1,817 matches
-
cei doi Theodori (chipurile lor sunt identice), apoi Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Procopie, Sfântul Mercurie, Sfântul Nestor, Sfântul Artemie, Sfântul Evstratie. Zugrăvirea acestei scene nu înseamnă numai mântuirea prin credință, ci mai ales, speranța că până la urmă, biruința asupra păgânilor (musulmanilor) o vor obține creștinii. Domnul era dezamăgit pentru că principii creștini nu l-au ajutat în timpul confruntării cu turcii, dar nu a renunțat la ideea de a continua această luptă, atunci când împrejurările o vor îngădui. În anul 1500, se știa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
S-a făcut o apropiere între fresca de la Pătrăuți și fresca făcută de Piero della Francesca la Arezzo, în 1466. Stilistic este o mare deosebire între cele două frescedar mesajul lor este însă același: așa cum Constantin i-a înfrânt pe păgâni sub semnul crucii, așa și Ștefan și contemporani săi europeni aveau să îi înfrângă pe turci luptând sub același semn al crucii. Ofensiva turcilor produsese spaimă în lumea occidentală și, începând cu papa Pius al II-lea, s-au depus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cruciade. Turcii au ajuns cu incursiunile lor în nordul Italiei Sonzo. Au reușit să ocupe pentru scurtă vreme cetatea Otranto, în sudul peninsulei, încât îngrijorarea produsă a născut preocuparea pentru aflarea semnelor și simbolurile sub care trebuia dusă lupta contra păgânilor. În afara semnificației pe care fresca de la Pătrăuți o are pe planul mentalităților, “această scenă este una din cele mai frumoase - prin dinamismul mișcărilor, prin amploarea compoziției, prin precizia netă și totodată plastică a desenului - din întreaga pictură a secolului al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nostru.” Expresii identice se găsesc și în Letopiseț, dovadă că autorul lor a fost aceași persoană. După care vine apelul patetic al domnului la unitatea de acțiune a creștinilor, pentru ca Moldova, această “poartă a creștinătății”, să nu cadă sub jugul păgânilor. Orgoliu, vană infatuare ? Atunci când domnul definește rostul strategic al Moldovei ? Venețienii, apoi Papa și regii Ungariei și Poloniei, se vor convinge treptat de acest adevăr. Până atunci, Moldova se va lupta singură cu puhoiul otoman în 1476. În 1477, Ioan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când se punea iarăși problema organizării unei cruciade, domnul i se adresa lui Ivan al III-lea prin solul său: “Și bine ar fi ca și tu cu creștinii să ai pace și împreună cu toți domnii creștini să stai împotriva păgânilor”. Ceea ce Ivan nu avea să facă, din care cauză Ștefan considera că “Ivan este un om ciudat; el stă liniștit la el și își învinge dușmanii, iar eu, veșnic pe cal, nu pot să îmi apăr țara”. Sunt, așadar, suficiente
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
proorocii falși s-au rugat și ei cu poporul lor. Dar În zadar. Nu i-a auzit nimeni. Și așa a Întărit poporul În credință. Se spune că peste 800 de prooroci mincinoși au fost trecuți prin sabie. Iar mulți păgâni au văzut adevărata credință și s-au Încreștinat venind la Domnul Dumnezeu cel viu și adevărat. Apoi intrăm În peșteră, ne rugăm, aprindem lumânări. Privim și atingem cu mâna pietrele care au fost puse la jertfelnic pe vremea Sf. Prooroc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un atât de mare Sacrificiu? Că pe noi parcă nici nu ne interesează, ci mai mult apreciem un meci câștigat sau pierdut. Ne mai putem numi creștini sau fii ai lui Dumnezeu? Noi cei de azi suntem mai răi ca păgânii care nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei se iubeau Între dânșii și se ajutau, iar noi nici măcar atât nu facem. Cât de departe ne-a dus În păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
încercat să redeschidă problemă eternalismului, istorici medievali cum ar fi Otto de Freising au îmbrățișat strict un model creaționist, dezvoltat șapte secole mai devreme de discipolul lui Augustin, Paulus Orosius de Braga (Morrison, 2002) . In Sapte Cărți de Istorie contra Păgânilor, Orosius susținea că lumea s-a îmbunătățit în mod constant de la venirea lui Cristos, chiar dacă Imperiul Român se prăbușea. El a inclus la începutul acestei lucrări o curioasă și proeminenta condamnare a eternalismului 10. Aici Orosius susține că "aproape toți
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
