1,840 matches
-
definește Republica Populară Română drept "stat al oamenilor muncii de la orașe și sate", născut ca urmare a efortului eliberator al glorioasei Armate Sovietice, motiv pentru care întreaga politică a României trebuie să se alinieze la interesele URSS. Capitolul I, dedicat "orânduirii sociale", proclamă o jumătate de victorie a ordinii de tip sovietic, arătând că, pe lângă economia socialistă dominantă, există un sector de mică producție individuală, dar și unul capitalist (gospodăriile chiaburilor, unitățile comerciale private și întreprinderile industriale care scăpaseră de naționalizarea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
ci "ocrotite de lege". Justiția din România epocii Ceaușescu comporta două elemente instituționale: organele judecătorești (cărora le era încredințată "înfăptuirea justiției") și organele procuraturii (însărcinate cu activitatea de urmărire penală și cu executarea pedepselor). Ambele aveau funcția de apărare a orânduirii și a "legalității socialiste", ocupându-se, în acest sens, inclusiv de prevenție și de reeducarea infractorilor. O asemenea organizare a lăsat, pentru postcomunism, interogația de fond dacă judecătorii și procurorii sunt laolaltă magistrați și dacă, în consecință, ar trebui să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
s-ar întâmpla? Probabil, viața noastră ar deveni mai monotonă dar mult mai civilizată, emisiunile TV mai inteligibile, ședințele parlamentare mai eficiente. Nu există societate civilizată înafara Exercițiului Tăcerii. A tăcerii înțeleasă nu ca pumn pus în gură prin hidoase orânduiri dictatoriale, ci prin rânduială individuală liber consimțită, prin conștiința faptului că nu se poate spune orice despre oricine. Până atunci, într-o lume în care fiecare vorbește enorm și nu se oprește nimeni, ne punem întrebarea... CUM OARE VOM MAI
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fiindcă știa domnul Forțu să ne motiveze într-un mod atât de subtil și de discret, fără să jignească sau să abuzeze pe puterea oferită de poziția de cadru didactic. Într-o lume în care ierarhiile erau bine stabilite de orânduirea comunistă, la ora dumnealui "era democrație". Așa spunea el, "stâlpul reacțiunii"', iar noi ne uitam nedumeriți unii la alții în timp ce "bomba care a dărâmat Kremlinul" se rezolva cu atâta naturalețe la tablă, iar "rezerva antitanc" ne scotea pe fiecare din
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
port ilegal de armă și pentru trecere frauduloasă de frontieră, cu pedepse de până la 12 ani, și deținuții cu pedepse de până la 10 ani, pentru infracțiuni politice (majoritatea încadrați în celebrul articol 209 din Codul Penal, referitor la uneltire contra orânduirii sociale). Munca era împărțită pe sectoare alocate brigăzilor, constituite din aproximativ 50 de deținuți și escortate de câte 8-10 soldați și un milițian. La Poarta Albă se muncea cu roaba, deținuții având de îndeplinit o normă de 3 m3 de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
știa să-i elimine pe cei de altă opinie politică, va constata că, din cele 170 de persoane judecate, 105 au fost judecate pentru uneltire împotriva ordinii sociale (art. 209, Cod penal), (după 1970 cu numele schimbat de uneltire împotriva orînduirii socialiste, dar, se înțelege, cu aceleași consecințe sau chiar amplificate), 8 pentru răspîndirea de publicații interzise (art. 325, Cod penal), 11 pentru instigare publică (art. 327, Cod penal), iar restul pentru acte de terorism. Spațiul acestui articol nu ne permite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că evit să scriu liberă) această misiune au îndeplinit-o, între alții, poeții de partid și de stat. Despre Lenin, Nicolae Tăutu scria că-i "Un tătuc al oropsitului norod, Ce-a prins puternic viața în mîini, De-a răsturnat orînduirea celor hapsîni", iar Stalin este un laitmotiv pentru Agatha Bacovia: "Stalin rostește muncitorul harnic Stalin șoptește pruncilor femeia Cînd îl alintă seara la culcare Sau dimineața cînd i-a dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru Stalin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
