2,513 matches
-
galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează pe noi, ci noi pe ei! Atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine e În partea cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă pe o parte a șeii. Trage de jos. Se ridică. Se lasă pe partea cealaltă. Ieniceri din pădure Îl ochesc din nou. Spahii pornesc spre el. - Pietro? - Continuă să tragă. - Precizia? - Aproape egală cu a lui Amir. O săgeată, un om. Dar nu ajunge. Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
E mult mai original și mult mai simpatic ca alte nepotisme. "Nepotul Papei"! - Să mai vezi! Geloasă, Mitropolia i-a făcut curte, așa încît asistă la Te-Deum-uri și cu decorațiile obligatorii. Ii stă foarte bine!. Văzîndu-1 prezentabil, oficialitatea 1-a ochit și nu e banchet, dat în onoarea vreunei misiuni străine, la care să nu ia parte. Prin felul lui conciliant, e un bun agent de legătură. - Forma asta de figurant oficial e mai puțin simpatică, dar orice meserie bine îndeplinită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ierusalimului. 11. Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. $4 1. Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. 2. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și nici una din ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
și o pun într-una dintre mașini. Khwaja-sara filtrează ceva verzui și noroios printr-o bucată de muselină. Pran este lăsat să aștepte în alcov, îmbrăcat într-un costum nou de vânătoare, cu șosete până la genunchi, pălăria supradimensionată acoperindu-i ochii astfel încât trebuie să-și dea capul pe spate ca să vadă lumea. A încercat să-i spună câte ceva fotografului despre băiatul acela în costum argintiu care parcă ar vrea să-l omoare sau despre faptul că mai există un grup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintotdeauna că aș avea un destin pedagogic. Fac parte din generația nouăzeci - toți am fost flori de seră. Am trăit pentru un paradis artificial, pentru exotic, pentru bizar. Dar când am realizat că imaginea mea ca estet în proprii mei ochi nu ducea la nimic bun, am intrat la clasă. Așa am ajuns aici. Iată-mă. Își întoarce atenția din nou asupra Orhideei Albină, mângâind cu afecțiune petalele care imitau atât de bine insecta. — De ce să ne luptăm pentru naturalism? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eunucul-șef Shim. Nimeni, cu excepția Majestății Sale, nu folosește intrarea centrală. Pășim dintr-un spațiu gol în alt spațiu gol. Nu e nimeni care să vadă rochiile noastre sofisticate. Îmi amintesc sfatul lui Fann Sora cea Mare: „Zidurile imperiale au ochi și urechi. Nu știi niciodată ce zid ascunde ochii Majestății Sale, împăratul Hsien Feng, sau ai Marii Împărătese, doamna Jin“. Simt aerul greu în plămâni. Arunc o privire în jur și mă compar cu celelalte fete. Toate avem chipurile vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țestoase înoată alene. Plutesc o vreme la suprafața apei și apoi se cațără pe o piatră netedă ca să se odihnească. Încet, una se urcă peste cealaltă și stau nemișcate, în aceeași poziție, ore întregi, iar eu stau cu ele. Frumoșii ochi larg deschiși par morți, deși ținuta ei este dreaptă, iar costumu-i e magnific - versurile dintr-o operă veche mi se repetă în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se aduce un iepure din lemn cu „blană“ albă, minunat meșteșugit. În clipa în care îl vede, fiul meu se îndrăgostește. De aici înainte, nu se mai atinge de nici o altă jucărie, indiferent cât de frumoasă. Iepurele de lemn are ochi roșii minunați, din rubine șlefuite. Blana sa e făcută din bumbac și mătase. Cea mai grozavă parte este că iepurele are picioare mobile, acționate prin răsucirea unui arc. Când Tung Chih pune iepurele pe jos, acesta poate să sară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă dată îmi auzii clar numele. ― Cum? De ce? făcu tata întrerupîndu-l. Ce-a avut copilul meu? ― Copilul dumitale, zise insul, suferă de miopie. N-are ochi buni! Poate să și-i strice și mai tare dacă intră la școală. N-avem dreptul să ne luăm răspunderea. Va să zică medicul cu ochelari nu admitea ca și alții să mai poarte ochelari și să învețe carte. N-am înțeles
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am înțeles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata părea să fi înțeles, dar eu nu eram curios să aflu. Ne-am luat actele, ne-am întors la han și am plecat. ― De unde au știut ei că n-ai ochi buni? m-a întrebat tatăl meu întru târziu. Acum arăta liniștit. Parcă era mai bine că s-a întîmplat așa! Nimeni n-are ce să zică! Ochii sânt așa cum te naști cu ei, ce poți să faci! ― M-au pus
