2,438 matches
-
te lăsa să vorbești și să te aprinzi în legătură cu splendida bijuterie tehnologică văzută de tine, după care îți descria el o mașină și mai formidabilă, și mai sofisticată, și mai ulu itoare. Dacă tu spuneai că ai văzut un accident oribil, Victor avea în stoc imagini legate de un accident și mai oribil. Iar dacă tu spuneai că ai început să înveți o limbă africană vorbită de un trib total necunoscut în europa (și de care era evident că Victor nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-l lăuda pentru ideea cea bună. Făcură o adevărată reuniune postmeridiană, la care luară parte Stănică și Olimpia, Aurica, Titi. Mândria cea mare a Aglaei era că Titi se-ndeletnicea din ce în ce mai asiduu cu o vioară, cu care umplea de lamente oribile toată casa. Mânuia vioara cu pasiune, cu încăpațînare, dar fără nici o metodă, în vreme ce Aglaei îi intrase în cap că va putea dovedi Otiliei că Titi al ei cântă mai bine decât "zdrăngănește" ea. Titi era înconjurat de atâta simpatie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în funcțiune, orașele noi și pe tipii care se doriseră toată viața aia nenorocită a lor cu pepeni verzi pe pereți. Sunam. Scoteau, de după ușile de placaj, nasul lor primejdios. Scoteam și eu, de la subțioară, un catalog cu tablourile alea oribile și agitam o chitanță. Când o zbugheau în dormitor, fericiți să-și înnumere de treișpe ori nenoriciții ăia de 415 lei, pe care-i ceream pe-un tablou, se trezeau cu mine în debara, adulmecîndu-te și implorîndu-te, peste tot, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interesează ce e cu arta. Mai există poștașul, mic, poltron și tembel, dar și acela sună întotdeauna de două ori. În realitate, dacă exista, persoana care ședea în fața ușii mele nici nu suna, nici nu sunase. Am bănuit-o pe oribila femeie de serviciu, care, încălecată pe enormul ei T de spălat, se rostogolea, dimineață de dimineață, să-mi scuture ușa. Era după-amiaza - și, în plus, femeia de serviciu, de bună seamă, murise, după ce, cu două zile-nainte, îi explicasem că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară ritmic și eficient, precum desfășurarea concomitentă a două oribile și sângerii carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea vizitei Comandantului Suprem. După trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera, delicat, o delegație. Cu un pas înapoi și țăcănind trei cupe și-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai spus chiar deunăzi că i-ai recunoscut numele într-unul dintre buletinele acelea de știri, emise pe unde scurte, în limba spaniolă?! - Dacă n-o fi vreun nepot... Dacă n-o fi fost introdus într-una dintre acele răstălmăciri oribile despre rolul jucat de săracul Jeb, în cel de al doilea război mondial... În sfârșit, Sir Oscar Budd Finney... - Ți-a scris. A trebuit să dai declarații, la Ministerul Afacerilor Străine, din ce motive ți-a scris. - Sir Arthur Horace
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care românașii le numesc nechezol, cu dânșii. Pe 22 aprilie 1988, într-o vineri -, era cea de-a doua seară de când Regele și IF-ul ședeau în galantar, la "Cafenea" și-și țineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul ăla oribil, să-i poată cerceta arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la alte mese, printre consumatori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spoită, în culori de Ev Mediu, de pâlpâirile unei luni capricioase și dezinhibate. Cum dezinhibat, din gangul de la numărul 26, aproape că se prăvăli peste ei și aproape îi împrăștie pe pavaj, un grăsan. În sacou cu nasturi metalici și oribili. Și care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bâlbâite de pântecos abțiguit, numai ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către zid, cu burdihanul său atotputernic și mizerabil. La trei din primul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puradelul, numai pentru că se întîmplase să n-am bani la mine decât de metrou. - Nu știu ce fel de oameni sînteți, ce fel de inimi aveți, zic. Nu mă bag. Dar, dacă dumneata ai să consimți la crima asta 328 