1,933 matches
-
fără de aer, aceasta i-ar succede și mai bine. Tot așa părăsi Plato lumea simțurilor, pentru că-i pusese îngrădiri prea strâmte și se cuteză dincolo de ele, pe aripele ideilor, în spațiul gol al inteligenței pure. El nu observă că prin osteneala sa el nu câștiga din drum, căci n-avea de ce să se ție, n-avea teren solid pe care să-și poată (răzima) apăsa piciorul și aplica puterile spre a urni inteligența din loc. Este însă o soartă comună a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numesc: critică a gustului. Asta arată o speranță greșită, pe care a și priceput-o excelentul analist Baumgarten, de a reduce adică dejudecarea critică a frumosului sub principie raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale lor izvoare empirice numa și nu pot servi niciodată la constituirea unor certe legi apriorice după cari judecata gustului nostru să se îndrepteze, din contra, aceasta din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință o figură, și cercați a deduce acest adevăr din noțiunea liniilor drepte și acea a numărului doi; sau axionul că prin trei linii drepte e cu putință o figură, și cercați asemenea a-l deduce din aceste noțiuni. Toată osteneala voastră este zadarnică si vă vedeți siliți de a vă refugia la intuițiune, cum o și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încît această noțiune ar fi deșartă, nulă și fără însemnătate. Cu toate acestea fenomenele și în așa caz ar permite obiecte intuițiunei noastre, căci intuițiunea nu are defel nevoie de funcțiunile cugetării. Dacă cineva ar socoti să se dizbăreze de osteneala acestor cercetări zicîndu-și " Experiența prezintă într-una exemple a unei asemeni regularități a fenomenelor care dau îndestulă cauză de a se secreta de la ele noțiunea cauzei și de a adeveri totodată valoarea obiectivă a unei asemenea noțiuni", atuncea acel cineva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndreptățirilor rațiunei omenești. Fiindcă Hume e poate cel mai spiritual dintre sceptici și fără îndoială cel mai însemnat în privirea influinței pe care procedura sceptică poate s-o aibă asupra trezirei unei examinări temeinice a rațiunei, se plătește într-adevăr osteneala de a reproduce, întru cât se potrivește cu intenția mea, mersul concluziilor și rătăcirilor unui om atât de priceput (isteț) și prețuit, cari totuși pe urma adevărului ș-au luat începutul. Hume poate-o avea în gând, deși n-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
știut să se apere necontenit contra urei ce-ar fi putut-o excita în popor inovațiunile sale. Fiul său Antonin a avut asemenea excelente calități, drept care era admirat de popor, iar de soldați era iubit pentru că nu-i păsa de osteneli și desprețuia bucatele gustoase și alte voluptăți, ceea ce-i câștigă afecțiunea oștirilor. Dar sălbătăcia și cruzimea sa erau atât de neauzite încît în mai multe ocazii a ucis o parte mare a poporului din Roma și pe toți locuitorii Alexandriei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se Întîmpla nimic, sau mai bine zis se Întîmpla ceva; cumpărau cu toții poza ca să i-o arate lui mămica și să nu creadă că i-am cerut banii degeaba, cumpărau cu toții poza, În afară de Fernandito, care nici măcar nu și-a dat osteneala să se uite la ea. Del Castillo fotograful se apropie și Fernandito Îi azvîrli În față un nu mai uscat decît pustiurile de pe coasta peruviană. În cîțiva ani, dacă o ținea tot așa, Fernandito avea să ajungă printre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa pînă cînd Într-o zi nașa ei a Început să țipe la ea că-i leneșă, că nu lucrează nicăieri, de atîta timp se Învîrte prin studiourile astea și pînă acum n-a apărut nici un tînăr care să merite osteneala! Adevărul e că fusese unul, un argentinian chipeș, dar nu era o partidă, Încerca și el să devină manechin. Din fericire Maruja n-a plîns; din fericire, fiindcă, dacă Bobby ar fi văzut-o cu ochii umflați, poate că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
monosilabe pronunțate pe un ten foarte sigur și universal valabil, iar la urmă lipea deznodămîntul cu un cuvînt exact, subliniat de hohotul lui molipsitor dintotdeauna, fiindcă dacă povestea nu se termina cu un hohot de rîs general, atunci nu merita osteneala să fie spusă. Lester se simțea foarte bine Între Puicuța și Vlăjganul. Petrecere tipic peruviană. La Lima. Cu tot hazul local. Și pe deasupra tradus În engleză. Lang al IV-lea era fericit. Bău o gură de whisky și ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să ducă la bun sfîrșit acea carte. În ansamblu, acești cinci ani Îi păreau cei mai neplăcuți din cîți trăise. Se Întreba dacă, În ziua morții lui, o femeie va avea gentilețea postumă de a declara: „Cu el, totul merita osteneala, chiar și ce era mai rău“. Ar suna perfect ca epitaf. După anii chinuiți pe care-i petrecuse alături de el, i-ar putea da oare prin minte lui Delphine ideea de a rosti o astfel de frază? Delphine, consoarta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
