3,041 matches
-
ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o urmăreau cu invidie și revoltă. Anatol Dominic Vancea Voinov numit Tolea figurează ca un fel de permanență simbolică, precum orologiul din turnul primăriei, in mitologia cotidiană a orășelului? Excluderea din învățământ ridică sau coboară statura boemului? Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schimbat radical înfățișarea - deloc greu pentru o actriță care se specializase în interpretarea unor pesonaje excentrice - și, cu numele nou, creștin, blonda șleampătă și ochelaristă a găsit în cele din urmă o slujbă de contabilă la o băcănie dintr-un orășel de la marginea Hamburgului. La sfârșitul războiului, în 1945, nu își mai văzuse fiul de unsprezece ani. Jonas Weinberg avea deja aproape treizeci de ani, era doctor și își făcea rezidențiatul la spitalul Bellevue, iar în clipa în care a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
da? Se pare că Luke trebuie să plece la Zürich mâiine, pentru o serie de întâlniri cu tot felul de finanțiști. Ceea ce, desigur, e foarte important și înțeleg perfect. Dar sâmbătă e nunta lui Tom și a lui Lucy în orășelul alor mei, și asta e și mai important. Trebuie neapărat să fie acolo. Am să vin, zice. Promit. Mă strânge de mână și cobor din mașină, iar el zice că trebuie s‑o șteargă. Și dispare. Dezamăgită, deschid ușa apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a făcut asta mai devreme. Nu vrea să-mi explice. Simt că nu a fost preferata părinților ei. Probabil că există amintiri neplăcute. Însă acum nu mai are de ales. * Bunicii mei locuiesc în Jinan. Este capitala provinciei Shan-dong. În comparație cu orășelul Zhu, este o metropolă. E situat la sud de Fluviul Galben, la vreo nouă mile depărtare. Orașul e un centru comercial și politic. Este foarte vechi. Numele străzilor reflectă trecutul său glorios: Strada Curții, Strada Finanțelor, Strada Armatei. Are temple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transpirația. Vrea să se apere, dar în mintea ei s-a făcut un vid. Se uită fix la tavan și simte cum îi paralizează simțurile. Învățătorule Kang, îi zice ea, ca și cum el ar fi, încă, directorul de la școala generală din orășelul Zhu. Îl iubesc pe tovarășul președinte mai presus de orice. Vă implor să mă ajutați. Kang Sheng nu răspunde multă vreme, apoi oftează, își exprimă dificultatea în care se găsește, descrie cum a fost atacat la ședință din cauza lui Wang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și legată la ochi ar ști să facă drumul ăsta de la școală la casa de pe Hauptstrasse. * — ...Ții minte când ai venit În orășelul meu pentru prima oară? Te-am așteptat la gară și ne-am plimbat pe străzi. Când ne-am așezat afară, În curtea interioară a unei cofetării de pe Hauptstrasse, tu ai fost surprins să descoperi că Înghețata e la fel de bună ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la electricitate. Dragă Hermann, eu fac acum toate cozile la Karstad pentru că sarcina Klarei nu merge bine, mai are o lună până să nască și doctorul a sfătuit-o să nu prea facă mișcare. După primul bombardament cu avioane Mosquito, orășelul nostru a scăpat ușor, Klara n-a vrut să coboare În adăpost, iar mama are depresie, pentru că În familia noastră de avocați, cu documente atestate de la 1561, Klara este prima fată-mamă. Degeaba are mama daruri de Casandră, tot nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se poarte cu fiecare, se Înțelege bine cu șefii. Din câte mi-a dat să Înțeleg, a mai și fost Închis pentru unele eludări ale legii, și-a revenit Însă, de fiecare dată. Postul lui are o anumită importanță În orășelul nostru, dar l-am văzut că se simte ca peștele În apă și În capitală! Ca să Înțelegi că nu e un profitor, cum Îți imaginezi, trebuie să-ți spun că În nu știu câte ocazii s-a oferit să plătească el: „Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și pentru ei tu erai cineva nou, necunoscut! Și renumele tău putea să-i intimideze! Putea fi așa la Început, de acord. Pe urmă, relația ar fi trebuit să se normalizeze, dar nu. Chiar și atunci când am mers cu toții În orășelul nostru, prea tăceau. Nu mă pierdeau o clipă din ochi, dar tăceau. Erau ca niște figuranți Într-o piesă. și ce m-a pus mai mult pe gânduri era ordinea din camere. Parcă nu-și permiteau să clintească nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai spus! Procesele și expertizele au ținut ani de zile și până la urmă au fost găsiți vinovați francezii, care interziseseră producția continuă În uzină. Dacă americanii nu ar fi deschis frontiera și nu ar fi dat o mână de ajutor, orășelul nostru ar fi sărit În aer, așa cum a pățit jumătate din uzină. El sesizează vocea care s-a catifelat când amintește despre ajutorul americanilor și se Întreabă dacă acum va povesti mai multe despre tânărul din Kansas City. Poate de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care abia le-am atins, doar mă duc la o recepție, dragii mei, trebuie să mă Înțelegeți, le-am spus. Atunci când am ajuns la ei, aveam deja nefericitele experiențele culinare anterioare, de când fusesem cu toată familia, pentru câteva zile, În orășelul nostru, la vila unui prieten al lui Victor. Nu mi-ai spus de fapt cum ai petrecut acolo. Ai putut să faci puțină mișcare, să respiri aer curat? —Mișcare?! Cu cine? Când? Acolo masa reprezenta momentul central, nucleul zilei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era