
migrat în categoria marilor consumatori de băutură a vikingilor!) Or fi dispărut păsările din România înspăimântate de mizeria incredibilă? Nu împărtășesc deloc părerea celor care spun că trăim într-o "țară binecuvântată cu toate frumusețile pământului". Trăim într-o țară obișnuită, pe care nesimțirea, lipsa de civilizație și iresponsabilitate au transformat-o într-un infern. România arată ca un infern născut din gunoaie pentru că, pe de o parte, există la noi o tradiție a murdăriei, iar pe de alta, pentru că disoluția
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]