1,783 matches
-
Lupașcu (1947-2003), iunie 2003, Iași, 14p. mss (în arhiva autorului)CORLĂȚAN, MIRELA, Miting de doliu la Universitatea „Al. I. Cuza”, „Ziarul de Iași”, nr.114 (3618), 21 mai 2003, p. 2A. MANOILESCU, MIHAIL (1891-1950) INGINER, ECONOMIST și OM POLITIC Inginer, orator, profesor, om politic, diplomat și, mai presus de toate, economist recunoscut pe plan internațional, Mihail Manoilescu s-a născut la 9 decembrie 1891, la Tecuci. După absolvirea Liceului Național din Iași, în 1910 a reușit la concursul de admitere la
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fost președinte al Societății de Medici și Naturaliști în perioada 1946-1947. A creat o școală de pediatrie și a fost un „Senior al Pediatriei”. Excelent organizator și erudit savant, Ion Nicolau a fost, totodată, un profesor de neuitat, un mare orator, care, în prelegeri de o ținută ideală, de o structură didactică perfectă, a instruit generații de studenți și de pediatri ieșeni. Prof. univ. dr. Ion Nicolau a ilustrat în cel mai înalt grad școala medicală românească. A decedat fulgerător, în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
este reprezentată, spre exemplu, de un alt Nae, Nae Cațavencu. Ambii sunt posedați de discurs. Unul are un auditoriu format din militanții propriului partid, celălalt își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca orator. Rică Venturiano își recuperează dignitatea prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară. Ambele ispostaze reflectă două tipuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
constituie comicul caragialesc, un comic de o cruzime latentă care are la bază acest duplicitarism abisal al inse- parabilității. Amicii fac parte din această familie a celor care se întrețin unul pe seama celuilalt, funcționând aproape simbiotic. În genere, unul este oratorul grav, dacă nu chiar furios, celălalt un temporizator. Însă dacă privim cu atenție rolul acestora din urmă, observăm că ei nu fac decât să stârnească și mai mult revolta, acționismul perechii lor. În orice caz, este vorba de o proximitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de caz, care este departe de a fi unul simplu. Iată o scurtă caracterizare emblematică a studentului la începutul carierei sale revoluționare : „Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou ; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă”. Cele trei calificative corespund nu doar fixării în duritatea și perenitatea bronzului a figurii emancipate eroic a lui Coriolan. La toate acestea se adaugă dimensiunea carismatică a personajului. Există două mo - duri de supraimpresionare a figurii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
efect rizibil catalizat retoric, eroul convoacă adunările la statuia lui Mihai Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la rândul lui rostogolește retoric militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată de o spectaculoasă epifanie. Existența sa intermediară este trecută sub tăcere până când acesta reapare tot sub semnul excesului care l-a consacrat ca figură publică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a golului, a nimicului, proiectează atât auditoriul, cât și pe orator în extaz, pentru că acest vid lasă un orizont infinit de posibilitate, lasă loc viziunii și inserției Noului și a Progresului. De fapt, nu contează ceea ce discursul comunică, ci capacitatea de a satura un gol prin extaz, de a trăi beatitudinea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Cum se apropia sfârșitul anului, la club s-a organizat o recepție, la care trebuia să rostească un cuvânt de felicitare și cele cuvenite pentru noul an Vasile Gliga, adjunct al ministrului de externe, ce coordona și problemele de presă. Oratorul întârzia peste "sfertul academic" și invitații erau nerăbdători să ciocnească paharele cu șampanie, așa că directorul general Agerpres, N. Puicea, a luat inițiațiva tăierii nodului gordian, neștiind de fapt ce se întâmpla cu colegul de la externe: "Stimați oaspeți, întrucât domnul Gliga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bineînțeles am continuat pregătirea bagajelor începută cu doi ani în urmă. La 16 septembrie, cu soția am fost prezent la reședința ambasadorului Franței, unde avea loc "recepția de despărțire" organizată de Corpul Diplomatic în cinstea noastră. Se întorsese Nunțiul, mare orator, și a rostit un discurs emoționant, în final fiindu-ne oferit platoul tradițional de argint, purtând înscris: "Corpul Diplomatic din Republica Orientală a Uruguayului, Excelenței sale Domnului Vasile Macovei, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României, și distinsei sale soții, Doamna Antoneta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
