2,025 matches
-
atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt, o țesătură de imagini onirice"479. Amendamentul baudrillardian la această remarcă ar fi acela că subiectul, de cele mai multe ori, nu face distincția dintre real și hiperreal, luând hiperrealitatea drept măsura corectă și întreagă a realității. În același mod, dacă aplicăm această idee teoriei baudrillardiene, putem
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sentențioasă a celui experimentat cu superstiția naivului: "Spusu-v-am eu că nu-i bine să se-ntoarcă cineva din drum!". Gane a mai scris o nuvelă de teroare, Sfântul Andrei (1879; deja menționată de mine), de data aceasta intriga fiind decolajul oniric, dar provocat nu de forțe malefice cu tendințe suicidare, ca, mai târziu, în Moara lui Călifar de Galaction, ci de banala adormire a eroului. Cu un epigraf sugestiv din Vasile Alecsandri, narațiunea este realizată tot la persoana I. Un tânăr
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
slugă încearcă să-și avertizeze stăpânul în privința pericolului, dar este ridiculizată de acesta. În răstimpul preparativelor pentru excursia de seară, eroul adoarme pe canapea, iar restul nuvelei constituie un vis tulburător, elementul de tranziție dintre starea de veghe și cea onirică fiind un simplu spațiu lăsat gol pe pagină. Interesant este că acțiunea are continuitate certă: călare, tânărul boier se grăbește, apoi, să ajungă la iubita sa, Elena, fiica vecinului de moșie pomenit deja. Neagu organizează o partidă de vânătoare, în timpul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mea nesfârșită, dar scurtă ca o clipă, întrevăzui ca prin vis curtea lui Neagu, și când atinsei pământul între stâlpii de la poartă, simții că mii de ghiulele se sparseră în creierii mei... se împlinise cuvântul lui Ion... eram mort...". Bucla onirică se închide cu profeția concretizată, însă totul se descompune în cerul limpede al stării de veghe, redobândite în pragraful următor, după deja familiarul spațiu gol de pe pagina scrisă: "Ars, sării în picioare și mă frecai la ochi... Eram eu... dar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
podelele ori grinzile. [...] Toată șura aceea era plină de copii mici, de țâță. Erau atâția, de n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o transă onirică: Când și cum am ieșit de acolo, nu știu. Parcă am mai auzit o dată ușa trântindu-se. Numai ca prin vis mi-aduc aminte". În cele din urmă, este descoperit de săteni "plin de sânge, cu un copil mic în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în studiul său introductiv la antologia de texte avangardiste românești, Marin Mincu precizează că "[e]xtraordinara trăire interioară (subl. în text) [...] a lumii obiective de către narator se repercutează asupra expresiei epice [...]" (1983: 46). Aici, autoscopia dobândește proporțiile unei adevărate obsesii onirice, care, odată dezghiocată, dezvăluie un șir interminabil de alte vise cu substrat similar, precum niște matrioști ontologice. Ni se deschide, astfel, accesul în lumea unei conștiințe care nu-și încetează explorarea de sine nici măcar în timpul relaxării hipnice și care, grație
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
violență ca să mă scol, mi-e teamă că somnul mă va scufunda prea adânc, de unde nu voi putea reveni niciodată, implor ca să mă ajute cineva [...]". Trezirea reprezintă o pseudo-revenire la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Talhar... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui Iași febril, în mijlocul căruia își face loc un nebun evadat de la Golia. Înfățișarea acestuia este de o sălbăticie hiperbolizată. Văzându-se, inexplicabil, cu mâinile dezlegate de către jandarmi, maniacul "dă un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
determinismului științific în literatură, iar explicațiile furnizate integrează datele problemei în contururile plauzibile ale eredității deficitare. Portretul-robot al maniacului criminal care rezultă din analiza naturalistă se suprapune, în mintea deja tulburată a lui Leiba, imaginii lui Gheorghe. Reveria posterioară coșmarului oniric este, prin detaliile de tortură, încă mai înspăimântătoare. Dar climaxul ororilor este constituit, migălos și rafinat, de starea de suspendare temporală, de plasare între paranteze cronologice, de amânare indefinită în care se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune fizică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă de teroare pentru tânărul Brumă. Animat de cele mai bune intenții pedagogice, Manole își invita fiul să privească, prin lupă, arachnidele, nerealizând că astfel își va catapulta fiul într-o cavernă onirică de orori, experimentabile, grație imaginației, inclusiv tactil: "Sub lupă, trupul catifelat al păianjenului apărea monstruos, acoperit de peri groși, ca niște țepi. Copilul închidea ochii. Noaptea, se visa în cușca scolopendrelor, se simțea furnicat de mii de picioare subțiri, gâdilat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intrare, însă este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-o singură clipă. Vorbele crude ale lui Călifar cad infinit mai greu decât topoarele de fum ale tătarilor: "toate aistea-s procopseala pe care mi-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inversat. Altfel spus, produsul estetic mai întâi se autonomizează, se reifică, apoi își devorează creatorul. Să ne amintim că Egor vrea să realizeze portretul domnișoarei Christina, care, ca revenant, devine o marcă arhetipală a pictorului, o proiecție a inconștientului său oniric (faptul că ea este receptată, simultan, și de alte personaje nu contrazice această viziune). Distrugerea portretului din penultimul capitol al cărții este o tentativă de exorcizare a modelului, iar hipotextul romanului lui Eliade poate fi detectat în relația ambivalentă dezvoltată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
