1,637 matches
-
lucruri splendide. ― Aceasta a fost din legenda lui Ngurangurane, fiul crocodilului, declară Melania Lupu sufocată de mândrie. Dialectul fan. ― Fără îndoială. Sesizasem chiar o deosebire. Altceva, nu-i așa, decât tembo-habe. ― O să sesizați mai bine în alt fragment. ― Nu vă osteniți, doamnă. ― De ce? Spuneați că vă place. ― Da, dar pentru moment aș prefera să ne întoarcem la vecinii dumneavoastră. Nici lor nu le-a atras atenția nimic în noaptea când "s-a sinucis" Panaitescu? Melania Lupu își țuguie buzele: ― În orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute sbura Pân-la sfânta Vinerea, Eu m-aș ruga de mi-ar da Inimioara ta. Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce te-am dobândit, Că acuma norocul Vrea să-și coate locul. Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc Vine vremea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă. 116Unul îl lasă de ostenit ș-altul îl ia de odihnit. 117Din bun, și bun și rău, ca dintr-un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala și țucalul tot dintr-un lut amândouă. 119Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și mă vântur rătăcind Căutând cumplita-mi soartă, Care m-au nenorocit, Să o-ntreb pe ea de poate Nădejdea a-mi străluci Și de poate întru toate Iarăși a mă ferici. Dar virtutea îmi slăbește Și-n zadar mă ostenesc. Nu mi-ajută ci-mi grăbește Cu pământ să mă-nvălesc. Iată dar că și norocul Și nădejdea mi-au pierit, Iată mi-au venit sorocu Să mor desnădăjduit. Auz lumea strigând moarte, Eu zic vie c-o voiesc Să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Aparatul spune că ați mințit, răspunse derutat tehnicianul, E imposibil, strigă agentul, eu am spus adevărul, n-am votat în alb, sunt un specialist al serviciului secret, un patriot care apară interesele națiunii, aparatul trebuie să fie defect, Nu vă osteniți, nu vă justificați, spuse femeia, cred că ați spus adevărul, că n-ați votat în alb și nici nu veți vota, dar vă amintesc că nu despre asta era vorba, eu am vrut doar să vă demonstrez, și am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
exact pe dos și m-a bătut la cap să merg. Alixe Carter patrona activitatea de caritate de la Baby Buggy, iar el voia ca eu să Încerc să o agăț pentru o altă programare la probă - căci ea nu se ostenise deloc să ne sune după ce ne trăsese clapa la prima programare, chiar și după ce mă Întâlnisem cu ea la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington și Horatio, chiar lângă buticul Christian Louboutin, se asortează perfect cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă nu știai. Tata e un om întunecos și trăiește într-o pădure întunecoasă. Acum se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue, și-a văzut sora. Nu încăpea nici o îndoială că era Aurora, iar Tom a recunoscut-o dintr-o privire. Nici măcar nu se ostenise să își schimbe numele. Materialul, întins pe șase pagini și cuprinzând peste o duzină de fotografii, se intitula „Magnifica Rory“ și o prezenta în diverse stadii de goliciune și provocare: îmbrăcată într-o cămașă de noapte transparentă într-o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
casa de marcat de la Cosmic Diner. Intenționasem să mă întorc direct acasă. Îmi amintisem câteva anecdote pe drumul spre magazin și eram nerăbdător să revin la birou și să le adaug tot mai voluminoasei Cărți a nebuniei omenești. Nu mă ostenisem să număr articolele pe care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja vreo sută și, judecând după felul în care îmi veneau mereu în minte, țâșnind la orice oră din zi și din noapte (uneori chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sculatul devreme ar fi fost fără sens. Nu ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i ia pe copii, iar fără acest gând care să îl momească să coboare din așternuturile calde, nu se mai ostenea să pună ceasul să sune. Cu jaluzelele trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șapte cel mult. Indiferent cât a durat, când s-a întors ea la masă, încă mai așteptam comanda. Dintr-odată, era iar toată numai zâmbet, dar cum aș fi putut ghici de ce era atât de fericită? Dacă m-aș fi ostenit cât de cât să gândesc, aș fi ajuns la concluzia că era pentru că-și golise bine burta. Când am terminat de mâncat și ne-am urcat iar în mașină, motorul a scos cea mai ciudată tuse din istoria automobilelor. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în plin avânt bombastic și aruncă declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu mai văd nici un motiv să prelungesc conversația. De-acum, Tom e în picioare, lângă mine. Fără să mă mai ostenesc să scot un cuvânt, îi pasez telefonul și urc la etaj, să-mi fac dușul. A doua zi dimineață, Lucy deschide în fine gura și vorbește. Aștept răspunsuri și revelații, dezvăluirea a numeroase mistere, o rază puternică de lumină strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cât putea rezista torturii un asemenea organism? Destul de puțin, după părerea mea. Chiar foarte puțin. Tragedia a avut un singur martor, dar, chiar dacă a auzit fiecare cuvânt pronunțat, Rufus nu a înțeles decât foarte puțin. Aceasta pentru că Harry nu se ostenise să îi povestească despre planul pe care îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
