2,791 matches
-
a ocupat și de ceilalți. Emoția implicată e mai mult decît o simplă extensie artificială a perechii de spermatozoizi reacționînd împreună. Atîta tot se auzi, doar acest comentariu. Însă oricum îl opri locului pe Hedrock. De fapt nu uitase de păianjeni, dar amintirea lor fusese împinsă spre fundul minții de presiunea evenimentelor. Iar acum iată din nou realitatea. Înălță ochii spre cerul senin, spre acel soare strălucitor, alb-gălbui, și-i urî pe cei din neamul arahnidelor. Dar își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ACEASTĂ ÎNTREBARE DIRECT CELOR CE-L ȚINEAU CAPTIV, DAR, LUCRU SURPRINZĂTOR, PRIMI IMEDIAT RĂSPUNSUL. PARCĂ PLUTEA CĂTRE EL DIN CERUL ACELA ÎNTUNECAT FĂRĂ NORI, UN RĂSPUNS PRECIS ȘI \ FERIT DE ORICE PATIMĂ: \ NU SÎNTEM CEEA CE PĂREM A FI (SUNĂ GÎNDUL PĂIANJENILOR). NEAMUL NOSTRU NU ESTE, AȘA CUM AI SUGERAT, UNA DINTRE REUȘITELE NATURII. PE ACEASTĂ NAVĂ SE AFLĂ DE FAPT RĂMĂȘIȚELE POPORULUI NOSTRU. TOȚI CEI DE AICI SÎNTEM NEMURITORI, CÎȘTIGĂTORII UNEI LUPTE PENTRU SUPREMAȚIE ȘI EXISTENȚĂ PE PLANETA NOASTRĂ. FIECARE DINTRE NOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
S-A SPUS CĂ O VREME NU-MI VOR ADRESA CUVÎNTUL. PĂREREA MEA ESTE CĂ SÎNT PREA DEPARTE PENTRU GENUL LOR DE TELEPATIE. URMĂRESC EI DE FAPT? ÎNTREBĂ KERSHAW. ERA GREU DE EXPLICAT CEEA CE ÎNVĂȚASE DIN PROPRIA SA EXPERIENȚĂ CU PĂIANJENII, TOTUȘI HEDROCK ÎNCERCĂ. AVU MULTĂ GRIJĂ SĂ NU FURNIZEZE NICI UN FEL DE DATE CU PRIVIRE LA ACTIVITĂȚILE LUI PE PĂMÎNT. ÎNCHEIE CU VORBELE: \ ÎN ORICE MOMENT LE POT ÎNTRERUPE DOMINAȚIA MINTALĂ, AȘA CĂ SINGURA LOR AMENINȚARE ÎMPOTRIVA MEA O POATE CONSTITUI FORȚA FIZICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NATURII OMENEȘTI ESTE O LIPSĂ FUNDAMENTALĂ ȘI-I DESCALIFICĂ DE LA O COMPREHENSIUNE REALĂ. Kershaw rămase dus pe gînduri. În cele din urmă spuse: ― Și ce șanse de salvare ai? Hedrock răspunse țeapăn: ― Foarte bune. Știu că aparențele sînt sumbre, dar păianjenii au spus clar că vor părăsi acest spațiu. De ce s-o facă dacă nu au motive să creadă că în curînd nave mai mari de pe Terra vor face naveta spre constelația Centaurului? După părerea mea, Împărăteasa va scoate de sub obroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ai vizionarului filantrop. Ca și în aventurile lui Tintin, Haddock și Tournesol către Lună, conspirațiile abundă, iar cei care le cad victimă sunt profeții științei mântuitoare. Angajat în misiunea construcției astronavei, inginerul Legrand se află în miezul unei pânze de păianjen - explozii, răpiri și sabotaje se succedă, în tentativa de a preveni realizarea zborului transoceanic. Mirajul aviației îi cuprinde și pe Jo, Zette și Jocko - salvarea aparatului depinde doar de ei, după cum de ei depinde și împlinirea visului tatălui lor. Miracolul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și teatrul de marionete italiene și de amăgiri al maestrului nebun Rico-Rico, ultimul discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în decorurile baroce ale ansamblului de marionete. Secretele aliate sunt trimise dușmanului în acest deghizament rafinat, în aceeași manieră fantastă în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
actorul care se plasează în afara istoriei pe care o scriu națiunile cu sângele națiunilor pe câmpiile din Flandra sau la Capo retto. Țesând o intrigă în care cei doi frați Ritter, ofițeri austrieci, sunt prinși ca într-o plasă de păianjen, ea visează visul grandios al lui Corto, visul cetăților din America de Sud, visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să se apere cu cuțitul de mine. Mai târziu m-a înduioșat cu tandrețea ei. Dinu mă aștepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vânătorul pe care-l aștept..." Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgîndu-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărîndu-mă de ceva, șopîrlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sută, o mie, zece mii de urechi!", mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni..." Dar Călugărul n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata care servea în restaurantul murdar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: "Mă, nenorociților, dacă nu puteți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se uscau găinați a căror origine și-o explica greu până ce, dintr-un colț întunecos, după un pic de forfotă, se ivise cu mici sărituri un splendid cocoș. Căldura, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-a mai căzut în plasa întinsă cu meșteșug și cinism, demască voalat tagma acaparatorilor, care devin „burtoși bogați” din acumulări perfide, în dauna noastră, a tuturor. în Banul remarcă faptul că el e