copil În sala de clasă a unui palat lugubru) textul abdicării marelui duce Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil, un orator calm, „În stil englezesc“, evitând gestul cu care se tranșează carnea și lătratul retoric al demagogului, dar, nici În această privință, bâlbâit ridicol ce sunt atunci când n-am În față o foaie dactilografiată, nu l-am moștenit deloc. Abia de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prelungite” (citez din România liberă din 24 iunie 1988, p. 3). Poate, altădată, și de urale. Căci această scenă greu de imaginat s-a petrecut nu o singură dată. Vreau să spun că, de-a lungul anilor de tristă amintire, oratorul a declamat nu o singură dată exact aceleași versuri și că sala care asculta cu obișnuită evlavie comandată a reacționat nu o singură dată exact în aceleași fel. Cu aplauze puternice, prelungite. Poate și cu urale. Cu mare entuziasm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mâna; i-am văzut bine costumul, îl țin minte bine și acum, un gri argintiu, asortat cu o cămașă albă, foșnind a mătase. În sfârșit, a început ceea ce nu am mai văzut niciodată, pentru că niciodată nu am mai întâlnit un orator, vrăjitor de cuvinte, spontan, cu rare pauze, când mucalit, când liric, așa cum a fost atunci, în Sala Liceului, Ionel Teodoreanu. A vorbit mult, cu voluptate a povestirii, cu naturalețe, a povestit neîncetat, de la patru până mult peste opt seara. Tema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
arheologii români, deși pentru mine neexplicabil, având în vedere temeinica sa pregătire științifică. Conferința lui Emil Panaitescu - pentru a reveni la punctul de plecare - a avut ca subiect pe Iulius Caesar și, spre surprinderea noastră, dublată de o puternică ilaritate, oratorul (vorbea cu patos, ca un orator politic, nu ca un conferențiar ponderat) l-a definit „un demagog în înțelesul mare și frumos al cuvântului”. Etimologicește, firește că se putea spune astfel. Dar se știe că anumite cuvinte nu mai pot
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
având în vedere temeinica sa pregătire științifică. Conferința lui Emil Panaitescu - pentru a reveni la punctul de plecare - a avut ca subiect pe Iulius Caesar și, spre surprinderea noastră, dublată de o puternică ilaritate, oratorul (vorbea cu patos, ca un orator politic, nu ca un conferențiar ponderat) l-a definit „un demagog în înțelesul mare și frumos al cuvântului”. Etimologicește, firește că se putea spune astfel. Dar se știe că anumite cuvinte nu mai pot fi întrebuințate în înțelesul lor etimologic
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Sima, de o tenacitate egalată numai de propriul său curaj, având în el acea flacără mistuitoare după care masele își recunosc conducătorii, inteligent și admirabil vorbitor - deși glasul nu-l ajuta să se înalțe la forța de exprimare a marilor oratori, fără însă să-i lipsească pentru aceasta nici verva, nici elanul - a dat în multe împrejurări dovadă de un real spirit politic. Felul cum a știut să se impună în vara anului 1940, reușind să împiedice realizarea dorinței lui Carol
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din clasa a doua că băiatul poate rima și ritma cu ușurință cuvintele. Pentru recitările de la serbări, învățătoarea îl pune să aștearnă versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj cultivat, el însuși versificator, bun orator și totodată culegător de folclor, fostul preot se arată preocupat de posibilitățile literare ale școlarilor. Nu doar preocuparea profesorului ci și naturalețea cu care își compune Labiș versurile au constituit un imbold literar pentru alți colegi. Fenomen mimetic, veleitarismul acesta
