1,547 matches
-
smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
internațional „o fată javaneză”, dar sub această denumire i se oferă o anume pernă (Fata din Java). Narațiunile de genul acesta includ situații comice sau dramatice, peisaje, descripții de mișcări ale naturii memorabile. Anecdotica e uneori cu tâlc. Improvizarea unui ospăț în plină stradă, din ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
pentru renumele intelectual al țării mele este momentul când se ajunge (și se ajunge negreșit) la această banalitate absurdă și întotdeauna întâmpinată favorabil: De altfel, luxul marilor funcționari încurajează artele, industria, munca. Șeful statului și miniștrii nu ar putea da ospețe și serate fără a pune în mișcare viața în toate venele corpului social. A reduce remunerațiile lor înseamnă să înfometezi industria pariziană și, în același timp, industria națională. Pentru numele lui Dumnezeu, domnilor, respectați măcar aritmetica și nu veniți și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a cui este; nice de sineți se auzia, de trăsnetul puștelor" (imagini de învălmășeală). Darul lui Ureche e portretul moral, concis, xilografic: "Era acest Ștefan-Vodă om nu mare la stat, mânios, și degrabă vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ. Era întreg la minte, nelenevos, și lucrul seu știa să-l acopere; și unde nu cugetai, acolo îl aflai. La lucruri de răsboae meșter: unde era nevoie, însuși se vâra, ca văzîndu-l ai sei să nu se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Capitolul VI ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarcă prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul lui Dragoș se poate reține un tablou de ospăț: Optzeci de oi despoaie Vitezii se așează Și prin frigări le pun; Pe lîng-un mare foc De surle, de cimpoaie Și Dragoș ospetează Pădurile răsun. Cu dânșii launloc. Melancolia e aproape o traducere după Legouvé, "roata norocului" din Reverii un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
păstori, de haiduci hărțăgoși, și ne-a dat un Homer oieresc, ieșit parcă de la stână. De altminteri imaginile pastorale sunt realmente în Homer. G. Murnu le-a făcut numai traco-getice, le-a țărănizat. Toate priveliștile cu vite, cu turme, cu ospețe sunt de un specific românesc izbitor. Traducătorul a știut să dea firesc hexametrului. În hexametru își latră furia, țărănește, Ahile, Nestor vorbește ardelenește-popește și se îmbracă aproape ca un țăran, cu veșmânt mițos, încălțîndu-se cu opinci. Priam își ține sculele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cronicii gastronomice, alcătuind chiar lista de bucate a Hanului-Ancuței (tentativă de pivniță pentru rafinați), precum și Pravila în care se spune că "Iertat este fiecărui să bea cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanităților alienaților, exemplu această parodie după Jean Richepin: Tralalali, tralalala, Am mai ucis un gardian. Tralalali
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poate s-or duce doi cu ochi de râu în știri, să tragă cu urechea la noile-ncolțiri. Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate; poate-am să uit nevasta și vinul acru, poate... Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh - E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh. ILARIE VORONCA Considerat imagist, Ilarie Voronca nu e și el decât un extatic al voluptății și un evocator de materii excitante pentru simțuri: păduri, saltele de paie, rufărie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
7-8. nov.-dec.; p. 512-515. ă...îRecepția critică a lui G. Călinescu e senzualistă și rezolvarea ei se produce într-o sentință imagistică, de o plasticitate izbitoare. ă...î Când sfârșești însă de citit Compendiul, ești sătul ca după un ospăț la care te-ai înfruptat din toate bunătățile. Nu mai încape nici o îndoială: G. Călinescu este un mare critic. Observațiile ce le ai de făcut pălesc în fața strălucitului spectacol la care ai asistat. Chiar dacă nu ești de acord cu metoda
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dai un prânz sau o cină, nu-i invita pe prieteni, nici pe frați, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata. Dimpotrivă, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci, etc.» (Lc 14,12-13). Eu auzeam aceste vorbe, fiindcă el era acolo aproape. Atunci fratele care servea l-a întrebat pe guardian: «Atunci, pe cine să chem?». El i-a răspuns: «Fă cum îți spune
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de gând și podoabe noi». Iar Dan Deșliu, care se pricepe, dealtfel, să chiuie și lăutărește la ospețele vremii noi, știe, cum am văzut, să fie nu numai dirijor de scenă, al poeziei sale, ci și actor și poet, trecând fără cabotinism În haina personajelor sale, cutrierând mulțimile și vorbindu-le În limba În care acestea știu să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literaturii de transformarea vieții femeii În Republica noastră Populară (Ă) Înseamnă o contribuție prețioasă În bătălia pentru pace (Ă). În loc să aștepte Îngrozită crimele pe care imperialiștii le pregătesc, el declară răspicat prin glasul poetei Maria Banuș: «Nu suntem carne de ospețe Să știe corbii și să-nvețe!» și-a Învățat să răspundă cu calm și hotărâre: «Cu nărăviții la măcel Știm să vorbim În chip și fel». (Ă). Dar noi nu cerșim pacea. Noi o vom impune, iar la nevoie vom
