1,597 matches
-
dragostei ei, În stare să corijeze la vreme pe libertinul impudic și impertinent de până atunci; prietenia ei mai mult decât devotată, de un servi lism neînțeles la o fire ca a ei, prea perso nală, prea dârză și prea orgolioasă; excelenta ei sănătate fizică și morală deopotrivă cu un tot atât de excelent și sănătos apetit sexual, care o făceau [amândouă] să-și râdă de contrafacerile femeilor, ca și de per manenta minciună a vieții conjugale; prodigiosul ei dar Înnăs cut, leneș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bisericii Catolice, pentru toate nelegiuirile comise, uitând că mulți dintre preoții și călugării ei au fost crunt persecutați și chiar asasinați din cauza împotrivirii la dezlănțuirea instinctelor de rapacitate ale conaționalilor, că ei au înaintat protestele cele mai viguroase până la curtea orgoliosului Carol al V-lea, că au folosit toate posibilitățile de care dispuneau pentru a veni în ajutorul nenorociților băștinași și a sclavilor aduși din Africa. În discursul pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a ținut în luna
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri, spaime; excluderea rasială din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime; războiul antonescian, dați afară din casa noastră, marginalizarea la periferia orașului, stigmatizarea cu steaua galbenă în piept, umbra neagră a trimiterii în lagărele de exterminare, spaime; intrarea rușilor în orășelul ex-patriarhal unde locuiam, comunismul, spaime; tatei i se
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de spirit. Am preluat, de asemenea, și titlul temei celor de la Interval, deoarece mi s-a părut mult prea prețios ca să nu fie semnificativ, la rîndul lui./ „Cultura, arta în general, este prin excelență spa țiul de manifestare a firilor orgolioase, așa că, dacă îl întrebi pe omul de cultură cum și-a format persona litatea, nu poți decît să-l flatezi. Iar dacă ești o jună sensibilă, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, și lîngă personalitate mai adaugi și creatoare, atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o parte din mine. Mormîntul meu nu va fi unul singur, ci În toate Întîmplările pe care le-am trăit din plin odată pentru totdeauna. Părerile de rău m-ar limita În dorințe...) Nu e greu de văzut cît de orgolioasă este o asemenea declarație. Mai greu ar fi să spunem cît poate fi de adevărată. Însă e limpede că morala lui Tezeu e să se consoleze repede. În esență, În aceasta constă toată ticăloșia lui și pentru aceasta l-au
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor. Valurile mă izbesc de aceleași idei. Nu pot să spun că mă surprinde acest lucru, dar e ceva nou În Încăpățînarea cu care revin asupra unor gînduri. Poate această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adevăr viu, chiar cu prețul ca acest adevăr să moară după ce va iubi. El renunță să Înfrunte timpul pentru ca gura statuii lui să vorbească. Pygmalion repetă astfel ceea ce știam de la Oedip. Dar În locul unui vagabond cu rănile deschise care strigă orgolios, sînt liber pentru că nu mi-e teamă să-mi aduc aminte ce i-am răspuns sfinxului, el așază În centrul universului o statuie care se Însuflețește, ale cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zbârlit uneori, cu motive bine întemeiate (vezi ”vântul de Libertate” !) contra criticii, Daneliuc plătește cu prețul unor cronici defavorabile o personalitate tăioasă și un simț al replicii ascuțite care se regăsesc, din fericire, și în filmele sale. Ca orice mare orgolios (dar care creator, vorba aia, nu e ?), nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și totuși si muove ! Dintre puținii adevărați cineaști ai noștri, Mircea Daneliuc pare a fi singurul pentru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei