1,728 matches
-
Moldovei, căruia, după ce a fost acuzat de hiclenie, i-au confiscat toate bunurile... Mare om Brâncoveanu, acum se împacă și cu aprigii lui dușmani, Cantemireștii. A obținut învoiala ca să-i pețească fata lui Antioh, aflat aci ca un fel de ostatic, pentru beizadeaua Radu. Se pare că domnița Bălașa și cu bărbatul ei Manolache Lambrino, banul Craiovei, au și sosit la Istanbul ca să ia mireasa s-o ducă la București. După Paște o să fie nuntă mare... Un ciocănit abia auzit, urmat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spectrul unei invazii turcești și tătărești nu fusese cu nimic atenuat de cei douăzeci și cinci de ani de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicându-și până la înălțimea crenelurilor miasmele insuportabile, așa că viața atât a paznicilor cât și a încarceraților era grea. În turnuri, la etajele superioare erau amenajate locuințele gărzilor și ale comandanților lor, apoi mai jos veneau apartamentele în care erau ținuți ostaticii de rang înalt care aveau drept la corespondență, servitori și aprovizionare specială, sub ele veneau camerele paznicilor închisorii, ale călăilor specializați în executarea diferitelor torturi prin care se făceau renumite cele trei, patru niveluri subpământene ale închisorii. Pe scara îngustă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spre acest Ediculé se îndrepta convoiul care-l ducea pe Constantin Brâncoveanu și pe toți ai lui. Speranța îl făcea să creadă că va fi închis ca și domnii români dinaintea lui, Vasile Lupu și Mihai Racoviță, în apartamentele pentru ostatici. Dar... Penultima chemare a muezinilor se pierduse în depărtări și orașul toropit de zăpușeala umedă părea mort. Ramadanul, postul cel sfânt, era deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este de a-și arăta stima față de călăi și urlă și se zvârcolesc de durere fără nici un fel de trufie. Căldura din închisoare, lipsa aerului și țipetele fără contenire ale ghiaurilor valahi l-au adus la nebunie pe rusul Șeremetiev, ostatic tot în Ediculé. Este nebun, nebun furios, fără nici o speranță de însănătoșire. Dacă i-am da drumul beiului și l-am ține la Vlah serai un timp, nimeni de pe lume nu poate să creadă că, ajuns în țara lui, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva, interveni timid marele spătar Mihai, ai grijă cum faci ca din cearta noastră cu Constandinul Stancăi să nu se aleagă domn altul. Vorba aceea: când doi se ceartă, al treilea câștigă. După câte știu, Mihai Racoviță, cumnatul Cantemireștilor, deși ostatic la Istanbul, stă gata, gata să vină domn aci. Stolnicului nu-i plăcură deloc cele două intervenții ale rudelor sale, nici cea a nepotului Constantin Știrbei relativ la darurile și bacșișurile care trebuiau date demnitarilor otomani, nici cea a fratelui său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turci, pleacă degrabă în Italia, unde își scrie mărturiile sale despre multe cele întâmplate în vremea Brâncoveanului și Cantacuzinilor. Stă acolo o vreme și se întoarce în Țările Române, anume la Galați, unde înființează aici prima lojă masonică. Cei trei ostatici ruși luați de turci după dezastrul bătăliei de pe Prut din 1711, cancelarul Șafirov, ambasadorul Tolstoi și tânărul Șeremetiev, care înnebunise în închisoare, sunt eliberați abia în decembrie 1714, ultimul murind pe drumul spre casă. Marele țar Petru I, în 1719
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aproape de Sidi-Kaufa... Dar veți rămâne aici până ce acest blestemat se va întoarce să-și ceară iertare și să-și primească pedeapsa pe care o merită. — Ce-ați spus? — Că veți fi oaspeții noștri până când vinovatul o să se întoarcă. — Oaspeți sau ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu înțelege prea bine franceza și făcea un efort deosebit ca să prinde sensul celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
