3,151 matches
-
rebel. Și-a-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un cer(c) ce nu subjugă, Ca timpul, care-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că din tot ce-a fost închis în Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
inegal, Stau față-n față, viața mea Cu ne-mplintu-i ideal. într-un pariu fără de minte Și-o miză ce-i din start pierdută, Destinul râde într-un dinte Pe o ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu pumnii. Spre dimineață vor pleca spre casele lor și-și vor povesti unii altora toată viața despre petrecerea de la hotarele Împărțite cu desăvârșită dreptate Între zi și noapte. Mihai Enin n-avea să ia parte niciodată la acele sărbători păgâne, Însă el nu putea Încă ști așa ceva. Stătea pe șanț, cu tâmplele În palme, și prin fața lui, pe drum, Începură să se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea admirație făcea parte sau nu din ceremonialul păgân de Înmormântare. Când Repetentul de mai târziu Își dăduse seama că Întâmplările și poveștile apucaseră să prindă formă și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și că multe dintre ele Începuseră să-și piardă sfârșiturile, Își domolise gândurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe câmpurile dintre cele două sate vecine În vremea echinocțiului de toamnă nu-l Încânta peste măsură. Mulți dintre prietenii cu care și-ar fi dorit să petreacă se Însuraseră deja și nu aveau dreptul să ia parte la sărbătoarea păgână, căreia maestrul Foiște Îi dase o tălmăcire mincinoasă de la un capăt la altul. Pe Ectoraș, Însă, ca și pe mulți alții, povestea tristă a iubirii dintre Fiu și Aleasă, pe care o auzise Încă de copil din gura profesorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Te‐am visat cu stângace visurile mele. și dimineața când m‐ am trezit, durerea de a te ști pierdută pe veci, Mi‐au trecut amintirea‐ ți fierbinte ca un cântec pe ulițele reci. MARIA MEA Maria mea frumoasă, Maria mea păgână, În ochii tăi o noapte și aur ai în mână. Ieri, dragă, n‐ aveai aur. și astăzi ești bogată Maria mea frumoasă, Maria mea curată. Ai fost... Parfum revarsă veșmântul tău de floare , Tu vii de la iubire, căci fața ta
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mână. Ieri, dragă, n‐ aveai aur. și astăzi ești bogată Maria mea frumoasă, Maria mea curată. Ai fost... Parfum revarsă veșmântul tău de floare , Tu vii de la iubire, căci fața ta‐ i cu zare... și tremuri de rușine, Maria mea păgână. Aduci... atâta... jale în aurul din mână. Pe‐ un aur tu vândut‐ai iubirea ta de fată, Maria mea frumoasă, Maria mea curată. 1908 Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași ‐ d. 17 noiembrie 1944, București) Ieșeancă prin naștere și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scumpă, și cu patru rînduri de svinte moștii, și bani doaădzăci galbeni de aur și optuzeci lei bătuți și alte arginturi”. Apoi acest Iacob cizmarul nu are nici un Dumnezeu, cum se spune. Altfel nici nu i se poate spune decât păgân. Cum să furi din biserică? Și unde mai pui că în „săcriiaș” erau și „patru rînduri de svinte moștii”. De-a dreptul păgân, părinte. Nu mi-ai spus însă cum de a ajuns Iani stăpân pe casă? Uite ce găsim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în același timp, să te vindece de sila molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul contractului de proprietate, contractul de mariaj? Ce relaxare prelungită, în schimb, în refugiul adolescenței! Intre baieti! Încă în stare să vibreze, să se sperie, să se predea... Oricât ar părea de frivolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai casei peste focuri. Din păcate, copilăria ei durase puțin. Rămăsese orfană, se măritase cu Alecu și, cât timp fusese împreună cu soțul ei, aproape că uitase de acest obicei. El nu-i împărtășea bucuria primenirii de la începutul primăverii. O găsea păgână și barbară. Nu-i făcea nici o plăcere să se scoale cu noaptea în cap pentru un efort fizic atât de ignobil. Nici mucenicii nu-i gusta. Miroseau a mort. Ca și coliva. Ambele îl făceau să se gândească la propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea nici moartea, nici sufletele din lumea