însoțită de cunoscutele planuri trienale, cincinale etc., mitul planificării funcționa ca o dogmă, ele materializîndu-se mai ales în realitate discursivă; satele, orașele, sistematizarea, electrificarea etc., toate erau prinse și prevăzute a se realiza, dar acest progres social, firește în orice orînduire, este semnificativ, pentru că, îndreptățit remarcă istoricul literar, partidul construiește mai ales "omul nou". Aici cultura este chemată să se implice și să ilustreze, totul gravitînd, cu excesivă obediență, în jurul eroului pozitiv, care este sau activistul, sau omul simplu "din popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în mod deosebit Mitrea Cocor ultimul analizat de regretatul critic cu acribie și pătrundere în demontarea mecanismelor ideologice ilustrate "strălucit" de Ceahlăul literelor românești. Sadoveanu este amendat ca fiind între primii care creează la noi imaginea "celei mai umane dintre orînduiri". Este comentat și ilustrat postulatul leninist al celor două culturi. Lenin aprecia că în cultura burgheză sînt vizibile elemente ale culturii socialiste, drept pentru care "din fiecare cultură națională noi luăm doar elementele ei democratice și socialiste, le luăm numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau istoric care ar putea stingheri, peste opera care ar contraveni prea spectacular normativelor în curs. Restul operei este analizat sub unghiul criticii sociale. Adică i se acordă autorului o notă bună dacă se descoperă la el o critică a orînduirii sociale și în numele acestei note bune se mai trece cu vederea peste alte păcate literare, a căror existență este explicată prin faptul că autorul nu putea fi încă pe acea vreme luminat de estetica partidului comunist. Totul ia aspectul primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arestarea, în iarna lui 1960, de către Securitate și condamnarea la 13 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale. (De remarcat o schimbare față de anii '60 în '89, pe mandatul nostru de arestare motivația era de propagandă împotriva orînduirii socialiste). Motivul acestei grele condamnări a fost refuzul de a participa ca martor al acuzării în contra lui Constantin Noica. Lotul filosofului, în care se afla și viitorul monah, număra 25 de intelectuali etichetați de instanța bolșevică drept mistico-legionari. Printre aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Orice încercări de acțiuni ostile care ar putea afecta securitatea statului ori ar contraveni politicii partidului. În acest sens se va acționa permanent în vederea obținerii de date cu privire la: constituirea de grupări și anturaje în scop de a acționa organizat împotriva orînduirii de stat, pentru subminarea politicii partidului în domeniul culturii și artei, intențiile unor persoane cu atitudine ostilă de a polariza în jurul lor elemente neafirmate pe plan literar-artistic, nemulțumite, aventuriere, pretabile a fi antrenate în acțiuni dușmănoase; persoanele care au manifestări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de acuzare și mai era un al patrulea: faptul că luam în rîs filmele sovietice, le calomniam". Articolul 209 din Codul penal comunist prevedea pedepsirea unei infracțiuni destul de imprecis, lax definită: discuțiile dușmănoase, ponegrirea, calomnierea sau defăimarea în public cu privire la orînduirea socială și de stat, faptul de a face propagandă, agitație sau orice acțiune pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat. Ca dovadă, acțiunea grupului Alexandru Zub de a marca jumătate de veac de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman Rădăcinile sînt amare de Zaharia Stancu, ignorînd că se voia o carte despre activitatea comuniștilor români în ilegalitate, în lupta lor eroică împotriva orînduirii burgheze; îi semnalasem mașinii de înregistrat vorbe apariția în presă a unui interviu cu Jawaharlal Nehru, în care acesta nu se sfia să afirme că și dictatura proletariatului, ca orice dictatură, este exercitată de minoritate împotriva majorității. Cum Nehru era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și cu nesfîrșită abnegație de către organele de Securitate aveau ca temei Articolul 209 în care erau înșiruite la un loc infracțiunile cele mai generale, de la agitație și uneltire contra ordinii sociale, la propagandă dușmănoasă, constituirea de organizații antipartinice, sau ponegrirea orînduirii socialiste, nu mai puțin dușmănoasă acțiunea omisiunii de denunț. Sînt cîteva exemple concludente, unul a primit o pedeapsă de 5 ani pentru că își botezase cîinele Stalin, dorind să se apere condamnatul a precizat că mai avea un cîine pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la București?