latini ... doresc orbește să fie adevărat faptul că originea lumii și crearea omenirii sunt fără de început" (2003, 1:10, 1964, p. 5). Deși cel mai recent editor al lucrării susține că acest pasaj introductiv este probabil o condamnare a istoricilor păgâni Polybius și Posidonius care credeau în cicluri, aici de fapt nu există nicio mențiune despre cicluri. (Orosius, 2003, 1: 9, n. 2). Ceea ce afirmă Orosius este că istoricii păgâni pe ale căror lucrări se baza au fost aproape toți eternaliști
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în 494 sub Papă Gelasius I a intrat în circulație doar din secolul al VII-lea. Pentru creștinătatea latină a funcționat că un timpuriu "Index" pentru lucrări canonice și eretice 12 . În secolele următoare cele Șapte Cărți de Istorie contra Păgânilor au devenit cele mai citite texte istorice non-biblice al Evului Mediu (von Den Brincken 1957, pp. 80-85). Conform unei liste publicată în 1961, există 245 de manuscrise medievale ale Istoriilor care au supraviețuit și care au căpătat chiar și o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nu a cunoscut nici un grec, iar Isaac Casaubon i-a deplâns "ignoranța uimitoare a faptelor române, cu care chiar și Baronius este de acord"16. Este interesant să luăm în considerare declinul lui Orosius în lumina condamnării sale a anticilor păgâni că eternaliști. După cum am văzut, aprecierea lui Orosius a fost cel mai probabil determinată de eșecul istoricilor păgâni de a spune povestea găsită în Geneză. Pentru intelectualii de la începutul Renașterii, cu toate acestea, atunci când Orosius a început să alunece, eternalismul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că în lucrările sale istorice epice cum ar fi Africa și tratatul sau biografic De Viris Illustribus [Despe Bărbatul Ilustru], Petrarca a rupt cu un model stabilit în antichitatea târzie de istoricul Orosius, a cărui Historiae contra paganos [Istoria împotriva păgânilor] a fost textul istoric cel mai popular în Evul Mediu. Orosius a susținut, în pofida tuturor dovezilor contrare, inclusiv distrugerea Romei în 410 AD că încă de la venirea lui Isus în lume, oamenii au fost îmbunătățiți. Acolo unde Orosius denunță măcelul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor mă cuprindea, mă năpădea, măi tată, un Îndemn spre pocăință și canon, pregătindu-mi, adică, sufletul meu de păgân pentru viața și fericirea viitoare. Pentru asta, Îmi puneam dinainte, la excelentul restaurant Enescu și Andreescu de lângă grădina palatului regal, sau la Toboc, În Bărăție, sau uneori și mai bine acasă, la nevastă: o far furie cu tahân sau cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trebuit să trag un bocet la ștefan la Putna și să-i spun așa: scoală-te, ștefan și hai la hotare unde ai luptat, și unde-s cetățile tale? Ți-au rămas numai mănăstirile, iar pe cetăți au pus mâna păgânii. Unde sunt cetățile?” Măicuța și cu Eugenia ne-au ospătat. Din când în când își aducea aminte de cele întâmplate la vamă și de fiecare dată se întrista. Apoi și-a adus aminte de soțul ei: „Au venit odată niște
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în genunchi! Atâția ani a suferit și atâția ani și-au bătut joc de dânsul, și acum să ne închinăm la dușmani? Nu! AȘA MURIM, CUM A MURIT HRISTOS PE CRUCE, AȘA MURIM șI EU șI EL, NU îNGENUNCHEM LA PĂGÂNI !” „știți, aceste cuvinte este posibil să le audă și Ilie, acolo în celula sa, dacă vor fi date prin radio.” „El de-acum m-a auzit de multe ori, spunând multe cuvinte. Poate să le audă, n-am spus de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Niciodată, niciodată pe lume! Nu mă îngenunchez eu, dar nici el! Așa murim! Mâine-poimâne, am să mor. Câte zile mi-au mai rămas? Eu știu când am să mor. știu zodia mea, știu tot, și niciodată să nu îngenuncheze la păgâni, niciodată! Așa vor, așa lasă-i să fie! Ăștia nu sunt oameni! Da, păgânătate! Taică-său de-acuma nu mai este. Tare l-a mai iubit și tare l-a mai așteptat! Așa cu mâinile stătea (ridică mâinile în sus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
onoare, la mănăstirea Voroneț. 12 mai 1999. 99 11 Amintindu-și de pelerinajul la mănăstirile Bucovinei. 13 mai 1999. 12 Revenirea acasă: Constantin Chirilă, Costel Ungurașu, Natalia Ilașcu și Doina Boghean. 13 mai 1999, Taxobeni. 100 13. „Nu îngenunchem la păgâni!” 13 mai 1999. 14. „Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate!”. 2 iulie 1999, pe prispa casei. 101 15. „Salvați pe băiatul mamei, Ilie!” Ultimele rânduri scrise de Natalia Ilașcu. 2 iulie 1999. 16. Distribuirea ajutorului financiar către soțiile patrioților