de dincolo nu o înspăimântau. Acolo se afla și sufletul tatălui ei, omul care îi dăruise viața, care o ocrotise și o înconjurase cu atâta iubire până în ultima clipă. Desigur, era un obicei păgân, dar și prilejul de a simți toate acele suflete năvălind cu bucurie în lumea ta, reînviind vremurile lor pline de forță, de elan vital, de iubiri, suferințe și încleștări barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mantile voluptuoase de zăpadă... Și, printre ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie nebună, de gâtul lui. Ah, teribil intrument tzambalul! A desferecat totul în mine. Mi-a căzut încet blana, mi-au alunecat șalvarii, mi-au pocnit cupele bustierei, căci n-aveam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât niște pământuri pustii, ale oricui și ale nimănui. Așa ceva nu s-a mai întâmplat. Și este foarte grav că s-a putut întâmpla. Rușii spun și scriu cuvinte solemne, cum că ei doresc doar eliberarea bieților creștini de sub stăpânirea păgână și emanciparea acelui teritoriu sub oblăduirea unei stăpâniri pravoslavnice. Ca și cum noi am fi niște bieți turciți sau islamisiți. Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu de vreo țară basarabească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet până-ntre picioare, de-ai zice că desenează o troiță...) să te scap de sub jugul blăstămatului de Turc păgân și tu, nerecunoscător ce ești...» - și plânge Ivan, plânge cu lacrămi cât pearja... Tu, moldovean-cap-de-bou-omenos, te simți nu-știu-cum, că l-ai nedreptățit, l-ai obijduit, l-a ocărât pe creștin... Și te pomenești cerându-i iertare, tu lui, rugându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pământului - pe care noi, Rușii l-am cucerit de la păgânul Turc, stropindu-l cu sânge de-al nostru, roșu, rusesc... Pe drept se cheamă Bessarabia fiindcă noi, Rușii i-am alungat cu sabia pe Arabi - așa le mai zicem noi păgânilor Turci și Tătari... După ce n-a mai rămas picior de... ăsta... Arab, i-am zis ținutului cum se cuvenea, adică: Bez-Arabia - cum ar veni În limba voastră, maldaviniasc’: Fără-Arabi(a)...” Ei, ce zici? - Ce să zic?, zic. De unde-ai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să pună un strop de creștinătate În păgânătatea pravoslavnică a Mănenilor - bine zicea Moș Iacob ceea ce zicea și din care eu nu Înțelesesem nimic pe loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
adunaseră la școală; se strânseseră la Pom. Vor fi simțit și ei ceea ce simțise Moș Iacob și de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e ultimul lor Crăciun. Ar fi fost și al nostru, cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de efortul depus, până am reușit să îl conving pe Udi să o primească, ore în șir i-am vorbit, de ce nu vrei să încerci, nu ai nimic de pierdut. Nu am nici de câștigat, a mârâit el, practicile acestea păgâne nu sunt pentru mine, dar eu insist, de ce te deranjează, este medicină antică și naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și cu siguranță nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Și acum gândiți-vă de unde i-a venit inspirația celuilalt mare profet inițiat de druizi, Mahomed, pentru piatra neagră de la Mecca? La Chartres, cineva a zidit cripta prin care se face comunicarea cu ascunzătoarea subterană unde se află Încă statuia păgână originară, dar, căutând bine, mai puteți descoperi o fecioară neagră, Notre-Dame du Pillier, sculptată de un canonic credincios al lui Odin. Statuia strânge În mână cilindrul magic al marilor preotese ale lui Odin, iar la stânga ei e săpat calendarul magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâncat salam cu soia. Se știe, soia este un aliment bogat în proteine. Îți dă putere și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua oară că ești un bun creștin. Diaspora, bineînțeles, este vlăguită, constipată de atâta carne, și păgână. Românul care s-a adaptat la comunism, dacă a supraviețuit, a ieșit mai verde, mai îmbărbătat. Atenție, soia comunistă e net superioară celei postcomuniste, modificată genetic. Așa se face că mulți din cei care au răzbit datorită salamului cu soia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]