epuizată. Nici un librar nu auzise vorbindu-se despre ea. Traducerea apăruse În 1976, o dată considerată ca antediluviană de către tînăra vînzătoare de la Presses universitaires de France, care continuase să se uite Într-o revistă cu costume de baie În loc să-și dea osteneala de a se duce să caute În depozit dacă nu cumva mai rămăsese vreun exemplar, chiar și prăfuit. François se pomenise, dezamăgit și furios, pe bulevardul Saint-Michel. Era o vreme magnifică. De ce „magnifică“? La ce bun hiperbola asta? Era frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fără să mă acuze că las baltă filmul. I-l prezentasem pe tata după o proiecție a filmului Jules și Jim - În sfîrșit, eu eram cel care Îl invita pa tata la o proiecție privată - și văzusem că Își dădea osteneala pentru acel domn care era „tatăl lui François“. Tata, volubil, entuziast, Îl uimise pe Truffaut printr-o impecabilă expunere asupra filmulu. Revăd În minte sala unde se Întîmpla evenimentul, un cinematograf care Între timp a dispărut. Îl revăd pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre ceva, trebuie să știi. Dacă nu aduci ceva nou, nu exiști.” “Am fost cel mai mare spion în cultura tradițională.” “Includerea DOINEI în patrimoniul UNESCO a fost o notă de presă.” “Omul prin cântec se răbufnește.” “De ce horești ? De osteneala bătrânilor”. ”Eu nu horesc după conservator. Glasul are legătură cu mama, cu tata, străbunica..., nu are legatură cu conservatorul.“ “Horesc când am stare.” “Că horile astea se cântă unde-s purici. Tu trebuie să stai acolo la pândă până te
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și urâtul i-au cuprins în cele din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
avea pe atunci treizeci și doi de ani, iar omul acela părea mai În vîrstă. Avea părul cărunt și o expresie de tristețe sau de oboseală. Prea palid și prea slab, ori poate că erau la mijloc doar ceața și osteneala drumului. Mă obișnuisem să-mi imaginez un Julián adolescent. M-am apropiat de acel necunoscut și l-am privit În ochi. — Julián? Străinul mi-a zîmbit și a Încuviințat. Julián Carax avea cel mai frumos zîmbet din lume. Era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce are de gând să facă cu imaginile de satiri din grădină, care l-au ferit de deochi în timpul copilăriei? Probabil vrea să le arunce. Îi e rușine de peti cul de pământ pe care maica lui își dă atâta osteneală să-l îngrijească, de multe ori cu bietele ei mâini bătrâne și bolnave, deși au acum destule roabe și nu mai sunt obligați să trăiască din proviziile strânse în cămară sau din comercializarea zarzavaturilor pe piață. De asta și-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui să merite recompensa. Altceva o roade însă: — Nu-mi dau seama cum s-o fac să înțeleagă diferența dintre comportamentul intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mirare. Scribonius Libo explică: — Tata le-a scris numele în cerc, așa că nu s-a putut cu noaște ordinea eliberării. Se îneacă. Tușește de-i ies ochii din cap. Într-un târziu ros tește întretăiat: — Mi-am dat toată osteneala, zău. Și mama a discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență... Ridică din umeri neajutorat: — Dar n am rezolvat nimic. Puteați să vă duceți și la tata-mare, ricanează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de acaparare individuală se manifestă simultan: vechilii, reprezentanții care luptaseră în procesul pentru apărarea Vrancei, ridică pretenția pentru avantaje personale sub formă de donații din averea devălmașă a Vrancei către persoane ca posesiuni individuale (30 lei munte „se lasă” „pentru ostenelile sfinției sale părintelui Șerban, umblând pentru noi, pentru giudecate moșiei a toată Vrancea” în Năruja; satului Spinești i se lasă 30 lei „pentru moș Toder Țârde, umblând și el pentru giudecăți”, satului Negrilești, alți 12 lei „pentru ostenelile lui Taftă, ce
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
se lasă” „pentru ostenelile sfinției sale părintelui Șerban, umblând pentru noi, pentru giudecate moșiei a toată Vrancea” în Năruja; satului Spinești i se lasă 30 lei „pentru moș Toder Țârde, umblând și el pentru giudecăți”, satului Negrilești, alți 12 lei „pentru ostenelile lui Taftă, ce și el au fost în giudecată pentru moșiile Vrăncii”. Încercările de constituire a posesiunilor private cresc în perioada următoare. Un șir de episoade menționate sunt legate de preotul Șerban și urmașii acestuia, care încearcă să capitalizeze avantajul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel de ce ne dăm atâta osteneală să fim animale raționale?” „Toate maimuțele antropomorfe mari descind din forme de viață inferioare, oamenii descind din forme de viață inferioare, deci toți oamenii sunt maimuțe antropomorfe mari.” „Bunicică. Suntem deja pe pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu miniaturi tantrice care reprezentau șarpele Kundalini, cel pe care templierii voiau să-l deștepte prin sărutul pe șezut. Mi-am spus că, la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese acoperite cu o pânză roșie și În fața unui stal puțin populat și cam somnoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei, și băui: observai, văzând un cambono care turna lichidul dintr-o sticlă, că era Dubonnet, dar Îmi dădui osteneala să-l sorb ca și cum ar fi fost un elixir de viață lungă. Pe scenă, atabacurile deja Începeau să se facă auzite, cu lovituri surde, În timp ce inițiații intonau un cântec de rugăciune către Exu și către Pomba Gira: Seu Tranca Ruas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment dat am simțit că mâinile Îi transpirau, trupul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]