1,525 matches
-
cel mai bun jucător, dar Hooper, P.O. Evans și Crean sunt deasemenea destul de buni.” Sub editarea lui Cherry-Garrard s-a redeschis ziarul "South Polar Times", care a fost produs de Shackleton în timpul expediției "Discovery". Pe a fost organizat un ospăț pentru a sărbători cea dea 43-a aniversare a lui Scott; o a doua serbare pe a celebrat solstițiul de iarnă, ziua care marchează mijlocul lungii nopți polare. După aflarea veștilor despre sosirea lui Amundsen la Capul Evans, echipa estică
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lui Ștefan (anul, luna, ziua); b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) și cel moral, alcătuit dintr-o enumerare de însușiri: impulsiv („mînios și degrabă a vărsa sînge nevinovat”), uneori nedrept cu boierii („deseori la ospețe omorîia fără giudeț”), dar bun gospodar („și lucrul său îl știa a-l acoperi”), neîntrecut strateg („la lucruri de războaie meșter”), știind să-și transforme chiar înfrîngerea în victorie („...că știindu-se căzut gios se rădica deasupra învingătorilor”); c) sentimentele
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
neînfricați dintre traci". De la istoricul grec Diodorus Siculus aflăm despre victoria strălucită din anul 300 î.Ch. a regelui get Dromihete împotriva regelui macedonean al Traciei, Lisimahos, dar și de generozitatea pe care acesta a arătat-o învinsului, organizând un ospăț pentru el și ceilalți comandanți captivi,geții mâncând cu linguri și castroane de lemn, iar comandanții capturați mâncând cu tacâmuri și din farfurii de aur, pentru ca mai apoi să-i elibereze. Scriitorul antic Justinus ne relatează că în timpul lui Oroles
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
interesul pentru o alimentație savantă și rafinată. Îmbogățiți prin navigație, comerț și cuceriri, grecii împrumută de la orientali numeroase obiceiuri și rețete. În vremea lui Pericle și Alexandru Macedon, bucătăria se afirmă la nivel de artă. Atena devine celebră pentru abundența ospețelor, în contrast cu Sparta, vestită pentru supa sa soldățească și greu comestibilă. Atenienii avuți erau aprovizionați din toate colțurile Mediteranei cu păsări, pește, animale domestice, vânat, stridii, legume, fructe (mere, migdale, curmale, gutui, smochine, măsline). Poporul consumă mult pește sărat sau afumat
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
servite cu salată grecească. La Roma, odata cu cucerirea Greciei, cetătenii au împrumutat de la greci nu numai mitologia ci și gastronomia care începe să se rafineze. La târgurile de sclavi, un bucătar era cotat mai sus decât un pedagog. În timpul ospețelor costisitoare, între feluri excentrice, aveau loc lupte de gladiatori. Pentru asezonarea produselor culinare se folosea, drept principal condiment, un sos denumit "garum", sau "liquamen" (adică "zeamă", "suc" sau "sos", în latină). "Garumul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
Napoleon care va reintroduce obișnuința dineurilor și a serbărilor bine aprovizionate. Bucătăria italiană se dezvoltă la curțile caselor de Medici, de Este și papei Leon al X-lea. Deși italienii aveau o bucătărie mai simplă și mai sobră, totuși la ospețele date de Caterina de Medici sunt prezente lebedele si turturelele, frigăruile de cocos, anghinarea, dar lipsește carnea de măcelarie, iar legumele ocupă un loc minor. Evul Mediu, la fel ca Roma, nu a cunoscut zahărul ci se utiliza mierea. Epoca
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
generalul atenian, iar Seuthes al II-lea a angajat mercenari greci, conduși de Xenofon. Seuthes nu se achita de obligațiile sale , neplătind solda mercenarilor. Xenofon a descris curtea lui Seuthes al II-lea în lucrarea să, Anabasis. Cu ocazia unui ospăț la care participa însuși autorul, mesenii se înfruptau cu carne friptă, pâine dospită și vin, care este turnat în cornuri de către paharnici. Invitații aduceau regelui o serie de daruri: un cal, o cupa de argint de 4 kg, un sclav
