1,729 matches
-
discul său părea un intrus în lumea întunericului. Un moment a părut o pată galbenă pe un fundal negru, dar apoi a început să strălucească și norii au fugit speriați, înfrânți de un inamic superior lor. Între ei și steaua orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se parcă, amintirea lor rămânând înspre vest, unde erau niște fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuia să facă ceva în privința asta. Și trebuia să o facă curând. Altfel, pierderea licenței ar fi fost cea mai mică dintre problemele lui. Capitolul 15 La apus, cubul de titan care găzduia BioTech Research strălucea cu o sclipire roșie orbitoare și scălda zona de parcare alăturată într-un portocaliu închis. Când ieși din clădire, președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se îndreptă spre noul său Porsche Carrera SC argintiu. Își iubea mașina, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gură. Ei și? Au renunțat, au văzut că nu le pot lua și au renunțat. Antoniu are câteva clipe senzația că luna plină a intrat În Încăpere și i s-a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
primul moment, a fost recitalul de lumină, fantastic, vibrat de albastruri pure și de sable-urile și roșurile intense care-mi frigeau ochii. Picta Într-un decor de țară, lucruri care aminteau de Balcic, de lumina de-acolo, de albul orbitor al după-amiezilor Încremenite, unde marea ce udă tot timpul stânci calcaroase și ierburi aride. Devenisem străvezie, forța culorilor lui se reflecta În mine, Își făcuse un drum ușor și sigur. Câteodată picta animale exotice, deschisese chiar o expoziție care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
salvează un neuron. Elena mi-a povestit cum e viața la Montréal, cum circulă ei prin orașe subterane când afară sunt minus 40 de grade, cât de multă literatură quebecoasă, dar și românească citește. I-a plăcut volumul întâi din Orbitor, singura carte românească pe care o avem și noi aici, a citit-o deja toată diaspora din Fribourg... Ei nu au deocamdată copii, nici nu știu dacă o interesa ce-i spuneam, dar pentru mine a fost esențial să-i
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele! strigă vameșii, grănicerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tocmai acum, să adorm la volan. Dar Încearcă și tu să rămâi treaz, pentru că În două ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Ei sunt la fel ca atunci când el a ajuns aici, dar, Doamne, câtă schimbare! Iar el a trăit aici suficient de mult cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca saliva la animalele dresate. Autostrada fără sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau dacă nu au primit toți pașapoarte, tu, dragul meu, te-ai enervat mai tare ca el... Înțeleptul Alexandre a fost mulțumit pentru că fiica a putut primi bursa... o tânără care sunt sigură, de altfel, că merită din plin. Soarele orbitor. Căldura. Ochiul lui, bucurându-se de frumusețea de cartolină a peisajului și vibrația emoțională, când recunoaște ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara depărtată. Ca și versurile lui Homer care curg, mecanic, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai vrea să strigi, am atâta de lucru și vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să mai conducă mult timp, cu mâna Înmănușată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am reamintit singură. Nu mai erau decât patru zile. Ce dezastru se mai putea întâmpla? 48tc "48" Eu și Brigit stăteam întinse la ea în pat. Abia ne mai mișcam din cauza căldurii de august. Eram moleșite de lumina albă și orbitoare a verii din New York, lumină care se reflecta în trotuarele de beton și în clădirile de beton, aruncând înapoi o căldură însutită și o lumină așijderea. Atmosfera nu mai era strălucitoare. De-acum devenise malefică. —...deci în noaptea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu e locul meu. N-am apucat să fug. Corpul a fost mai puternic decât mine, la fel și timpul. Pentru că s-a oprit, la ora 16 fix, pe 8 mai 1997. Eram pe un culoar, nici beznă, nici lumină orbitoare. Un culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul. Era un fel
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa, contopit cu întreaga fire. Se hotărâse deja, nu-și mai dorea nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic altceva decât să rămână acolo în contemplare. Era pregătit să rupă legătura firavă care îl ținea captiv. În clipa aceea, întunericul se destrămă dintr-o dată. O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a cărui jumătate tocmai trecusem, ceea ce înseamnă că am peste suta de ani.) Mai ales visele de după-amiază au un aer nesănătos, fiindcă luasem obiceiul trândav al unei ore de somn după-amiaza. Era deja iarnă, o zi blândă cu soare orbitor, și într-o curte de pe strada mea se tăia porcul. Bărbatul casei aleargă un godac pe care groaza l-a făcut foarte iute, din poartă până la pomii din fundul curții, pe urmă urmărirea se percepe doar sonor pe după casă, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eu evaluam camera în care ne aflam. Dna Strickland ținuse pasul cu vremurile. Dispăruseră tapetele gen William Morris și cretoanele severe, dispăruseră și gravurile vechi care împodobiseră pereții salonului ei din cartierul Ashley Gardens; camera aceasta strălucea de culori fantastice, orbitoare, și mă întrebam dacă ea știe că nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui pictor sărac dintr-o insulă din Mările Sudului. Răspunsul mi-l dădu chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse dl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pur și simplu, de "a fi") își ajunge sieși. Da, așa e. O plajă fierbinte nu-i un loc potrivit pentru gânduri mari. Nici pentru sfinți. Vorbele lor n-ar avea nici un ecou în urechile unor oameni corupți de luxul orbitor al amiezii și toropiți într-o fiziologie egoistă. Ar stârni doar nedumeriri jenate. Ce caută aici cu problemele lor? Noi trăim, acum, la nivelul senzațiilor. O mănăstire pe țărmul unei mări n-am văzut nicăieri. Vara, călugării ar fugi de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de megalomanie e divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea cel căruia îi acordase audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate săbiile, pe veșminte, pe obiecte, pe orice, bijuterii fabuloase, lux orbitor, obositor, dezgustător. Tresar când, în sala armelor, zăresc, într-o vitrină, sabia lui Ștefan cel Mare. Lamă lungă de aproape un metru. Războieni... Podul înalt... Cunosc numele acestor localități de la cinci ani, din "lecțiile de istorie" ale tatei. Ele au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dulău care are nevoie de lanț. În plus, o noapte nu mi-a fost de ajuns ca să mă acomodez cu schimbarea de fus orar. Acum, e nouă seara acasă. Aici e înainte de amiază. Cerul e perfect limpede, iar soarele strălucește orbitor. Se poate vorbi de o lumină aparte, dură, neliniștitoare, în California care nu e străină, presupun, de faptul că Los Angeles e vestit pentru violențele care izbucnesc în el pe neașteptate. Deodată, îmi atrage atenția o firmă: "Impostor. Bijuterii false
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-au dilatat, iar excursia prin Valea Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm. Nu înainte, însă, de a aproviziona de la general store cu cantități apreciabile sucuri. Vom avea nevoie, cu siguranță, de ele. Fiecare prire în deșert îți stimulează setea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]