13,312 matches
-
e posibil să se mai îndrepte unele lucruri, spune Roja, poate o să avem norocul să ne scoatem și noi pîrleala, nu vrea să renunțe la planurile sale. — Așa spun și eu, aprobă Tîrnăcop, sînt de acord să mergem pînă în pînzele albe cu rezistența. Ce dacă au avut loc alegeri, manifestații, violențe? Toate au fost doar de ochii lumii, încă nu e totul pierdut. — Singura șansă ar fi ca cineva să trezească monstrul adormit, spune Bătrînul cu neîncredere. Dar ce te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul unui subțire fir de pînză de păianjen care se poate rupe oricînd. Nu și-a închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l repeta mereu cu voce tare și cu intonații dintre cele mai diferite: Ce nume v-a purta Îngerașul nostru ? Ce declar eu la Primărie, secretarului, ce nume frumos care să Înceapă cu litera V? Într-un moment fast, o pânză de ceață, ridicându-se de pe un câmp cu neuroni activi i-a permis ca Între realitate și vis, să-și amintească o Întâmplare din vremea când era jandarm În luptă cu alți dușmani ai poporului. Ancheta doi călugări cucernici și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mătase sângerie, strâns pe corp și lăsând să fie doar ghicite formele unui corp proporționat dumnezeiește. A mai spus: Întră În pat sub plapomă că eu nu mă uit la tine! Va era În mare Încurcătură, avea indispensabili, izmene, din pânză de America și nu știa dacă se cuvine să intre cu cămașa din albită și În izmene, destul de curate, sub cearceaful imaculat. Profesoara s-a foit un pic, Va a crezut că femeia s-a supărat că este prea Încet
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rochiei lungi, Francesca coboară treptele terasei, afundându-și pașii în nisip, spre mal. În urmă, așezat la masă, Alex îi privește eșarfa de pe umeri, care, bătută de vânt, profilată pe marea care începe să se întunece din adâncuri, pare o pânză de catarg.“ Ce poate fi mai frumos! Și mai lipsit de bun gust! Dragoste S ´ i gramatica Romanul Trădat de iubire (Opinia, Brăila, 2007) este a zecea carte publicată de Marin Cioranu în ultimii ani. Autorul scrie și versuri, și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în legătură cu coada cometei.“ Îl recunoaștem în acest personaj pe autorul însuși. Și el ne „arată“ diverse bazaconii, reușind nu să ne uimească, așa cum probabil speră, ci doar să ne plictisească. Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
financiar și cultural, de-a le publica. Volumul care a rezultat, Portretul (Supergraph, Brașov, 2000), poate fi folosit ca un test de răbdare. Cine îl citește până la capăt are în mod sigur aptitudinile necesare pentru a sculpta o corabie cu pânze într-un bob de orez sau pentru a înțelege procedura de aplicare a impozitului global în România. Din fabule reiese, vag, că este vorba de o revoltă a autorului împotriva lumii în care trăiește. Dar sarcasmul său nu duce la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași ploaie, prin glodul Uliței Padocului, o imensă grămadă de crengi se deplasa, împotriva tuturor legilor fizicii și matematicii. Motor nu avea, cai nu avea, pînze nici atît și totuși moviloiul acela se deplasa. Dacă ai fi privit mai atent, nestresat de ploaia aceea care te îndeamnă spre sinucidere, ai fi observat că în față, camuflată excelent, era o mogîldeață de om. Cu siguranță că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în maiou și chiloți și frunzele, mai tăioase decît niște pînze de bomfaier, tăiau pielea femeii și sîngele curgea de peste tot. De-aș ajunge mai repede la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a devenit mai blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să tune tovarășul pedagog. Urletul sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul, dar lăsați-mă dracului cu miluitul! Mi-e scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au spintecat pânzele. Picioare grăbite ca de galop: di fetele tatii, nu vă lăsați, rupeți hamurile, înghițiți zăbalele, striviți sub copite boașele sfinților, iepele cerului scapără scântei înhămate la carul mare. Picioare de gazelă ce plutesc la doi metri deasupra trotuarului, te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unde nu poți fi de unul singur! Amăgești oglinda cu promisiuni exfoliate de pe retina lui Dumnezeu și asta e prea puțin fie și pentru un contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii în pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în șosetele cârpite în talpă nimic mai ermetic decât niște pași înfășurați în scutece de lână. Gratii în felia de pâine claustrofobia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari șotronul, faci reverențe, întorci spatele, îți ești propriul spectator. Ieri ți-ai tras două palme, ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine, semnează și mă ia acasă. Uite femeie, ai primit colet, am semnat în vreo 6 registre pentru el. Dumnezeii mamei lui de golan! În șopron cu el, legat de grindă! Să nu-l văd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]