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
băutura lor sunt, teoretic, ambrozia și nectarul, zeii Helladei mănâncă și beau din belșug vin și cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli și, ca orice societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon și a Muzelor numai la ospețe. Deși lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea în hecatombă, în mod paradoxal, ei nu suportă să vadă cadavre. Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia "Hyppolitos" o afirmație dură: "Zeii ar trebui să fie mai
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
aici de către iubitul ei, deoarece părinții se împotriveau căsătoriei lor. Întorcându-se de la vânătoare, ceata vesela de prieteni urca spre castel pe poteca abruptă. Dar zadarnice le-au fost încercările. La jumătate de cale, într-o peșteră spațioasă îi aștepta ospățul: mese încărcate cu bucate delicioase și vinuri alese. După masa copioasă, amețiți de licoarea vinului, tinerii nu mai puteau să urce spre castel. Cu timpul, turnurile castelului s-au topit. Dar locurile din împrejurimi, poteca ce duce spre castel, desișul
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
impresionează până și pe cel care-l duce la îndeplinire, căpitanul Durmish Dur Ali. În final, ca victoria să fie deplină, capetele nobililor albanezi sunt expediate la Istanbul, unde îi vor fi prezentate sultanului chiar pe tăvile de argint ale ospățului. În 2001, a fost făcut un film după o adaptare a romanului “Aprilie spulberat”, intitulat “Abril Despedaçado” ("în engleză a fost tradus “Behind the sun”").
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
zugrăvită Sfânta Treime în redactare occidentală, cu Dumnezeu-Tatăl și Fecioara încoronată, stând pe nori. Biserica de lemn din Rădășeni este menționată în romanul "Nada Florilor" (1950) de Mihail Sadoveanu, fiind considerată un „monument religios, unic între rămășițele trecutului”. Scriitorul descrie ospățul organizat cu ocazia hramului bisericii din Rădășeni așa cum avea loc la sfârșitul secolului al XIX-lea: „După asta Grigoriță Oanea mi-a arătat cel mai important monument al satului: o bisericuță veche de lemn, mai scundă și mai întunecată decât
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
ei, organizează în ograda bisericuței cel mai îmbielșugat praznic din ținut, cu sarmale de o litră, legate cu ață, și cu mămăligi mai mari decât roata morii, de se satură toată calicimea din cuprins. Se ridicase în acel an, la ospățul de la bisericuță, un moș mai vechi dintre neamuri, și a închinat străinilor de față un pahar de băutură, cu aceste cuvinte: „Cum înghit fără saț sărmanii ghițomancele de la praznicul nostru, așa ne-au înghițit pe noi ciocoii și lingăii domnești
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Papa n-a acceptat formula de compromis purcede de la Tatăl prin Fiul. Ca și până acum, asupra mitropoliților și episcopilor de la Răsărit se exercitau presiuni, nu li se dădeau bani, iar, totodată, însuși Eugeniu IV îi învita cu râvnă la ospețe pe cei care i se păreau mai influențabili, le promitea (în primul rând, lui Bessarion) bogății și pălării de cardinal. Delegații Valahiei, Trapezuntului și Geoergiei au fugit, pe ascuns de la sinod. La începutul lui iunie, aproape toți grecii, cu excepția lui
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
cercei, coliere și curele cu ornamente. În 2008, mormântul unui „preot” natufian a fost descoperit (în rapoartele media cunoscut ca șaman sau vraci). Mormântul conținea carapacele complete a 50 de țestoase, care se presupune că ar fi fost mâncate la ospățul funerar.