pustiu acum. Pictorul se gândea la fiola cu otravă zărită în trusa de toaletă a împăratului. O trusă ieftină, procurată din orășelul Smorgon. Cealaltă trusă, cu obiecte cizelate din aur, trusa de care împăratul nu se despărțea niciodată, care îl însoțise în Egipt, Italia și cam în toată Europa, căzuse, împreună cu una din lădițele sale personale de campanie, în apele Berezinei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi auzi? întrebă uimit perceptorul districtual, cu gândurile distrase de strigătele mulțimii. Mai multe murături la un loc fac o droaie... ce e o droaie? Guptaji, orășelul ăsta e plin de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele au de suferit“, continuă mulțimea. „E iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cum ai venit aici?”, am vrut eu să aflu. „Ei, ca să înțelegi, trebuie să încep povestea puțin mai înainte. Așadar, la începutul anilor cincizeci, am fost admis la școala de zbor și m-am mutat la Mediaș. Mediașul era un orășel de provincie, aflat nu departe de arcul Carpaților, iar pe noi, elevii ofițeri, ne omora plictiseala acolo. Eram ca niște armăsari tineri, nedeprinși cu zăbala, bărbați tineri, adunați din toată țara mulți dintre noi, copii de țărani. Eram mândri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Celălalt bărbat se aplecă spre căpitan. — E ..., spuse pe un ton menit să impresioneze. — N-am auzit În viața mea de el, răspunse căpitanul Willie. — Ei bine, o s-auzi În curînd, interveni tipul căruia i se spusese „doctore“. Toată lumea din orășelul Ăsta Împuțit o s-audă, chiar dac-o fi nevoie să-l smulg din rădĂcini. Ești un tip de treabă, spuse căpitanul Willie. Cum de-ai ajuns așa de important? — Este cel mai apropiat prieten și sfătuitor al lui..., spuse celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
După ce a Început să plouă, ziua pe tren a devenit foarte lungă. Ferestrele erau ude, așa că nu mai vedeai bine ce-i afară și, oricum, ploaia le făcea pe toate să arate la fel. Am trecut prin multe orașe și orășele dar ploua peste tot, iar cînd am trecut rîul Hudson prin Albany ploua deja cu găleata. MĂ dusesem În vestibul și George deschisese ușa, ca să văd mai bine dar tot ce puteai să vezi erau pilonii uzi de oțel ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așa de tare. Încerc să te ajut, javra dracu’, spuse Conștiința. Fata dormea Încă În timp ce urcau dealul Înspre Tallahasee. „O să se trezească probabil cînd oprim la primul semafor“, Își spuse. Însă nu se trezi, așa că merse mai departe prin vechiul orășel, făcu stînga pe U.S. 319 și se Îndreptă spre sud printre frumoasele păduri care se Întindeau către Gulf Coast. „Ai tu o chestie a ta, fata mea“, se gîndi. „Nu numai că poți dormi mai mult decît orice om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Altă dată, rog insistent să fiu crezut pe veresie, fără garanții. Suplimentar, doresc să le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimic. Vorbind, oamenii au iluzia că și-au împlinit datoria. Importantă e vorba, nu fapta. Mai ales când vorba poate propovădui toate grozăviile. La masă, Gavrilaș îl întreținu tot despre tulburări. El a auzit pe la poliție lucruri urîte: că un orășel oarecare ar fi fost devastat de țăranii răsculați și că se vorbește despre mobilizarea armatei... După-amiazi se întîlni cu preotul Belciug foarte îngrijorat: ― Mi se pare că am nimerit rău cu venirea în țară. Se aud întîmplări întristătoare, nu știu cât sunt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus-o adineaori șeful de cabinet de la Interne. E caldă... Zice că într-un orășel de la Dunăre, n-a vrut să comunice ce oraș, trebuie să fie Giurgiu, azi-dimineață rezerviștii concentrați s-au revoltat contra ofițerilor, pe doi i-au ucis, pe mai mulți i-au rănit foarte grav și apoi s-au risipit prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
proprii, că astfel un caporal, după ce a împușcat pe tatăl său, care se afla printre țăranii răzvrătiți, a cerut voie căpitanului să-l înmormînteze și a fost decorat și citat pe ordinea de zi a întregii armate, că în anume orășele s-au format gărzi naționale pentru a se apăra de eventuale atacuri ale bandelor de țărani dobitociți, că la marginea județului Ilfov, azi-noapte, o patrulă de cavalerie de-abia a putut împrăștia o ceată de câteva mii de țărani, pornită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva săptămâni de izolare completă, până când medicii vor fi convinși că niciunul dintre ei nu suferea de aceeași boală ca a lui Kane. Îi zburară prin fața ochilor imagini vesele cu iarbă verde și cer albastru. Văzu o plajă și un orășel adormit pe coasta Salvadorului. Îi venea greu să le alunge. Fețele se orientară spre Lambert care-și făcea intrarea în popotă, obosită și deprimată. ― Ce-ați zice de o veste nu prea plăcută? îi întrebă. ― Îngrozește-mă! Dallas încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nopții spre ai mei. Nu mă gândeam decât la soție, la copii și la socru. Deși era furtună în zonă, acolo nu picurase un strop de ploaie, doar descărcări electrice și atât. Au fost chemați pompierii din cel mai apropiat orășel, dar când au ajuns, cu toată dotarea lor tehnică, n-au putut stinge incendiul. Când am ajuns, pompierii tot mai lucrau la stingerea focului. Intrând în curtea conacului, am întrebat pe primul om ieșit în cale unde-mi sunt soția
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]