142,832 matches
-
ferestre deschise o fetiță cântând la vioară și o tânără doamnă tatăl meu mi-a explicat mai târziu am auzit atunci cuvântul lagăr pentru prima oară trecusem cu trenul de mult prin Dobrogea lumea se uita noaptea cu groază la ochiurile de apă întunecată de-acolo dar cuvântul lagăr nu-l mai spusese nimeni în fața mea medicul de la Marghita va fi murit de mult portretele vor fi dispărut și ele în vârtejul vremurilor mama și fiica asasinate într-un lagăr german
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
care o știi, și am privit călărețul de bronz ce se pregătea să plece în pusta maghiară. Cred că și el tot după tine pleca.... Am băut, am mâncat, am clevetit verzi și uscate cu niște doamne cărora le sclipeau ochii după o poveste de dragoste. Eu treceam pe o graniță de anotimp, care nu se hotăra în ce parte să cadă și mă clătinam pe picioare ca un bolnav și mă vedeam mereu, într-o vitrină spartă, desperecheat. Îți scriu
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
pe veci. Plin de suspans era doar aerul prin care treceau niște soldați; mărșăluiau prin saloanele largi ale artei moderne obosind să se viseze mereu numai învingători, ei, totdeauna învinși. Cred că nici nu m-au văzut! De altfel, aveau ochii decolorați de lumina neonului care ploua din tavan. 3. Acum îmi scrii de departe, de prin țări ideale, cu țărmuri la mare, la fel de curate cum a fost prima zi ce luneca de-a lungul coapselor tale, pe care le-am
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
mai departe. Face toți banii de pe lume! Și mai mult decît atît. Idolul educatoarelor În fiecare an, la-nceput de septembrie, apare domnul Dino, idolul educatoarelor. Înalt de aproape 4 metri, cu pielea verde-metalizat, un ditamai burtoiul galben-auriu și doi ochi roșii, cît farurile de la mașină, domnul Dino se plimbă agale pe aleile dintre blocuri, fredonînd: „Via-țaa e fru-moa-săă/ Lega-tăă cu a-țăă/ Cine stăă a-ca-săă/ Nu mer-gee la pia-țăă.". Și salută, ceremonios, pe toată lumea: „Sărut mîinile, distinsă doamnă!", „Respectele mele, domnule
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
amant ale unui părinte sau la o altă masă dintr-un alt local. Purta o rochie de cenușă, părul în coc, cercei și decolteul larg că un zâmbet amar. Avea sânii rotunzi, bărbia înaltă puțină noapte pe pometele stâng și ochi fără capăt. Ce trist e și tangoul asta... Să dansăm mi-a zis strivind țigară Te rog am șoptit luându-i mâna rece precum seară în care îi scriam: ce-o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
găsești un loc liber. Lumea-i o uzină cu milioane de sclavi, unde tragi și tu la rame pentru ceva mălai, să ai ce ciuguli cu familia și bea cu pretenarii. Lumea-i un cinematograf 3D în care visezi cu ochii deschiși. Lumea-i o colecție de uniforme și de chipie. Lumea-i un hipermarket cu tot ce-ți dorești, dar nu-ți ajung niciodată banii. Lumea-i un megapark de distracții, în care țacanii se sparg în figuri, băieții de
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
lingură, totuna doare.) dimineața de-ntâi se trezește-n cămașa de noapte a lui 31 decembrie și când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea se cască nu bucură ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
dintre părți, frică de moarte: „si dacă nu-i nimeni la pupitru?"). cvartetul lui iov era trio: iov & vio. ascultă si singur cum durerea transformă organele în instrumente de jale si fără-a le scoate din teaca de piele, cu ochii închisi. vezi si tu cum, lovită de grație, carnea se umple de bube ca o partitură de note. pătrunde-te în sfârsit cum, atins până-n măduva oaselor, trupul acesta tot mai găunos este una cu flautul fermecat, când se tânguie
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
versificației moderne cum n-a mai scris nimeni". (Nicolae Manolescu - 1966). Mulțumesc revistei România literară pentru spațiul acordat memoriei tatălui meu, Vladimir Streinu. Ileana Iordache-Streinu O, de-am putea... Doamne, când va fi lumină-afară! Ploaia zuruie prelung si doare, Pe sub ochii lumii fără zare Lacrimile albii își săpară. De la soare așteptăm, în ploae, Un alint melodios de șaluri, Din mizeria fiertelor gunoae -Să se'nvoalte clare idealuri. Ce e'n noi decât un lut de țintirim? Unde - gând și unde - tină
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
inimii mele. Umbra, ca limbă de ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n rotundele-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