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la Auschwitz compun pagini impresionante. L.-L. este un adevărat compendiu de istorie și cultură iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
moșie, e, la urma urmei, un țăran, stăpân însă și bogat, departe de influența fanariotă a capitalei. Viața lui, în adevăr, e patriarhală. 1 Teatru, III, p. 987. 2 Scrieri, I, p. 344 ăScrisoarea XXXIIÎ. Toată plăcerea lui stă în ospețele cu prietenii de primprejur și, presupun, în vânat și citirea psaltirii și a Vieții sfinților. El își bate joc din toată inima de "noutăți", fără însă a lupta împotriva lor: "... mă pot giura pe cei patruzeci de sfinți părinți de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Curăția sufletului a fost întodeauna izvorul faptelor bune și al bunei înțelegeri între oameni. Biserica a predicat mereu această virtute cu orizont ecumenic, care sporește pacea și iubirea în lume. Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iudaic și faptul istorico-creștin”. Consecințele religioase și istorice ale celui din urmă își dovedeau însă net superioritatea și bogăția. „O deosebire era totuși între cvartodecimani și ceilalți creștini: pe când aceștia serbau ca Paști învierea Mântuitorului, cvartodecimanii serbau la 14 nisan ospățul pascal al Mântuitorului cu ucenicii Săi, ca zi de început al patimilor Domnului, a cărui moarte era socotită la 15 nisan. Era o chestiune de interpretare a cronologiei evanghelice a Patimilor, cvartodecimanii bazându-se pe cea a Sfântului Matei, respectiv
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ascunde printre literele textului ei. Ei, bine, într-o carte se află tot ce vrei : poezie, bijuterii, armonie, cai, priveliști și feți-frumoși, mări și țări, munți și câmpii, ursuleți, flori, fluturi și din toate minunățiile câte ceva. Căci cartea este un ospăț amăgitor la care oricine este poftit. Nicăieri nu se poate forma și întreține mai cu efect gustul pentru lectură decât în atmosfera îmbietoare a unei biblioteci, oricât de modestă ar fi ea. Rafturile încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
magic, prin care marii visători ai umanității au transmis generațiilor următoare zestrea lor de gânduri și sentimente.Cartea este o lume în așteptare. Când o deschide, cititorul dă viață spiritelor ei vrăjite, iar cartea începe să trăiască. Cartea este un ospăț al gândurilor, la care oricine este poftit. Comoară fără de preț, în care unii își adună cele mai frumoase gânduri și idei, pentru ca alții să le poată citi, Cartea reflectă ca o oglindă lungul șir de secole ale vieții omenirii, istoria
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mai am timp să trag concluzii. Să alerg flămândă de un lup și mai flămând ca mine nu mi se pare o idee bună.Va trebui să-mi găsesc alt culcuș în inima codrului. E perfect ! am strigat după un ospăț, gândindu mă la cele câteva alune...Am zbughit-o repede întracolo.Mi-am căutat imediat o scorbură și am găsit-o repede. Ba mai mult chiar, am găsit una plină cu alune.M-am bucurat și am crezut că vântul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Împărția cerească. Prin iertare și milă imităm pe Hristos<footnote id="13">Pr. Leonte Constantin, Ascensiuni duhovicești, Editura Filocalia, Roman, 2008, p. 162<footnote>. Mila îl salvează pe om de rigiditatea preocupării exclusive de sine. Astfel, bogatul se veselește în ospețe, iar săracul Lazăr, plin de bube își trăiește singurătatea în foame la poarta lui. Lazăr e dus după moarte în sânul iubitor a lui Avraam, în cea mai afectuoasă comuniune. Bogatul e dus în singurătatea și fierbințeala iadului. Trăind până la
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lumea aceasta totdeauna”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce cred că diavolii ocârmuiesc cele omenești și se necăjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, și se smintesc pentru îndestulările celor răi și pentru suferințele celor drepți, în vol. Din ospățul stăpânului, p. 34) „Lipsiți o casă de locuitorii ei, părăsiți-o pe ea și lăsați-o; într-un timp foarte scurt și ea se ruinează, părțile sale se descompun, ea cade bucată cu bucată. Să lăsăm, aceasta să nu fie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
169 pp. 32. „Problemele vieții”, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, 379 pp. 33. „Puțul și Împărțirea de grâu - 57 de predici de Sfântul Ioan Gură de Aur”, Editura Buna Vestire, Bacău, 1995, 530 pp. 34. „Din ospățul Stăpânului”, Introducere, traducere, note și comentarii de † Irineu Slătineanu, Editura Adonai, București, 1995, 190 pp. 35. „Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență”, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1965; Anthologie de la poésie roumaine, Paris, 1968. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 448-450; Șasa Până, Claude Sernet, ,,Unirea”, 1948, 153; Eugen Jebeleanu, Claude Sernet, CNT, 1968, 13; Șerban Cioculescu, La moartea poetului, GL, 1968, 14; Ștefan Roll, Ospățul de aur, pref. Al. A.Philippide, București, 1968, 235-237; Piru, Varia, I, 382; Encycl. jud., XIV, 423; Michel Gourdet, Claude Sernet - l’ homme et l’ oeuvre, I-II, Nice, 1977; Claude Sernet, în Avangardă literară românească, îngr. și introd. Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]