își va recunoaște greșeala și va fi de acord să se întoarcă și să-și ceară iertare. În cazul ăsta, îmi pare rău pentru dumneavoastră. — Vreți să spuneți că ați fi în stare să ne omorâți? — Asta-i așteaptă pe ostatici dacă nu se împlinesc condițiile celor care i-au sechestrat și... — Vine altă mașină. Gacel își privi fratele care, după ce le dăduse vestea, rămăsese la intrare, apoi făcu un ușor gest de încuviințare: — S-ar părea că locul ăsta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nevoie? — Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Cinci sau șase ne-ar ajunge. Cu mai mulți cred că am avea probleme. Pe la jumătatea după-amiezii, când termometrul se apropiase de cincizeci de grade și aerul devenise aproape de nerespirat, șapte ostatici asudați, dintre care unul venise cu motocicleta, se înghesuiau în fundul cortului mare din păr de cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
priceapă că îți voi trimite tovarășii într-un loc unde nu-i vor putea găsi niciodată. Eu voi rămâne aici să aștept și până când tipul căruia i se spune Marc n-o să se prezinte aici, acești șase oameni vor fi ostaticii familiei mele... Ai înțeles? — Perfect. — Ai vreo nelămurire? — Doar una. Ai de gând să-i omori? Dacă n-am încotro, o voi face. — Pentru un pic de apă? — Ți-e sete? — Foarte tare. — Păi, dacă te-aș lăsa aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apuci să traversezi un continent fără să știi ce fel de oameni te vor însoți, poți să ajungi în asemenea situații... Pleci odată sau trimit pe altul? — Plec, plec, se grăbi să răspundă austriacul și apoi se întoarse spre ceilalți ostatici: Stați liniștiți! spuse. În două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă! Uite în ce ne-a băgat! Încălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care i-l arăta celălalt și, după câteva clipe, îl întrebă: — De când știi? — De ieri. Și n-ai spus nimănui? — Sigur că nu! — De ce? — Pentru că dacă aș fi spus ceva și ați fi fost atacați, probabil că ați fi omorât ostaticii, iar eu vreau ca lucrurile să se rezolve, nu să provoc un masacru. — Înțeleg. Ceea ce nu înțeleg e cum ai aflat unde sunt. — Nu uita că sunt pilot de elicopter și misiunea mea e să fiu atent la tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
văgăuni, acolo unde nimeni n-ar putea să le vadă decât dacă vine pe sus, ca mine - făcu un gest caraghios cu mâinile, dând de înțeles că spusese tot ce avea de zis. Și care-i concluzia? Fratele tău și ostaticii se ascund pe o rază de mai puțin de trei kilometri în jurul acestor cămile... Greșesc cumva? — Ar trebui să te împușc pe loc. Celălalt exclamă, bine dispus: — Și să încalci legea sfântă a ospitalității? Niciodată n-ai face-o, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a cărui penumbră răcoroasă contrasta cu lumina intensă și zăpușeala de afară, și atât Laila, cât și Aisha erau fericite după atâția ani de soare, nisip și vânt, deși nu-și ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-au făcut nimic, și este inuman și nedrept să-i ținem cu mâinile legate tot timpul - spuse cea dintâi pe un ton de reproș. Sunt într-o stare jalnică. — Și ce altceva am putea face? întrebă fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înghițind praf și riscând să aibă un accident doar ca să se distreze, la fel de bine pot accepta să stea legați de mâini câteva zile ca să-și salveze viața. Sunt de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le împărțise ostaticilor o parte din apa adusă de Gacel. Eu unul prefer să-i las să-și jupoaie încheieturile mâinilor decât să mă văd obligat să le trag un glonț în cap. Fratele său se îndreptă spre locul unde stăteau ostaticii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