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
bătrânul oștean era tatăl fraților Potcoavă. Cei doi luptători (tată și fiu) sunt înmormântați două zile mai târziu lângă biserica de lemn Sfântul Nicolae cel Sărac de sub dealul Copoului, organizându-se tot atunci și pomenirea lui Ion-Vodă cel Viteaz. După ospățul domnesc, Nicoară Potcoavă anunță că renunță la domnie și se întoarce la Pragurile Niprului. El este însoțit de cazacii lui Șah și Pokotilo, de oștenii moldoveni de încredere și de presvitera Olimbiada. După plecarea sa, turcii îi amenință pe polonezi
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
piticul povestitor nu arată deloc prosper, căci toate clădirile sunt părăginite, deși atestă măreția de odinioară. Blănoșii sunt folosiți ca animale de povară și îndemnați cu șocuri electrice. Blănosul care evadase este închis într-o celulă. O dată cu lăsarea serii, începe ospățul și piticii albaștri își dau în vileag viciile. Doi blănoși sunt forțați prin electroșocuri să execute numere de circ și sunt pedepsiți când greșesc. Jack se miră că asemenea clădiri uriașe au fost construite de către un asemenea popor de pitici
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
Tricliniumul cu nouăsprezece paturi", (Triclinos - în limba greacă) era o sală de recepție vastă, luminată de sus. Era numită astfel pentru că era mobilată cu nouăsprezece parturi (canapele după moda romană, cu o latură ridicată) și mese, pe care se serveau ospățuri de ceremonie la sărbători, precum Crăciunul sau Paștele. Patul cu masă al împăratului se găsea pe o poziție mai înaltă, pe o estradă cu trei trepte, având aranjate în dreapta și stânga câte alte nouă mese cu pat pentru invitați. Tricliniumul
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
o curte cu portic, "Tribunalul celor nouăsprezece paturi". Acolo împăratul proclama de la înălțimea "heliacon"-ului, o terasă înaltă, deciziile legislative pe timpul unor ceremonii numite "silentia". La mijlocul sec. Al 10-lea (949), Luitprand, episcop de Cremona, a descris luxul prodigios al ospețelor servite în veselă de aur sau în vase care nu puteau fi deplasate decât pe cărucioare învelite în purpură. "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi" era folosit atât pentru marile recepții, dar și pentru expunerea catafalcului imperial înainte de înmormântare. "Palatul Daphne" cuprindea
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
trebui să aducă salăți din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului solomonit și fata Împăratului Roș. Această ultimă probă presupune o serie de alte probe prin care Împăratul Roș incearcă să îndepărteze pețitorii (proba casei de aramă, ospățul, alegera macului de nisip) dar și o serie de probe care o vizează direct pe fată (fuga nocturnă a fetei, transformată în pasăre, proba ghicitului și proba impusă de fată). Trecerea acestor încercări va fi realizată cu ajutorul unor personaje cu
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
forțele, vor izbuti să-și recapete tronul. Angelos a acceptat și, la început, chiar i-a dat-o de soție pe fiica sa ucigașului nepotului său, apoi însă, pe semne, s-a răzgândit, l-a invitat pe Murtzuphlos la un ospăț și a poruncit să i se scoată acestuia ochii chiar la masă (Acropolites scrie că lucrul acesta s-a petrecut în baie). Orbit, Alexios V a încercat să fugă în Asia Mică, a fost prins de cruciați și a fost
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
Amadocos. Fiecare își caută aliați pentru a o suprimă pe cealaltă. Amadocos s-a împrietenit cu generalul grec Alcibiade, iar Seuthes al II-lea a angajat mercenari greci conduși de Xenofon. Xenofon l-a cunoscut personal și a descris un ospăț de la curtea să. În final, cei doi își normalizează relațiile, iar Amadocos moare în 390 i.en. Regatul își revine temporar sub domnia lui Cotys I, ce reunifica teritoriile. Cotys I este asasinat în 360 i.en. de către un grec
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
fi fost menit să trăiască în altă epocă. Cred că Renașterea i s-ar fi potrivit cu tendința ei de opulență, de acceptare a tot ce e valoare sau viciu omenesc, eliberare de orice constrângere. Mi-l puteam închipui la un ospăț într-o loggie a unui palat din Canal Grande la Veneția, aruncând - așa cum era obiceiul la sfârșitul acestor desfânate ospețe, să se arunce în canal - cupele și platourile de argint aurite, ca un semn al disprețului pentru valori perisabile, meschin
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
de acceptare a tot ce e valoare sau viciu omenesc, eliberare de orice constrângere. Mi-l puteam închipui la un ospăț într-o loggie a unui palat din Canal Grande la Veneția, aruncând - așa cum era obiceiul la sfârșitul acestor desfânate ospețe, să se arunce în canal - cupele și platourile de argint aurite, ca un semn al disprețului pentru valori perisabile, meschin materiale. Se îmbrăca fără să țină seama de canoane, de moda actuală.”" Scenograful Liviu Popa a obținut, împreună cu Radu Boruzescu
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]