1,583 matches
-
poporului român, cea care nu apare încă în cărțile de literatură ale acestor ani? Toate mi s-au întâmplat în viață până acum ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul val optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult înainte. Gândește-te că Ion Mircea, Adrian Popescu sau Dinu Flămând sunt născuți în 1947, doar cu un an înaintea mea, și sunt poeți străluciți ai valului 70, cu o operă valoroasă, consolidată progresiv de-a lungul timpului, nu "optzeciști" ca mine. Cred că sunt mai degrabă un caz atipic, din toate punctele de vedere, mai ales cele literare, și eu însumi mă întreb tot mai des: ce-o fi cu mine, cum de mi-a ieșit viața asta într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și un suflu patetic și mai multă căldură, mai mult „lirism“, ca și mitul rimbaldian al poetului tânăr, prezent și la el, și la Geo Dumitrescu. După aceștia doi, pe Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației optzeciste și nouăzeciste (nepoții și strănepoții!), la rândul ei, această poezie, devoratoare de „cotidian“, sarcastică, ludică, destructurantă și destabilizatoare. Nu e vorba, o spun încă o dată, de indicarea unor dependențe epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ce îi umple pe unii de mirare este că aceste basculări i se trec de multe ori cu vederea lui Crohmălniceanu, în timp ce altora nu. Confratelui Gheorghe Grigurcu îi apar de neînțeles admirația și iubirea arătate necondiționat lui Crohmălniceanu de scriitorii optzeciști și în special de foștii membri ai cenaclului Junimea, nedispuși să ia în considerare faptul că altădată mentorul lor a militat, în spirit leninist, pentru partinitate în literatură. Chestiunea este mai întâi o chestiune de psihologie. Scriitorii tineri de acum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vară. Mi s-a povestit de către părinți că, atunci când eram mic, răspundeam la clasica întrebare a vecinilor și rudelor mele, ce vrei tu să te faci când vei fi mare, destul de sec și neașteptat: Carl Sagan. Pe vremea copilăriei mele optzeciste, emisiunile saganiene chiar își meritau numele de emisiuni educative. Îmi amintesc și acum de camera cu caloriferele înghețate în care, bine învelit cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe atunci. Aveam așadar toate țoalele-parfumurile-cafelele-țigările pe care mi le-aș fi dorit. Le puteam schimba oricând pe cărți la librărie sau la sala de lectură a bibliotecii din oraș. Le și schimbam, probabil că așa i-am descoperit pe optzeciști, ale căror nume (mai ales ale poeților) le știam din Săptămâna, unde erau înjurați săptămânal. Cine mai crede azi că optzeciștii au întrerupt cursul firesc (epic) al literaturii române ar fi trebuit să vadă efectul pe care-l puteau avea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sau la sala de lectură a bibliotecii din oraș. Le și schimbam, probabil că așa i-am descoperit pe optzeciști, ale căror nume (mai ales ale poeților) le știam din Săptămâna, unde erau înjurați săptămânal. Cine mai crede azi că optzeciștii au întrerupt cursul firesc (epic) al literaturii române ar fi trebuit să vadă efectul pe care-l puteau avea cărțile lor povestite unor chirurgi prea obosiți ca să mai citească: trenuri de noapte mirosind mistic a trandafiri, doi soldați crescuți la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tot noi le-am strîns, una peste alta, pentru fiecare exem plar în parte. Pentru ca după aceea, fiindcă nu pri mise nu știu ce bani de la Universitate, să se răzbune pe noi (nu editura, desigur, ci patronul ei, un anume Paraschivoiu, scriitor optzecist chipurile) și să refuze să ne difuzeze cartea. De difuzat, am încercat tot noi s-o facem, numai că, ne avînd ceea ce atît de suav se numește „personalitate juridică“, nu am putut încheia nici un contract cu vreo librărie. În consecință
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte din opera scriitorului, o serie de clișee, funcționează ca interpretant într-un spectru contextual larg. Atât de puternic funcționează prestigiul clișeului caragialian încât el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regimul ceaușist avea să fie răsturnat și că voi putea din nou publica în românește. În anii ’80 scriam puțin și doar în franceză. Dar eram cât de cât la curent cu ce se scria în România, eram invidios pe optzeciștii care continuau nestingheriți pe calea deschisă de noi, de grupul oniric și școala de la Târgoviște. Aș fi făcut orice să pot publica și eu în România. — Dă-o dracului de literatură! țipa criticul literar și estetul subțire în chilia lui
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că am avut vreodată antenă pentru proza lui”, a declarat criticul. Dar n-a avut antenă nici pentru Virgil Mazilescu, nici pentru Mircea Ivănescu, pe care îl compară, hodoronc-tronc, cu Macedonski, nici pentru Ion Mureșan, comparat cu Labiș. Din textualismul optzecist nu înțelege de fapt nimic; ca și maestrul său G. Călinescu, el respinge ideea de avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se întâmplă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
apărut în primăvara anului trecut la Editura ALL: Războiul literaturii nu s-a încheiat. Nu pare să le fi trecut prin gând talentaților publiciști din jurul Intervalului să semnaleze măcar această carte. E foarte posibil ca Mușina și Crăciun, teoreticienii generației optzeciste, să fi avut această viziune heracliteană asupra literaturii independent de mine. Tot așa cum textualismul lor și a altora din generație nu s-a inspirat neapărat din textele mele scrise în anii ’60 în România sau în anii următori în Franța
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