fi făcut vreo propunere tehnică, ori vreo invenție, care o contrazice... Știu că în probleme de tehnică e orgolioasă... Palma mea lunecă peste ureche, ușor, ca o atingere. Se oprește un timp, acoperind urechea, apoi degetele se desfac și se pierd în părul blond, răsfirîndu-l. Buzele doamnei Cristina se subțiază într-un nou surîs: Ciudat! Ce interes a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Singurul lucru de care m-am temut, crede-mă! N-aș fi vrut să descopăr că și tu ești un laș palma ar fi fost prea usturătoare și pe nedrept. Dar... cum de-ai putut să crezi asta?! Brîndușa e orgolioasă, Mihai. O cunosc foarte bine. Azi, cînd i-am telefonat, orgoliul ei a suferit. Mă gîndeam că ți-a speculat vreo greșeală, ori ți-a promis ceva, numai să declari, să se poată răzbuna pe mine. Zău! rîde Cristina, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
termine tot ce are de spus. Vezi, Mihai, rupe el tăcerea după cîteva cicluri pilotate cu minimum de cuvinte, Brîndușa nu a fost așa întotdeauna. Adică, nu, nu asta am vrut să spun... Brîndușa a fost și este o fire orgolioasă. Cred că de mică, în familie, s-a format astfel. Și-apoi, în tinerețe, orgoliul ei s-a împletit cu mîndria unei fete frumoase. A avut foarte puțini prieteni vorbesc de prieteni în sensul școlăresc al cuvîntului -, puțini, aproape deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înainte. Cred, continuă el, cred că vina cea mare o am eu... Da-da, eu! Brîndușa visa reintrarea în viața conjugală pe poarta aceea mare, tradițională... Dragostea pentru mine, sau mai bine-zis dragostea cu mine, o transformase: nu mai era orgolioasă. Era simplă, naturală, își recunoștea limitele, o pasiona meseria, avea întotdeauna cîte o idee bună, pentru că ea (mai era încă șefă de secție) căuta să rezolve anumite situații dinăuntrul lor, nu venea cu aere de superioritate. Dragostea noastră luase proporții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nou ciclu. Te rog s-o lași în pace! mormăie Vlad în prima pauză. Bine, Vlade, încuviințez eu, cu condiția să mă lase și ea. Altfel, n-o las. Nici dacă te rog eu? Nici. Înseamnă că și tu ești orgolios, Mihai, oftează Vlad trist. Orgoliu! E vorba de demnitate, nu de orgoliu! Eu nu pot cînta cucurigu la comandă! Nu poți pentru că n-ai iubit, Mihai! Chiar dacă susții c-ai făcut-o, ai făcut-o pe jumătate. Te contrazici de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Oricum, e mai frumos decît să scrie declarații false, pentru dosarele de cadre ale celor incomozi. Incomozi pentru mediocritățile vremii! Dacă nu ți-a dat o carte, înseamnă că, în sinea ei, Cristina te consideră totuși un suflet mărunt, meschin, orgolios! Mihai!... "Ajungă-i zilei răutatea ei!" îmi strigă încet Brîndușa, tremurînd de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată... Măcar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unghiuri. „Prerogativa legată de cocoașa nasului la animale - susținea el - se extinde și la oameni.” Nasul mare și acvilin, dublat de o frunte Îngustă, este semnul precis al unui caracter negativ. Nasul asemă- nător ciocului de papagal Îl trădează pe orgolios și flecar, iar omul care are nasul În formă de cioc de corb „este sortit să fie pradă celor mai condamnabile pasiuni”. În fine, tot pentru Le Brun, individul cu nasul Încovoiat, cu buzele răsfrânte și cu ochii mari reprezintă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al vostru./ O, fost- am crud și eu ca voi/ și Însetat de duioșie,/ și de putere Însetat, de aur, de dorințe sau de chinuri,/ da, fost-am rău și eu ca voi, și temător ca voi, și fost-am/ orgolios În ceasuri calme, beat de izbânzi, Înfricoșat/ și torturat de insuccese./ Da, fost-am om la fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai ales să meditez la articolul pe care ți l-am promis. Rămîne ca zilele acestea să-mi încordez forțele și să fac ceva. Pe 27 iulie, dimineața, plecăm direct la Soveja. În timpul cît am lipsit din Iași (1-12 iulie) orgoliosul și megalomanul I. Const[tantinescu], despre ale cărui isprăvi ți-am vorbit, m-a denigrat pe unde a putut (inclusiv la redacții și la prietenii adevărați), prezentînd total fals așa-zisul incident despre care ți-am relatat. Posibilitatea unei reconcilieri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