marelui dizident megaloman obraznicatura dracului !... Inca o atitudine impertinenta ca asta, si te vei duce sa-ti cinti partitura de fringilida socialista la Antena 3, bey, spuley ! Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus ? penibilule... Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot cacareaza de oaie ramai. Maninci kkat de p(r)ostac. mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor dar, de fapt, sa manipulezi. Stai dracului in banca ta daca esti idiot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
roată a ajuns la 0, s-a produs ceva ca un abur de sunet. A lăsat-o acolo, și a trecut la roata a doua, care a dat semn tot la 0. La a treia nici nu s-a mai ostenit, a dus-o el la aceeași cifră și atunci s-a auzit un zgomot mai deslușit care a coincis cu un sughiț prin somn al sergentului. Acesta deschise ochii, iar Fane se aplecă peste cutie ca și cum ar fi lucrat din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zadarnic. Lui îi putea spune. Dacă bărbatul era marțian, poate știa unde e, fără să-l caute, și dacă are înăuntru un bilet de loterie și dacă numerele de pe bilet sunt câștigătoare. Fiindcă altfel n avea rost să se mai ostenească. — Cum te cheamă? întrebă Nicu, deși știa, dar străinul nu știa că el știe. — Dan Crețu. — Pe mine Nicu, adică domnu’ îmi zice, la școală, Niculae, Stanciu Niculae. Îl știi pe spițerul Kretzu, ăla roșcovan? Nu-i creț deloc. Mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
găsit portmoneul? întrebă Nicu, iar unghiul extrem de ascuțit al sprâncenelor lui arăta îngrijorare, dar de sens opus celei pe care s ar fi cuvenit s-o aibă. Tocmai atunci portarul spuse: — Repetați anunțul? Nu... da... repetăm, spuse tânărul. Nu vă osteniți, știu drumul, adăugă și o luă iute și unduit spre biroul vizitat cu câteva zile în urmă, să plătească pentru întreaga săptămână. — Cred că-i vorba de ceva de mare preț, medită portarul, iar Nicu îi destăinui secretul lui, după ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu l-o fi găsit și a lăsat scrisoarea la fratele lui, și el nu i-a dat o? Tare rău e să nu știi în mâinile cui ajung cuvintele tale intime. Cel mai probabil e că nu s-a ostenit să-mi scrie, n-are chef să mă vadă, dacă n-a putut s o facă atunci când a vrut el, sau poate mă pedepsește că nu l-am primit. Trebuie să tac și să aștept, muncă între toate nesuferită. Totuși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și ce s-ar fi întâmplat cu viața lui dacă Iulia... — A venit popa de la biserica Icoanei, anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câinii, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, a pornit din nou sania încărcată, cu aceeași viteză. Străbătuse deja jumătate din drum. La locul unde trebuia să se odihnească puțin, a ajuns la timp. Atât el cât și câinii erau osteniți și flămânzi. Era absolut necesar un scurt popas într-un loc special amenajat pentru asemenea ocazii; să se spele cu zăpadă, să își hrănească câinii epuizați de puteri după atâta drum, să mănânce din bucatele aduse în sanie, să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni să-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe unde-o fi hălăduit, și pe unde-o fi muncit, că așa-i spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce-ți pot oferi semenii tăi și, totuși, renunți la toate astea. De ce n-ai măcar un motor la caiacul tău? Cu el ai fi ajuns la timp ca s-o salvezi pe Piá... Cu el n-ar trebui să ostenești vâslind în sus pe San Pedro... Dar știi la fel de bine ca și mine că ori trebuie să renunți la tot, ori nu renunți la nimic... Medicamentele alor tăi sunt bune, știu asta, m-au vindecat de multe ori. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vre´un Mister Și îmi scrutez Ursita printre rânduri Aș vrea șă știu ce-mi este scris; E totu´ ferecat în spații infinite, Nu știu ce-a fost real, ce este vis Dar ale mele vremuri nu´s implinite. Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să-mpiedic Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]