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul nu găsi puterea să se supere, nici să ceară Împărțeală dreaptă. Bilele erau, de fapt, toate douăsprezece ale lui. Pe o jumătate de pachet de țigări cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se vor preface că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cofița, Tatei să‐ i deschizi portița Când se‐ ntoarce, frânt de trudă Seara de la plug! O, de te‐ aș vedea eu mare, Să mă duc și eu La amiazi cu demâncare Unde‐ ți fi, la plug, la coasă! Să‐ mi ochesc atunci la horă Dintre‐atâtea fete‐ o noră Dormi și crești, și fă‐te mare Plugărașul meu! Ianuarie 1893 Din cartea „Mari scriitori români”, p.286288 MI - A ZIS MAMA Mi‐a zis mama, dragă fată, Că‐ i păcat a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treabă, și l-am lăsat, în timp ce eu mi-am văzut de treburile mele în calitate de comandant de pluton - responsabil. Foarte bucuros și meșter la treabă, Ghiță a terminat ce-și propusese, rămânându-i destul timp să inspecteze vecinătățile, mai ales că ochise el un cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să se mai socotească și locuitorii din Ghibea, care alcătuiau șapte sute de oameni aleși. 16. În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu se slujeau de mîna dreaptă; toți aceștia, aruncînd o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr, și nu dădeau greș. 17. S-a făcut și numărătoarea bărbaților lui Israel, afară de ai lui Beniamin, și s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toți bărbați de război. 18. Și copiii lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
nu seamănă cu florile cusute pe ii și cămeșile bărbaților moldoveni. Mai văd, scoase la sorit, și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la noi. Și îmbrăcămintea oamenilor se deosebește de a noastră. Văd că ai ochi ager fiule și tot ce ai spus se potrivește cu felul de a fi al armenilor. Când te i sătura să privești la cele de prin armenime, să pornim spre ulița unde se vinde făina sau, cum i se mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
m-am uitat la ea. Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea, aruncându-și guma de mestecat și Începând să se rujeze pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
exista o legătură. Gaz a spus: —îmi pari cunoscută. După care a început să mă interogheze: — Care e numele tău de familie? Walsh? Unde locuiești? Ai o soră mai mare? A fost la Wesley? Are părul lung? Și niște... ăăă... ochi uriași? E o tipă foarte prietenoasă? Cum o cheamă? Roisin? Imelda? Ceva în genul ăsta? Claire! Exact! Da, am călărit-o într-o noapte, la o petrecere din Rathfarnham, acum vreo zece ani. Un cor de voci ultragiate a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de comportamentul bizar pe care îl aveam pe-atunci, iar pe de altă parte aducându-mi aminte cât de reale și de importante mi se păruseră toate astea la vremea aia. Nu numai atât, a zis Luke în ai cărui ochi amintirile aprinseseră luminițe jucăușe. Mă preocupa grozav mortificarea trupului. Mă legam strâns cu tot felul de chestii. Era așa, ca o formă primară de sado-masochism, înțelegi? m-a întrebat el ridicând din sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și jumătate, am răspuns relaxată. —Tu fusesei cea mai mică până la apariția Annei? —îmm. —Și ai fost geloasă pe Anna când s-a născut? —Nu! De unde știa? Uitasem că mă întrebase același lucru în legătură cu Helen, că metoda lui Josephine era ochește și nu nimeri mai curând decât jocul de-a personajul atotștiutor. Deci n-ai ciupit-o pe Anna? Și nici n-ai încercat s-o faci să plângă? M-am holbat la ea îngrozită. De unde Dumnezeu știa? Și de ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Claire! a exclamat Graham, ridicând ochii din capătul unei mese de conferințe enormă, la care erau înghesuiți o mulțime de oameni. Întregul colectiv editorial de la Grant Books- cu excepția lui Vivian, care era în L.A. - era așezat pe o parte. Am ochit un loc gol lângă Phil și i-am aruncat pe privire lui Lulu cea îngâmfată, care stătea pe scaun cu o expresie inocentă, pictată în ochii lărgiți de uimire. Pe ea aveam s-o ucid mai târziu. Acum aveam treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]