europene au hotărât să taie accesul la Dunăre al acestora retrocedând Moldovei cele trei județe de mai sus În urma Congresului de Pace de la Paris. După cum se știe, soarta acestora a fost iarăși crudă după terminarea războiului rusoromâno-turc din 1877-1878 când orgoliosul țar Alexandru al II-lea (18551881, perioada de domnie) a declarat că retrocedarea de către România a celor trei entități administrative este o chestiune de onoare așa că și le-a trecut iarăși sub stăpânire cu tot protestul extrem de vehement al senatorilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
curând, la București !” . Pentru Radu Stanca, Bucureștiul aduce speranța unei revitalizări a spiritului cerchist, însă Ion Negoițescu (Scri- soa rea din 30 aprilie 1947) întâmpină cu o mare mefiență capitala ; este vorba de o inaderență constitutivă și de o respingere orgolioasă a cercului de preocupări ale literaților bucureșteni. O vizită făcută lui Noica nu face decât să-i sublinieze alteritatea și să-i întărească refuzul. „Față de lumea literară am o rezervă firească, fiindcă ea nu cores- punde, în forma ei actuală
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Chile din Pactul Andin (1976), sub Cubillos, atenția s-a îndreptat către aria Pacificului, deschizându-se ambasade în Filipine, și Noua Zeelandă și stabilindu-se relații diplomatice cu Indonezia, Singapore, Thailanda, Malaezia, Tonga, Tuvalu, Papua-Noua Guinee... Una din marile probleme ale orgoliosului general Pinochet era izolarea sa internațională nimeni nu vizita Chile (cu o singura excepție, confratele de armă brazilian) și nimeni nu-l primea în vizita pe Pinochet (făcuse, cu titlu "particular", o vizită la Madrid în noiembrie 1975, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Palestina sub mandat britanic și Franța s-a opus, aceasta i-a fost repartizat) Egiptului, care nu o pretinsese. Pe ce s-a bazat acum pretenția lor? - Întreab) Shahar. Toate aceste ț)ri, care au devenit brusc atât de orgolioase, naționaliste și pretențioase, fuseser) doar niște p)rticele din Imperiul Otoman. Saudiții, ap)r)torii Ierusalimului pe care nu-i intereseaz) decât dolarii, au o leg)tur) istoric) neînsemnat) cu orașul. —Șase generații din familia mea s-au n)scut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
respinsese politică „pozițiilor de fort)”. Țară a fost guvernat) de o coaliție național) f)r) o politic) precis). Conducerea pe baze ideologice a fost Înlocuit) cu „o conducere interesat) numai de afaceri”. Oamenii de stat, intelectualii, scriitorii, ziariștii au devenit orgolioși, nemaiv)zând adev)rata rațiune a cre)rii statului - rațiunea „salv)rii” -, atinși de beția puterii și rupți de realitate. Națiunea tr)ia acum, potrivit profesorului Lamm, Într-o lume a iluziilor; dezbaterile politice practic au disp)rut. Atacul de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă ceremonios. Era totdeauna și pretutindeni același - serios, speculativ, orgolios, Înzestrat cu multe virtuți. Se menținea Într-o bun) form) fizic). Mânca lacom, cu Înghițituri mici și rapide. La un dineu oferit de Committee on Social Thought, ținând o c)pșun) mare Între degetele ambelor mâini, ca o veveriț), și-
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]