KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

c-a fost creat? O să salveze milioane de oameni de la moartea lentă și cumplită spre care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor lucrurilor care ne așteaptă. Deci este dispus să se omoare și s-o omoare și pe Mona? întreb. Și pe părinții lui? O să-i omoare și pe ei? Și pe copilașii care nu au apucat să trăiască sau nici n-au deschis ochii încă? Și pe toți oamenii buni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
O să salveze milioane de oameni de la moartea lentă și cumplită spre care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor lucrurilor care ne așteaptă. Deci este dispus să se omoare și s-o omoare și pe Mona? întreb. Și pe părinții lui? O să-i omoare și pe ei? Și pe copilașii care nu au apucat să trăiască sau nici n-au deschis ochii încă? Și pe toți oamenii buni și muncitori care respectă natura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor lucrurilor care ne așteaptă. Deci este dispus să se omoare și s-o omoare și pe Mona? întreb. Și pe părinții lui? O să-i omoare și pe ei? Și pe copilașii care nu au apucat să trăiască sau nici n-au deschis ochii încă? Și pe toți oamenii buni și muncitori care respectă natura și reciclează deșeurile? Pe vegetarieni? Ei nu sunt nevinovați, după mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
lui Dumnezeu a ucis dinozaurii. Zic că eu nu mai merg nici un kilometru alături de un om care vrea să fie ucigaș în masă. Și Stridie zice: — Dar cu doamna Sara cum rămâne? Mami, ia ajută-mă. Câți oameni a mai omorât tati până acum? Și Helen zice: — Ce-aș mai coase gura peștelui! Când aud scăpăratul brichetei lui Stridie, mă întorc și-l întreb: Chiar nu se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată în piele roșie a lui Helen și-mi arunc ochii înăuntru. Ia spune-mi cum să dovedesc eu la poliție că n-am omorât pe nimeni, zice individul. În agendă apare numele Renny O’Toole, la data de 2 iunie. Nu știu cine-o fi, dar e mort. La 10 septembrie e trecută Samara Umpirsi. Pe 17 august, Helen a vândut o casă de pe Gardner Hill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
eu sunt de vină. Îmi arunc ochii în cărțulie și dau de alte nume de morți. Citește, zice tipul, și-și bea berea. Ia citește-mi mie unde zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe ea. Pe măsură ce dau paginile agendei în urmă, scrisul devine tot mai șters și mai greu de citit. Hârtia e țeapănă și pătată de muște. Și mai în urmă, cineva a început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar. Și încet, încet ca limba unui ceas, Helen se ridică în picioare. Fața-i este roșie. Nu roșul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar. Și încet, încet ca limba unui ceas, Helen se ridică în picioare. Fața-i este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar. Și încet, încet ca limba unui ceas, Helen se ridică în picioare. Fața-i este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai degrabă roșul sângelui care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
l-ar fi putut avea Helen. Aceeași luptă pentru putere, veche de când lumea. Haide, n-ai decât, zice Stridie, și-și ridică privirea din pământ, uitându-se în ochii lui Helen. Zâmbește cu jumătate de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
veche de când lumea. Haide, n-ai decât, zice Stridie, și-și ridică privirea din pământ, uitându-se în ochii lui Helen. Zâmbește cu jumătate de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă mere glasate pe băț și sorbet din pahare de hârtie. Totul e plin de praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi, zicând: — Am impresia că, oricâți aș omorî, tot nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se încolăcesc o mulțime de cabluri groase, negre. În întunericul de dincolo de lumini sunt generatoarele pe motorină. Miroase a motorină, a prăjeală, a vomă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mobil al lui Stridie. Apoi zic: Helen, de ce-a trebuit să-i spui de chestiile astea? Helen se uită la anunțul din ziar. Îl strivește în noroi cu pantoful roz, zicând: — Din același motiv pentru care nu l-am omorât. Putea să fie foarte simpatic când voia. Alături de anunț, mânjită de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus că tu ai de gând să mă omori