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă C-a lumii față păcătoasă O să treacă ... De jale plin, plângând îl doare Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cele din urmă o continuitate, o împlinire și o desăvârșire, acest lucru realizându-se prin cultul creștin. De aceea spre deosebire de alte popoare păgâne care-și întemeiază cultul lor pe revelația naturală, israeliții își întemeiază cultul pe Revelația supranaturala, astfel la păgâni izvorul revelației este omul iar la israeliți este Dumnezeu. Asemănările dintre cultele păgâne și cel iudaic pot fi explicate și printr-un lucru concret și anume că în religiile păgâne revelația divină s-a păstrat în proprorții extrem de scăzute pe când
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
atunci de lungimea prescrisă, dacă se ajung capetele lor sub barbă. Barba și mustățile nu se rad nici tund, ci se poartă În lungimea naturală” <endnote id="(126, pp. 7-8)"/>. În colindele populare românești apar unele remarci privind acest mod „păgân” de a purta părul și barba : „Șede, șede-on jid bătrân,/ Cu barba de păr păgân” <endnote id="(713, p. 278)"/>. „Dispar cu Încetul [...] perucile la femeile cele măritate - Își Încheie Dimitrie Dan descrierea modului În care Își purtau părul evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu se considera a fi simpla zgâlțâire a bărbii unui evreu Înspăimântat, ci tunderea bărbii și tăierea perciunilor săi rituali. „Distanța culturală” era astfel anulată, iar gestul avea autoritatea unei convertiri religioase (chiar dacă forțate) și pres- tigiul aducerii „ne-legiuitului păgân” la „legea noastră”. Gestul de a tăia sau smulge bărbi și perciuni rituali căpăta el Însuși un caracter ritual <endnote id="(116)"/>. Numeroase mărturii istorice atestă că era vorba de un fapt destul de uzual. Iată câteva exemple : În Polonia secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și 708, p. 51)"/>. Discipol apropiat al lui Nae Ionescu și cantonat În aceeași zonă ortodoxistă a gândirii politice de extremă dreapta, sociologul Dumitru Cristian Amzăr rezolva cam la fel ecuația identității etnico- religioase : „Românul a văzut pretutindeni creștinul sau păgânul din om. Din epoca aceasta datează identitatea dintre om și creștin, care domină mentalitatea țăranului nostru” <endnote id=" (883)"/>. Discutând În 1990 despre problema evreității/românității lui Moshe Idel, un mare savant israelian originar din România, Ioan Petru Culianu a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că este vorba de un act simbolic de „asurzire” a agresorilor iudei, așa cum mai sus am prezentat unul de „orbire” a acestora. De altfel, această teorie pare a fi confirmată de faptul că Isus - conform modelului cunoscut - Îl vindecă pe păgân, care ulterior se convertește : „Și atingându-se [Isus] de urechea lui, l-a vindecat” (Luca 22, 51) <endnote id="(vezi nota 483)"/ >. Amuțirea necredinciosului este o altă sancțiune divină. Să ne aducem aminte că arhanghelul Gabriel i-a luat graiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ne Îmbrăcăm În armura luminii” (Romani 13, 12). La jumătatea secolului al XVII-lea - În capitolul „Pentru faptele cele bune, carile să chiamă lumină și pentru faptele cele rele ce să chiamă Întunerec” -, Varlaam Îi sfătuiește pe păcătoși și pe păgâni să aleagă Între cele două Împărății : „Fugiți de scăpați și ieșiți din Împărăția Întunerecului și alergați la lumina Împărăției lui Hristos” <endnote id="(96, p. 189)"/>. De asemenea, Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Isus Înfăptuiește judecata de pe urmă, Întâi asupra „jidovilor”, cei care au trăit „mai [Î]nainte de Hristos” (considerați mai puțin vinovați) și cei „de la venire[a] lui Hristos, până-n sfârșit”, apoi asupra „jidovilor Închinători la idoli”, asupra ismaeliți lor, a păgânilor, a creștinilor sectanți etc. Toți sunt osândiți pe veci la chinurile Iadului (cf. mss. BAR nr. 1064, din 1742 ; <endnote id="vezi și 19, II, p. 213 ; 20, p. 288"/>). Cam aceleași categorii apar și la mitropolitul Antim Ivireanul, la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]