însușește termenul de „scriitor-negustor”, folosit în mai multe rânduri de Sorin Alexandrescu. Dar asta încă n-ar fi mare lucru: furtișaguri adolescentine. Ce m-a frapat cel mai tare a fost o frază a aceluiași Mușina, care se plângea că optzeciștii, lipsiți de curaj și de imaginație, n-au reușit niciodată să se emancipeze complet de sub tutela maeștrilor lor: Manolescu, Livius Ciocârlie, Mircea Martin, E. Simion, Mircea Zaciu. Cum se poate ca o generație de poeți și romancieri, căci mai ales
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
au reușit niciodată să se emancipeze complet de sub tutela maeștrilor lor: Manolescu, Livius Ciocârlie, Mircea Martin, E. Simion, Mircea Zaciu. Cum se poate ca o generație de poeți și romancieri, căci mai ales aceștia s-au remarcat și nicidecum critica optzecistă, cum se poate ca această generație să aibă drept maeștri din generația precedentă numai și numai critici? Nici unul dintre maeștrii poetului Mușina n-a fost poet, Mircea Ivănescu nu există pe lumea asta! Iar Crăciun cade și el tot din
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
său, așa cum îmi ofereau nenumărați alți colegi, în general, mai puțin înzestrați. Ce să fac, așa am fost obișnuit, să fiu răsfățat de poeții români. Ironia soartei vrea ca nedreptatea literară să fie reciprocă: de ce să mă indignez eu că „optzeciștii” nu m-au citit, dacă nici eu nu-l citisem pe Paul Daian! Spre norocul nostru, mai bine zis al poeziei însăși, Nicole Țone, înflăcăratul și harnicul poet-editor, a prezentat cu ocazia Salonului cărții, la „Lăptărie”, volumul antologic al lui
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ca un șef al opoziției decât ca un președinte care a câștigat confortabil alegerile. Oare chiar nu conduce el România? Au circulat chiar și zvonuri în legătură cu provocarea de alegeri anticipate, adică scoaterea la pensie a președintelui actual. Conflict între generații: optzeciștii împotriva șaizeciștilor! O să mi se explice că e normal să existe tensiuni între președinte și șeful Executivului, că așa a fost încă din toamna lui 1990. Iar când așa-zisa dreaptă a preluat puterea, n-a fost mai brează nici
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și Playback (1995), au fost editate abia în perioada postdecembristă, după ce avuseseră o circulație subterană în cercurile literare. Debutantul este întâmpinat de critici ca un scriitor format și inclus printre cei mai buni romancieri români contemporani. Poziția sa față de grupul optzecist este oarecum aparte: nu provenea de pe băncile Filologiei și nu frecventase incubatoarele de creație patronate de Nicolae Manolescu și de Ov. S. Crohmălniceanu, iar prima sa carte nu fusese precedată de texte publicate în reviste. Este imediat asimilat de critici
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
par să se plaseze cel mai aproape de fapte. În spatele lor se furișează, la o distanță bine calculată, autorul-personaj, cu propriile melancolii, frustrări și eșecuri. Dincolo de aceștia, evoluează o orchestră amplă de voci narative anonime. Jocul fictiv-metafictiv, prezent în toată literatura optzecistă, este aici bine strunit, lipsit de stridențe și nu compromite coerența ansamblului. Stabilizat de pe acum, echilibrul dintre funcția fabulatorie și cea reflexivă a ficțiunii se păstrează și în romanele următoare, unde virtuozitatea tehnică pare inepuizabilă. Un element de continuitate este
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Stelian Tănase), CRC, 1991, 20; Florin Sicoie, În dialog cu Stelian Tănase, CNT, 1992, 34, 35; Florin Sicoie, Analiza politică și „uneltele scriitorului”, CNT, 1993, 21; Florin Sicoie, Stelian Tănase, constructorul, CNT, 1993, 47; Țeposu, Istoria, 20-24; Tania Radu, Omul optzecist, LAI, 1994, 9; Munteanu, Jurnal, V, 276-279; Alex. Ștefănescu, Un romancier remarcabil ca eseist, RL, 1995, 8; Octavian Soviany, Playback cu Iulia Fitcal, CNT, 1995, 13; Florin Sicoie, „Playback” sau „Omul nou”, CNT, 1995, 13; Dan C. Mihăilescu, Sertarul fără
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare, de tip expresionist. Tema trecerii, din ce în ce mai obsedantă, conferă, dincolo de camuflajul discursivității, un tragism melancolic: tragismul neputinței de a fixa emoția sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri (1983
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează mai multe tipuri narative, în romanul „Tainele inimei
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
primul volum, prin asocierea unor succinte, dar semnificative biografii, imaginea tragicomică a unei lumi haotice, absurde, însă plină de vitalitate și culoare, care ia locul ternei și încremenitei societăți comuniste. Atenția cu care înregistrează faptul real, apropiată de a colegilor optzeciști, îi conferă statutul de martor creditabil, iar inventivitatea epică răspunde diversității reacțiilor declanșate de schimbarea de regim. SCRIERI: Maestrul de lumini, București, 1985; „Tainele inimei”, București, 1988; Faust repovestit copiilor lui..., București, 1991; Povestiri din lumea nouă, București, 1996; Îngerul
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
întrebări, rămase până în prezent fără răspuns în studiul operei lui Blecher. După 1989 Ț. publică și Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), volum care, stopat de cenzură în anii anteriori, încearcă o panoramare completă a producției promoției optzeciste. Tratarea se face pe genuri, opțiune motivată de decalajele de vârstă literară între poezia, proza și critica grupului, iar analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o omogenitate care nu poate fi regăsită în poezia generației. Textualismul, mitologia derizoriului, supralicitarea cotidianului sunt puncte comune din programul optzeciștilor. Cât privește sensul ei grav, proza încearcă o revizuire a perspectivei literare asupra socialului, opunându-se într-un mod radical viziunii asupra lumii preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție ar merge și preferința pentru proza scurtă în detrimentul romanului. În
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]