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ales a rămas profesorul Vasile Popa. Cu o față pătrată de țăran și priviri mascate de groase lentile, personalitatea acestui expreot, ajuns director de liceu și în cele din urmă deținut politic, era impunătoare: poet, folclorist dar mai cu seamă orator, Vasile Popa a fost cel care l-a „moșit” pe Labiș. În chip deosebit profesorul urmărea înclinațiile elevilor. Pentru Labiș dar și pentru Ana Dumitrașcu, poetă care n-a confirmat, Vasile Popa împreună cu Eugenia Scripcaru înființaseră un cenaclu în care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o cultură enciclopedică, pasionat de literatură și artă, filosofie și istorie religiilor. Cursurile și conferințele ținute de profesorul Gh. Mustață sunt captivante, plăcute, pline de miez, nuanțate, cu o dicție rar întâlnită; omul pe care îl sărbătorim este un neîntrecut orator, un neobosit căutător de noutăți, pe care știe să le selecteze și să le transmită ca nimeni altul. În plus, ca puțini alții, profesorul Gh. Mustață a scris și scrie despre înaintași, despre biologi români și străini, medalioanele publicate de
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
manageriale ale mai tânărului coleg. Domnia sa m-a invitat la Universitate să țin prelegeri de Ecologie studenților de la Biologie. De fiecare dată când venea la Chișinău ține unele conferințe și chiar prelegerii studenților și cadrelor didactice dezvăluindu-și calitățile de orator și valențele didactice și științifice. Legăturile dintre noi s-au cimentat în timp. În 1994 am fost nominalizat membru în Comisia de doctorat a doamnei Mariana Mustață, comisie care a analizat teza COLEOPTERE DĂUNĂTOARE BUNURILOR DE PATRIMONIU ȘI COMBATEREA LOR
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
corect ca, chiar Vicenței să i revină privilegiul deschiderii primei case filiale a Casei principale din Verona. Don Calabria era cunoscut în mediul vicentin. Mergea frecvent să predice reculegeri spirituale clericilor seminarului. Îl chemau nu pentru că ar fi fost un orator renumit, ci pentru că era considerat un don Bosco venețian. Câțiva clerici ai seminarului vicentin l-au ales ca directorul lor spiritual. Episcopul de Vicenza, văzând atâția copii orfani de război, abandonați pe contul lor pe drumuri și constrânși la munci
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unde a pus în mișcare o secțiune pentru formarea spirituală a fraților religioși, a creat și a condus formația muzicală a «Copiilor Buni», a construit Casa de ședere în Camposilvano, a fost directorul spiritual al surorilor și maestrul novicilor. Bun orator și scriitor discret: a lăsat diferite scrieri de caracter ascetic și catehetic, scrieri istorice și poetice. Tot bagajul său cultural și talentele sale naturale le-a investit în reînflorirea splendorii de altădată a sanctuarului marian. Odată cu dezvoltarea demografică a zonei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
preotul smerit, lucra în taină, înțesând raporturi epistolare dense cu cardinali și episcopi, inundând parohiile și familiile cu miliarde de opuscule de foițe, urmărind reforma Bisericii, de la înaltele ierarhii la clerul simplu, de la religioși la poporul creștin; părintele Lombardi, marele orator carismatic, are ca pupitru aulele universităților, sălile, cinematografele, teatrele, piețele. Auditoriul părintelui Lombardi, din zi în zi, crește tot mai mult: 15.000 de persoane la velodromul Vigorelli din Milano; 20.000 la Pisa; 30.000 la Firenze și Arezzo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de mohorîtă din cauza iluminării ei, de morgă sau de acvariu subteran. Aici se auzeau eternele tirade despre imposibilitatea unui nou război, care urmau să atingă culmea gugumăniei în cuvîntarea premierului britanic, Mac Donald 190: "Războiul este imposibil pentru că avem Tratatele" (oratorul spuse de trei ori fraza, ca și cum repetarea verbală întărea valoarea acestor documente...). "De altfel, se spune în Biblie: Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri...". Altfel spus, războiul nu aduce nimic, iar cel care atacă sfîrșește prin a fi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]