împărțise ostaticilor o parte din apa adusă de Gacel. Eu unul prefer să-i las să-și jupoaie încheieturile mâinilor decât să mă văd obligat să le trag un glonț în cap. Fratele său se îndreptă spre locul unde stăteau ostaticii, cu spatele rezemat de perete; se lăsă pe vine în fața lor și, după ce se uită la fiecare în parte, spuse pe un ton ce încerca să sune cât mai liniștitor posibil: — Organizatorii raliului ne-au pus la dispoziție apă, provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Bine! spuse Alex Fawcett, luând un creion și trasând o linie verticală pe o coală de hârtie. Prin urmare, ne înfruntăm cu două probleme total diferite - făcu o cruce în partea stângă a foii. Pe de o parte, avem șase ostatici pe care nu-i putem elibera deoarece nu putem oferi ceea ce ni se cere în schimb. Pe de altă parte, ne amenință o șleahtă de bandiți, care pune serios în pericol continuarea competiției de care depindem cu toții - lovi de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu calm relatarea detaliată pe care i-o făcu englezul despre ultimele întâmplări și întrebă din nou: — Și ce trebuie să fac? — În primul rând, ocupă-te de ostatici, zise Fawcett. Chestiunea trebuie rezolvată, într-un mod sau altul, chiar săptămâna asta. — Într-un mod sau altul? repetă interlocutorul său, accentuând fiecare cuvânt. — Exact. — Fără să conteze câți vor muri? — Mi se fâlfâie câți vor muri, spuse englezul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
preferă să-l țină sub control. Crezi că intenționează să facă un schimb? — Nu, dar îmi imaginez că le convine să aibă la îndemână pe cineva pe care să arunce vina în cazul când tuaregii hotărăsc să-i lichideze pe ostatici. Chiar crezi că or să-i omoare? Păreau să vorbească serios, și cu oameni așa de fanatici cu religia, cu legile și obiceiurile lor, niciodată nu se știe... Nu înțeleg ce legătură are asta cu întreruperea raliului, zise Hans Scholt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
forfoteală nebună de oameni și mașini, iar Nené Dupré nu-i înțelese imediat că trebuia să rezolve singur o problemă căreia nu știa cum să-i facă față. Încercă să-și imagineze ce gânduri le-ar fi trecut prin minte ostaticilor dacă ar fi știut că lumea nu se preocupa deloc să-i elibereze și că soarta lor depindea de hotărârile unui om a cărui minte părea că se golise complet. Răspunderea care-i căzuse dintr-odată pe umeri îl epuizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista o mână de misionari care fac pe dracu-n patru ca s-o scoată la capăt, majoritatea ar fi murit de mult. — Și ce legătură are asta cu tuaregii sau cu ostaticii? — Trei dintre mărcile de automobile care sponsorizează această competiție sportivă produc și arme, iar una din ele este specializată în acest tip de mine care omoară sau mutilează în fiecare an mii de copii, nu numai în Africa, ci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lăstar ros sau cea mai mică urmă de excremente erau de-ajuns pentru ca un bun cercetaș să găsească o urmă - și în adâncul sufletului, Gacel era convins că mai devreme sau mai târziu cineva o să încerce să-i elibereze pe ostatici cu forța. Singurul lor atu pe care contau în momentul în care s-ar fi înfruntat cu niște dușmani puternici era să mențină perfect ascunsă „Peștera gazelei“. Din cauza asta, drumul de întoarcere a fost unul dintre cele mai lente, neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
războinic, învățase că pe prizonieri trebuie să-i tratezi ca pe niște străini, pentru ca nici un sentiment să nu te influențeze în clipa când le vei hotărî soarta. Nicicând nu-l va putea considera dușman pe Pino Ferrara, nici măcar un simplu ostatic în schimbul vieții căruia să obțină ceva - iar dacă până la urmă ar fi obligat să-l abandoneze în mijlocul deșertului, vocea și cuvintele lui i-ar răsuna în urechi toată viața. Când te înfrunți cu un om cu o sabie în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în Libia, îmi închipui că așteaptă întăriri. Cum au să vină? — Îmi imaginez că pe calea aerului. În elicopter sau mai degrabă parașutându-se în timpul nopții. — Vor veni direct aici? — Mă îndoiesc. Ei știu la fel de bine ca și mine că ostaticii se află pe undeva în munți și că aici n-au ce căuta. Sau greșesc eu, sau cel mai probabil e că vor ataca acolo. Când? — Îmi închipui că mâine noapte. Imohagul rămase câteva clipe pe gânduri, după care întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]