DANIEL BĂNULESCU oribilă, cei de te țin în spate or să fie nevoiți să se spele pe mâini și or să te cam vâre la închisoare. - Prin câte chinuri am trecut eu, a oftat, nesinchisîndu-se câtuși de puțin, individul. Prin câte chinuri am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rătăcirii? Și ce o să te lege de spațiu, când albastrul întunecat al nostalgiei te dezleagă de tine însuți? Dacă omul n-ar fi știut introduce un delir voluptuos în singurătate - de mult s-ar fi aprins întunericul. Descompunerea cea mai oribilă, într-un cimitir necunoscut, este o icoană palidă pentru părăsirea în care te afli când, din aer sau de sub pământ, o voce neașteptată îți dezvăluie cât ești de singur. Să n-ai cui să spui niciodată nimic! Numai obiecte; nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi atins o maturitate efectivă, de a fi copți pentru o stingere voită. Că un om vrea să termine cu viața, este ușor de înțeles. De ce nu-și alege însă culmea, momentul cel mai favorabil al creșterii lui? Sinuciderile sânt oribile chiar prin faptul că nu se fac la timp, că ele întrerup o soartă, în loc s-o încunune. Un sfârșit trebuie grădinărit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfârșitul încolțea și înflorea în ei. Și când se stingeau de bunăvoie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Matthias xe "Rakosi"Rakosy. Mimetismul acestuia față de tot ce se petrecea la xe "Moscova"Moscova era perfect. Epurări, arestări au loc imediat, printre victime se află cei mai apropiați colaboratori, propriul cumnat etc. „Dumnezeu știe - conchide xe "Fejtö"Fejtö - câte oribile nopți ale Sfântului Bartholomeu ar fi oganizat xe "Rakosi"Rakosy, dacă schimbările interveniteîn xe "U.R.S.S."U.R.S.S., după moartea lui xe "Stalin"Stalin la 5 martie 1953, nu l-ar fi făcut mai circumspect.” 1 În xe "Polonia"Polonia
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cu această armă a unui nou Dumnezeu, stăpînirea unei misterioase puteri asupra sufletului omenesc devenit sclav. Și asta numesc ei magnetism, hipnotism, sugestie... și mai știu eu ce? I-am văzut cum se distrează asemenea unor copii nechibzuiți cu această oribilă putere. Vai de noi! Vai de om!"439 Ce-ar fi scris oare dacă ar fi revenit printre noi cu cincizeci de ani mai tîrziu cînd totul, în civilizație, îi confirma temerile? Ar fi văzut că în momentul cînd hipnoza
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ceea ce, în apariție, a fost numit materia sa fenomenologic pură, sau încă a cărnii (chair) sale incandescente, a ceea ce strălucește sau arde în ea”2. Învăluirea fenomenelor lumii în fenomenalitatea manifestării pure devine, în cazul Revelației, găzduire și ocrotire: nici „oribila neutralitate”1 a lui es gibt (Heidegger), nici impersonala „diferare” a lucrului către apariție (Derrida), ci respirația vie a esenței manifestării. Aceste formulări nu sunt deloc arbitrare, ci verificate întru totul de experiențe excepționale, cum este, de pildă, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lambert - formator în cadrul Fundației Rockefeller: „Pământul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”. Jean Cousteau - explorator și reprezentant UNESCO (1991): „În scopul de a stabiliza populația lumii trebuie să eliminăm 350.000 de oameni zilnic. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să îl spun, dar este la fel de rău să nu-l spun”. Mihail Gorbaciov: „Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepție, avort, despre valoarea controlului populației, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populației. Reduceți populația
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața ochilor lui Tommaso, a lui Mario del Tufo și a prietenilor, se desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de cel care părea căpetenia sectei ca să-l întrebe: Nu e nevoie de nicio întrebare: sunt păcătoase, dar nimeni nu le-a făcut
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