Ă „Norocul” de a fi fost desemnat de la vârsta de șaisprezece ani ca „dușman de clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la robinetul din stânga la cel din dreapta, iar cea caldă în locul ei, adică pe dos decât în Europa, aceste țări, menționate mai sus, precum și Polonia, unde probabil Malborkul e o excepție, nu mai poartă amprenta Uniunii Sovietice, deși o paragină specifică „orânduirii” se mai observă pe alocuri și aici. Trebuie să mă grăbesc și să spun că nici în 1985, când am mai călcat prin Tallin, acesta nu era un oraș sovietic, cu toate blocurile de acest tip din orașul „nou”, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare, în ciuda lipsurilor, a granițelor închise, a brutalității miliției, a cadrelor etc., erau convinși că se instala cu adevărat o nouă ordine istorică! Șefii, mai ales, de pe toate treptele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vorbi de tot ce e nevoie pentru ridicarea morală și materială a norodului. Glasul cel întărâtat se ridică iar: Parcă pentru noi este dreptate? Boerul o găsește chiar când n-o are... Asta nu se poate, căci suntem țară cu orânduiri și legi... Bine, da' încă nu s-a sfârșit... Nu, zise deodată un moșneag cu glas subțiratic. Boerul zice că ne dă drumul, da' să plătim măcar 30 de bani prăjina. Am aflat și noi că dacă ne-nvoim, rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1452) și la biserica lui Șendrea din Dolheștii Mari (1481). Frescele bisericilor de la Pătrăuți și cele ale altor biserici ridicate până la zidirea bisericii Sfântului Nicolae din Dorohoi (1495) au fost pictate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, după cum o sugerează orânduirea decorativă simplă și precisă. Este vorba de frescele bisericilor de la Pătrăuți, Voroneț, Milișăuți, Sfântul Ilie și Sfântul Nicolae de la Dorohoi, care țin de prima fază a artei moldovenești, fiind pictate înainte de pictura bisericii de la Bălinești, cu care începe o a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale și la Directivele de Partid. Nici Armata nu-i va mai fi loială, mai ales după moartea generalului Milea, ministrul Apărării. Singurii care i-au rămas fideli au fost membrii familiei sale, arestați la rândul lor de reprezentanții noii orânduiri. Pe Nicolae Ceaușescu, istoria îl va judeca și sperăm ca aceasta să fie dreptă. Fig. 1 - Lui Ceaușescu îi plăceau vizitele pe câmpurile României Fig. 4 - dulce ca mierea e jilțul puterii comuniste. Biografia neretușată a celui de-al doilea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar câteva foițe, pe care probabil erau notate anumite idei la care ținea foarte mult și nu voia să le omită din cuvântare. Îmi aduc aminte unele constatări expuse foarte deschis: Tovarăși muncitori români, de ani, de decenii afirmăm superioritatea orânduirii noastre socialiste, o trecem în toate documentele C.A.E.R.-ului, dar în inconștiența noastră ne mințim. Am urmărit cu interes explicațiile dumneavoastră referitoare la inovațiile în producția acestei uzine; mă întreb acum dacă se va bucura U.R.S.S. sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
orientarea spre edificarea unei ordini mondiale, corespunzătoare intereselor tuturor popoarelor [...] Cu tot specificul condițiilor naționale, cu toată originalitatea transformărilor și reformelor care se înfăptuiesc în diferite țări, acestea nu au ca sens comun, năzuințe de a dezvălui mai deplin potențialul orânduirii noastre sociale, democrația socialistă, de a păși pe noi trepte ale progresului material și spiritual". Acest ultim paragraf era o replică evidentă la afirmațiile lui Ceaușescu, după cum și sublinierea liderului sovietic, la același dineu, că "următoarea Consfătuire a Comitetului Politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
spun înțelepciunii. Ceaușescu făcuse aprecieri exact opuse judecăților unui om de pe stradă. După plecarea de la aeroport, poate aflându-se încă sub influența înțelepciunii iraniene, de unde se întorcea, la biroul său din Calea Victoriei se decisese să apeleze la neamurile lui de la orânduirea capitalei și să convoace un miting muncitoresc, cu convingerea că efectele vor fi similare cu exercițiul din 1968. În seara respectivă, el făcuse și o consultare democratică cu "tovarășii din teritoriu". A doua zi, pe 21 decembrie 1989, în drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu voința norodului, Republică Democratică Moldovenească slobodă, de sine stătătoare și neatârnată, având ea singură dreptul de a-și hotărî soarta în viitor. Proclamarea neatârnării este o cerință politică a vremii, căci Republica Moldovenească nu mai poate aștepta de la nimeni orânduirea vieții sale și popoarele Republicei trebuie să înțeleagă că viitorul lor atârnă numai de la dânsele și că acest viitor poate să fie înfăptuit numai prin așezământul înalt de ocârmuire - Sfatul Țării și stăpânirea pusă de el - Sfatul miniștrilor. Republica Moldovenească
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]