pe mine. Ne uităm lung unul la altul. Mona, slavă Domnului, zic eu. Și Helen zice: — Îmi iei niște floricele trase în caramel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus că tu ai de gând să mă omori pe mine. Ne uităm lung unul la altul. Mona, slavă Domnului, zic eu. Și Helen zice: — Îmi iei niște floricele trase în caramel? Jos, pe pământ, departe, tot mai departe, Mona se uită prin agendă. În fiecare zi, numele țintei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fel sau altul, până la urmă această ruptură se petrece întotdeauna. Această luptă pentru putere. Oricât ai crede că o să fii un tată perfect, până la urmă tot aici ajungi. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cartea aterizează într-o trâmbă de praf și pietriș. Și zbier la Helen să pună mâna pe ea. În clipa în care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină. Și zice printre dinți: — Aș putea să vă omor. Să vă omor. Și-mi aranjez părul cu mâna. Îmi îndrept cravata și-mi netezesc cămașa. Număr - 1, 2, 3 - și-i spun nu, dar noi am putea s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină. Și zice printre dinți: — Aș putea să vă omor. Să vă omor. Și-mi aranjez părul cu mâna. Îmi îndrept cravata și-mi netezesc cămașa. Număr - 1, 2, 3 - și-i spun nu, dar noi am putea s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
străină. Și zice printre dinți: — Aș putea să vă omor. Să vă omor. Și-mi aranjez părul cu mâna. Îmi îndrept cravata și-mi netezesc cămașa. Număr - 1, 2, 3 - și-i spun nu, dar noi am putea s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea în mâinile înmănușate și se uită la Mona. Mona nu zice nimic. Fumul motoarelor diesel, țipetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste tot. Hârtiile și cărțile alunecă pe jos. — Mona! țipă Helen. Nu o omorî! îi zic. Nu o omorî, te rog! Și Helen îmi apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred că ar fi mai bine să pleci de-aici. Îți mai aduci aminte unde ne-am întâlnit prima oară? Ne întâlnim acolo la noapte, îmi șoptește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și să-l înfrunt. Poate-mi dă ceva care să mă ajute. O vrajă care să mă facă nevăzut, să zicem. Sau o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând: — Astăzi sunt cam ocupată. Așteaptă, cu un pix în mână. Cu mâna cealaltă, închide dicționarul. — Parcă trebuia să te ascunzi de poliție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să mănânc. Trebuie să stăm de vorbă, dar nu aici, îmi zice. Descuie ușa ca să ieșim. În parcare, lângă mașina mea, Mona dă din cap și zice: Nu te-ai prins ce se-ntâmplă, nu-i așa? M-am îndrăgostit. Omoară-mă, dacă vrei. — De Helen? zice. Pocnește din degete în fața mea și zice: — Nu te-ai îndrăgostit. Oftează și zice: — N-ai auzit niciodată de vrăji de dragoste? Nu știu de ce mă gândesc la Nash, care-o pune cu femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scaun liber, și mă așez. — Nu-mi spune - se apleacă peste masă și zice - nu-mi spune că n-a fost cea mai bună partidă de sex de care-ai avut parte. Taci din gură, zic. Nu poți să mă omori, zice Nash. Fărâmă o mână de crutoane în castron și zice: — Noi doi suntem exact la fel. Nu-i același lucru, zic. Era soția mea. — Soție sau nu, zice Nash, mortu-i tot mort. Tot necrofilie se cheamă. Nash amestecă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și zice: — Noi doi suntem exact la fel. Nu-i același lucru, zic. Era soția mea. — Soție sau nu, zice Nash, mortu-i tot mort. Tot necrofilie se cheamă. Nash amestecă în crutoane și în sosul roșu și zice: — Să mă omori pe mine ar fi ca și cum te-ai sinucide. Taci din gură, zic. Stai liniștit, zice. N-am spus nimănui nici o vorbă. Nash își umple gura de crutoane și sos roșu. — Ar fi fost o prostie, zice. Vreau să zic, gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și întreg corpul mi se strânge într-un spam. Și polițaiul zice: — Vai de mine și de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog. Nici să nu vă gândiți. Aș putea să vă omor. Vă rog, nu faceți așa ceva. Și polițaiul zice: — Dă-mi drumul, ca să-ți pot descuia cătușele. Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai uitat? zice polițaiul. Acum două nopți exact asta îmi făceai tu mie într-un candelabru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]