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
clipă, corpul tresări, astfel că atât Uri, cât și David Rosen săriră în picioare, fiecare din ei la fel de surprins. —Iisuse Hristoase, Uri, ce naiba faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu câteva dungi roșii estompate, gravate pe figura lui, cutele dobândite de un bărbat care a adormit pe o suprafață tare. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian spre Ignatius. — Mă simt ultragiat, strigă Ignatius. N-a fost destul că m-ați ignorat și înjosit, am fost și atacat în mod mârșav, în casa aceasta care nu-i decât o plasă de păianjeni. Sper că ai asigurările necesare. În caz contrar, s-ar putea să pierzi proprietatea aceasta flamboaiantă când avocatul meu va sfârși cu tine. Dorian se lăsase jos, în genunchi și făcea vânt cowboy-ului ale cărui pleoape începuseră să tremure. — Convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de viață. Pe când Încerca să scape de sub influența acelei culori a tăcerii, atenția i-a fost atrasă de o pată neagră din tavan. Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea că seamănă mai bine cu un păianjen negru. La Început stătea nemișcat, Însă pe urmă a Început să se târască. Păianjenul devenea din ce În ce mai mare pe măsură ce anestezicul se răspândea În venele Lui Zeliha. În câteva secunde trupul i s-a Îngreunat atât de tare, Încât nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost atrasă de o pată neagră din tavan. Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea că seamănă mai bine cu un păianjen negru. La Început stătea nemișcat, Însă pe urmă a Început să se târască. Păianjenul devenea din ce În ce mai mare pe măsură ce anestezicul se răspândea În venele Lui Zeliha. În câteva secunde trupul i s-a Îngreunat atât de tare, Încât nu mai era În stare să miște nici măcar un deget. Pe când se lupta cu toropeala anestezicului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să spere la un alt fel. Îi lăsa gura apă după niște ardei umpluți - un fel de mâncare extrem de Înșelător, de vreme ce fiecare din surorile ei Îl gătea Într-un stil total diferit. Ardei... umpluți... Respirația ei Își Încetinea ritmul pe măsură ce păianjenul Începea să coboare. Pe când se chinuia Încă să privească tavanul, Zeliha avu senzația că celelalte persoane din Încăpere nu se aflau În același spațiu ca și ea. Păși În regatul lui Morfeu. Era prea multă lumină acolo, totul era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de un singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe jumătate umane, pe jumătate animale, copaci pe jumătate Înfloriți, pe jumătate uscați... Totuși, modelele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din pereții magaziei. Viața se maă făcea simțită numai în pânzele de păianjen care creșteau fără frică peste uneltele și cutiile ocupației sale. Porfiri trase o linie în aer, într-un gest de vrăjitor, în timp ce inspecta rândul de securi atârnate. Desigur, însă, nu avea nevoie să facă asta, fiindcă văzu cu ușurință locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și uneori fatale, unor interpretări greșite. Suntem prea temători, prea lași ca să ne aruncăm într-o aventură din astea, se gândi Marta, contemplându-și tatăl care părea adormit, suntem prea prinși în plasa așa-numitelor convenții sociale, în pânza de păianjen a ceea ce se cuvine sau nu, dacă aș face așa ceva și s-ar afla, pe dată mi s-ar spune că a băga o femeie pe gâtul unui bărbat, asta ar fi expresia, este o absolută lipsă de respect față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se apere cu cuțitul de mine. Mai târziu m-a înduioșat cu tandrețea ei. Dinu mă aștepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]