averea. [...] De fapt, se lăsa siluită pe rând de toți. Ea îi îndemna, chiar ea. Îi primea goală, pe covor, doi câte doi. Până a venit vechilul și a împușcat-o". Partea a șasea aduce în centrul diegezei prima apariție onirică a Christinei, care bântuie, ca spectru al seducătoarei îndrăgostite, visul lui Egor. Coșmarul însă continuă în realitate, într-o scenă care ar fi trezit invidia prozatorilor gotici: Nu dormea deci; nu visa. Își mușcă puternic buza de jos. Simți durerea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de fapt, întregul microscosmos rural, cu legile sale aparent imuabile, intră în disoluție: servitorii (sufragița, vizitiul etc.) își părăsesc, din superstiție, stăpânii și nu se mai întorc pe moșie. În partea a zecea, o nouă vizită a Christinei, cu inserție onirică inițială, prelungită, firesc, în starea de veghe, îi dezvăluie lui Egor prezența unei alterități ontologice radicale, aptă de a adăposti teroarea pură tocmai grație indeterminării, a vagului, a carenței de atribute, precum în Le Horla de Maupassant: "Egor începu să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și, pe de altă parte, paradoxal, să le potențeze. Terifiantul epic apare, la Cărtărescu, absolut spontan: nu pare a fi anticipat de nici o mișcare diegetică preliminară. În partea întâi a primului volum din Orbitor, clanul Badislavilor, iviți, grație unei viziuni onirice a naratorului, pe meleagurile din Balcani, "într-o Sciție delirantă", primește prețioase semințe de mac de la o șatră de țigani, pe care se grăbește să le sădească în pământul de o fecunditate delirantă. Îmbătați, câteva luni mai târziu, de sucul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dar am împărtășit-o în teza din 1978, Modelarea în științele omului, care ar putea fi completată și cu perspectiva filosofiei religioase sugerată de tradiție. Un alt postulat al similarității este non-dualitatea, vizibilă în imaginile hermetice intitulate Mandala sau simbolul oniric al individuației, Arborele, Roza crucienilor, Treimea creștină cu "a patra persoană", care le cuprinde pe celelalte trei. Toate sunt quaternioni. Nu triada dialectică a tezei cu antiteza și sinteza, ci, cum am mai spus, un al patrulea, după termenul mediator
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
doilea moment, eterogenitatea spațială: „Die Stadt ist nur scheinbar gleichförmig. Sogar ihr Name nimmt verschiedenen Klang in den verschiedenen Teilen an. Nirgends, es sei denn in Träumen, ist noch ursprünglicher das Phänomen der Grenze zu erfahren als in Städten.“ Consistența onirică a orașului, caracterul său fantasmatic pe care le dau, deopotrivă, viteza schimbării și eterogenitatea spațială determină apariția unor figuri care exprimă un raport cu ruina inevitabilă a schimbării, cu locul marginal sau cu „rebuturile“ progresului tehnic: chiffonnier-ul sau, cum voi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică, iar modalitatea în care ea se arată este cea a imaginii dialectice. În Passagen-Werk, categoria care numește percepția flaneurului este cea de „privire ilustrativă“ (illustratives Sehen). Ea presupune tocmai transformarea reveriei în text explicativ al lumii, a obiectului în urmă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la un efect opus contractului mimetic al realismului, crede Francine-Claire Legrand. Dar acumularea excesivă de detalii generează tocmai efectul opus realismului. Imaginea devine o oglindă, mult mai important că prima
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la pictura neoimpresionistului Seurat: "l'âme des choses"10. Acest caracter difuz dispare acolo unde filiația onirică este asumată ca în cazul viziunilor embrionare ale lui Odilon Redon, sau a celor erotico-macabre ale lui Alfred Kubin. Caracterul difuz la picturii simboliste se poate constitui ca un spațiu al negocierii diferenței atât față de pictura realistă, preocupată de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picturii sale de la vis la viziune, de la legendă la poezie, prin disocierea treptată de realitate, care alunecă într-un plan secund, adesea cel al economiei strict tehnice a limbajului pictural. Fapt definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i se face vis, visul se face viziune. Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ionel Teodoreanu îl menționa nu odată în romanul său, Turnul Milenei, ca element emblematic în configurarea unei viziuni de sensibilitate postromantică 72. Așa cum îl recomandă și titlul, dar și dorința comanditarului, Insula morților nu prezintă un peisaj real, ci unul oniric, este o pictură "sintetică", în accepția simbolistă a termenului, după cum susține Edward Lucie-Smith, o viziune ca expresie a unei état d'âme: "Insula morților este o pictură "sintetică" în sensul deplin al termenului simbolist. Ea nu descrie natura așa cum este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propria interioritate. Muzicalitatea invocată simbolic reprezintă liantul simbolist al unui larg spectru al unor états d'âme difuze care se reflectă la Petrașcu în pierderea conturilor și încețoșarea imaginilor. În schița de panou intitulată Iarna, nota simbolistă transpare din sugestia onirică pe care o creează ambianța nocturnă în care se află inserat nudul unei femei care doarme. Alese "drept simboluri ale acestui anotimp"178, noaptea și somnul contopite senzual creează atmosfera imersiunii onirice. În opinia lui Marin Mihalache 179, sub raportul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
panou intitulată Iarna, nota simbolistă transpare din sugestia onirică pe care o creează ambianța nocturnă în care se află inserat nudul unei femei care doarme. Alese "drept simboluri ale acestui anotimp"178, noaptea și somnul contopite senzual creează atmosfera imersiunii onirice. În opinia lui Marin Mihalache 179, sub raportul picturii murale, Cecilia Cuțescu-Storck se află sub influența lui Gustave Moreau, socotit un precursor al decadentismului sau simbolismului în pictură și a lui Puvis de Chavannes, decedați doar cu un an înainte de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]