ghivece. Eu merg pieziș pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată: Păzită între suliți ca marile regine, Voi fi țeposul mire din visu-i lung de fată. Nuntași ne fie sgrițpori cu ochii de jeratic Si țiuie un crivăț subțire-n zimții lor, Rotească pajeri negre asupră-ne iernatic, Vuiască vînăt veacul în vifor vibrător. Pe fruntea ta voi pune de țurțuri grea coroană Si înspițat eu însumi, bărbos ca un fiord, Sub
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
totdeauna Spaima trădării Mitralieră veche Pe metereze O singură amintire Mi-ai cîntat în somn Șirul vieților mele Pleca la război Despre noi doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară târzie înfloresc teii În ochii ciclonului Doar eu îi apăr Fără scăpare Mă încercuie O lume de lepădat Vesmânt de forță Duminică în Parcul Major Se înalță un zmeu Din mâini de îndrăgostiți - Șef peste îngeri Eterna poveste Poemul nescris, Pătimaș, carismatic, Al meu Făt
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
Horia Gârbea mi-a spus: fiul meu ia cocoașa asta ia cîrjele astea și ochiul de sticlă și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus că liftul nu merge scara e ruptă iar scripeții demult s-au blocat în rugină mi-a spus: fiul meu ia pușca asta nu uita trepiedul pentru ea mai
Până sus by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6207_a_7532]
-
un anotimp întreg vertebră cu vertebră un timp cum un scrînciob însorit. Un alt război În carne cum un glonț un avion săpînd ai dat în grădină de-un alt război sub răzor un război încă neterminat. Crepuscul Scade lumina ochiului tău scade dar Lumea crește mereu indiferent de străzile pe care se-ntîmplă să le străbați indiferent de gloria (altcuiva) pe care te-așezi sfios ca pe-o bancă. Siestă Răgazul împunge aerul cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
abia se percepe corvoada din zare a muntelui care încă-și mai cară albastrul ușor mucezit. Constatări E simplu să vezi să treci să acoperi să descoperi să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
Nora Iuga avea ochi de apă mi-a vorbit despre Carlos Ottino era un steag creol și zvelt înfipt în poarta Uruguayului și ea a venit cu pleoape albastre cu mantoul de blană pe umeri o femeie trecută de șaizeci la Montevideo pe ploaie
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
cușcă învârtindu-se pe loc săpându-și craterul vorbea pentru ea vulcanul uriaș ieșind din ocean fără nume și dată de naștere ca înălțarea la cer a unui continent de cărbune nimeni nu e atât de opac să nu vadă ochii lui transparenți numărând ploaia și n-a fost în patul meu decât zece nopți și n-a fost decât mâna care trăgea storurile la Montevideo văzută din spate blana jaguarului trecea oceanul înot
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă vor fi înțeles ce voi fi înțeles eu din tot ce trăiam habar
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă de oase. ceva ce-ți iese în cele din urmă pe piele
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
să mai curgă. E ca într-un vis: Nimic nu se mișcă. Mă uit în oglindă: Nimic nu se schimbă. Visul opririi Din drumul spre moarte Seamănă morții. pe role Ei trec pe role Cu căștile bubuind la urechi, Cu ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și veacurile, Fără ca ei să înțeleagă despre ce este vorba. Ei trec pe role
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
unii cu sistemul în inimă pe-acolo timpul nu lasă urme de cerneală n-ai fost orbit de lanterna celor cu profesii fără risc de comercianții care au tranzacționat totul în aplauzele generale de lentoarea fluviilor traversînd orașele de la frontieră ochii mi-au lăcrimat numai peste mesajul nescris al debutantului pe-un vrej de cîteva zile se află întregul raport de forțe nu știm în ce se transformă micile și marile povestiri ordine numai ordine scrie respirația ta pe geamurile înghețate
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
Liviu Georgescu si cum venea o știam, mă știam, ochii îi vedeam si sorii din ei, galbeni și verzi și ovali și pătrați și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul bărbatului se ascunde în trupul femeii care-l vede pe Dumnezeu
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne decît cerul bătut de nori prin care nu se mai vede
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]