venit să-ți spun că noi, Companella, n-am plecat nicicând capul, noi suntem ca stejarii, adu-ți aminte, stejari neînfricați. Geronimo dispăru brusc, așa cum apăruse, exact atunci când cei doi zbiri se înverșunau și făceau din trupul lui o plagă oribilă. Cum de-au reușit să-i aducă pe oameni în stare să se dedea orbește la asemenea fărădelegi? Le dau cumva opiu sau atât de înfricoșați sunt că nu mai bagă de seamă ce săvârșesc? Sau au ales anume niște
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și să-și vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur, viața nu era decât o trecere, dar de ce s-o reduci la niște ceasuri golite de toate cele, la nimicul zilelor ce l-ar fi încleștat în pustia și oribila curgere a deșertăciunii? În anumite clipe, totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
hotărî a-l călca pe Gaittany însuși. În ziua când Saferian vindea portretul lui Ingres, la nouă dimineața, Suflețel intră în curtea lui Gaittany, pe sub poarta în prăbușire. Geamurile de la birou erau deschise de perete și Suflețel auzi niște strigăte oribile, imposibil de acordat cu persoana locatarului. "Dobitocule, striga un glas parcă asemănător cu al lui Gaittany, dar formidabil, strident, imperios ca al unui arendaș față de argați, să-ți vâri mințile-n cap altă dată! Te zvârl pe ușă afară!" O
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl citise chiar pe Dostoievski.) Suprimarea unui individ fără ordinul comandamentului, fără siguranța că distrugem un element inferior e oribilă. Noi nu facem omoruri, ci numai "execuții", în urma unei hotărâri motivate a tribunalului nostru. 2 Tainițele Vaticanului (fr.). 3 O crimă nemotivată (fr.). Ce problemă pentru poliție! (fr.). Orice criză de conștiință sau bucurie sanguinară personală este exclusă. Nu ascund
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu e nici pe departe inteligent cum ești tu, tată... - O, mă lingușești... - Nicidecum. E mai puțin sprinten ca mulți de vârsta lui,apoi n-are cultură suficientă. De pildă, pentru el muzica nu înseamnă nimic, organizează corurile cele mai oribile pentru a "dinamiza", cum spune el, trupa. Artă, literatură nu înțelege, n-are gust. Am vrut să-i fac cadou o cravată și l-am pus să aleagă. Îngrozitor! A ales-o pe cea mai bălțată. N-a avut nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artă admisă în convorbire fu muzica. Ioana, la solicitările obștești, consimți a deschide pianul și a îngîna sobru un lied în atenția exagerată a tuturor. Fără voie, veni vorba de asasinarea lui Dan Bogdan, pe care doamnele o calificară drept oribilă, totuși memoria lui Bogdan n-avu noroc de o mai largă evocare, căci, ca printr-un consemn, subiectul fu repede înlăturat. Motivul? Pomponeștii, pentru care numele Gavrilcea nu era necunoscut, nu voiau să-l implice în discuție, madam Farfara, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gesturile plăcute dinainte devin deplasate. Am încă în sertar coarda peste care săream în recreație la liceu. Poftim de mai sari acum!" Puțină dreptate avea, firește, de la o anumită etate femeia e tânără numai împreună cu bărbatul, singură are o vârstă oribilă. Treizeci de ani la o celibatară înseamnă renunțarea la un fel de viață. Eu am reîntinerit când am acceptat să rămân cum sunt toată viața. Pe Pica n-o pot vedea singură. Era decentă, rușinoasă, dar l-a primit pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să te sinucizi, alege alte căi, mai decente. . - Ai început să admiți sinuciderea? Întrebă Pomponescusurîzînd. . - Ba deloc, dragul meu, zic așa pentru cei care au aceastănefericită pornire. . - Și cu ce ai vrea dumneata, maman, să-și ia viața
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
armonie în lucrările sale. Oamenii pot continua să respire așa cum a dorit natura. Ce se va spune dacă primul profesor îl copleșește de injurii pe cel de-al doilea, spunând: "Sunteți un chimist cu inima dură, seacă și rece; predicați oribilul laissez-faire; nu iubiți umanitatea deoarece arătați inutilitatea aparatului meu respiratoriu." Iată întreaga noastră ceartă cu socialiștii. Și unii și ceilalți doresc armonie. Ei o caută în nenumăratele combinații pe care doresc ca legea să le impună oamenilor; noi o găsim
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]