2,887 matches
-
serviciile", care-și subordonau atât "Serviciul de Transmisiuni Speciale", cât și "Poșta militară" ce purta la destinatar, "sus", corespondența strict secretă în "pas alergător" când provenea de la Cooperativă și "în pas de voie" când provenea de la MAE). Despre "pânza de păianjen" care fusese țesută cu abilitate și perseverență de "Cooperativă" peste Ministerul Afacerilor Externe, dar și peste alte instituții centrale, ne vorbește un specialist în materie, Ștefan Andrei, fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, fost Secretar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu o melodie suavă. E același cântec ce induce somnul copiilor în fașă. Melodia asta reușește să-mi aducă tihna. Metamorfoză Într-o seară am provocat compasiunea localnicilor, povestindu-le emoționat tot procesul metamorfozei ce a făcut din Arachne un păianjen. Narațiunea mea a fost urmată imediat de una de-a lor, despre care, în deosebire de a mea, susțineau că era reală. Mi-au spus despre o tânără femeie închisă de perfida ei soacră într-o pivniță, în timp ce soțul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care îl publică George Muntean în 2001, i se pare foarte util în privința demonstrației documentare referitoare la relațiile dintre Titu Maiorescu și Mihai Eminescu, editorul situându-se "cu probitate profesională în tabăra adversă celor care îl consideră pe Maiorescu drept păianjenul infam care a orchestrat cabala care ar fi făcut din poet "cel dintâi deținut politic român"" criticul atrăgând atenția, cu ironie și chiar sarcasm că, la drept vorbind, primul deținut politic, cu adevărat, a fost "Petrache Cercel (care, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o viață de pustnic, rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de cameră - un șoricel, un păianjen, o broască țestoasă etc. - pe care le ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care l-a cunoscut în intimitate (V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în vol. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, 1979) spune că locuința
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la fel. Se simțea ca un cerșetor care nu mai are nimic de pierdut, care se hrănește doar cu vise, crezând că într-o zi voința divină îi va deschide un drum nou. Erau prinși ca într-o pânză de păianjen, pe care au țesut-o amândoi. Deși trecuse printrun șir lung de probleme, se învinovățea uneori și-și spunea că poate nu reușea ea să-l înțeleagă, sau poate el avea nevoie de un alt gen de femeie. Casa lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
firești. Au fost mândri chiar dacă au pierdut, nu au fost lași. Totuși, e de remarcat faptul că el era un mare maestru al tacticii și al strategiei și cu toate acestea fuseseră prinși ca o insectă într-o pânză de păianjen. Odihnească-se în pace! C. Avertisment Acum își aminti Carlina prin câte trecuse când expuse marfa adusă din țară spre vânzare întrun loc nepermis de autorități. Era un loc viran în apropiere de gara din Solnok. Aici se adunau vânzători
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase cum de se petrecuse o asemenea minune. Când Bodo era cu ea, totul devenea posibil. Îi simțea respirația fierbinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ființă. Timpul dispăruse, lumea dispăruse, nu mai erau decât ei doi și parfumul crinilor... Apoi se trezi cu fața udă de lacrimi și cu o durere ascuțită În inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prefacă. Își trimiteau vești prin slujitori credincioși, ceea ce nu era lipsit de primejdie. Dacă ar fi aflat ducele Bertold, lucrurile ar fi luat o Întorsătură nefericită. „De ce oare n-am fugit noi Împreună?“ Își spuse Adelheid, În timp ce privea pânzele de păianjen de pe tavan. „Am fi găsit un preot să ne cunune... și am fi plecat undeva, departe. Departe de Curte, de tatăl meu...“ Dar Bodo n-ar fi consimțit niciodată să-și calce jurământul de credință față de stăpânii lui. „Bodo n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rău. Când trosnesc prea tare lemnele pe foc, se buchisește cu vătrarul lemnul, să se mai domolească dușmanul. Când pornești la lucru să fie lunea, prima zi a săptămânii, căci astfel îți va merge bine tot timpul. Dacă coboară vreun păianjen în față pe firul de plasă, înseamnă că vor veni oaspeți sau se va primi vreo veste importantă. În caz că se nășteau copiii încrucișați (sașii), mama le dădea să sugă piept pe pragul ușii, timp de trei ori și vederea se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce frumos știe să poruncească prietenia... Faptul că ceea ce îți scriu este un balsam pentru sufletul tău, mie îmi este răsplată cu asupra de măsură. Deajuns însă cu smiorcăiala și hai să pornim pe alte poteci, întinse ca firele de păianjen pe nesfârșitele dealuri albastre... Cred că ai observat, iubite prieten, că drumețiile noastre o tot țin roată în jurul cetății Iașului. Sunt sigur că la această remarcă o să vii cu celebra replică a „școlerului” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care cercul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
muște urmele pe care le lăsase pe zid. și, că veni vorba de muște, Dănuț se ocupa regulat - ca orice om cu responsabilitățile lui în casă - și cu prinderea muștelor de pe geamul de la bucătărie, pe care le ducea apoi la păianjeni în grajd, le rupea aripile (să nu mai aibă nici o șansă) și le punea pe pînze, aștep tînd ca păianjenii grași să iasă din găurile lor și să-și înceapă lucrul. Trăsese multe învățăminte pentru viață din trebușoara asta (încrîncenata
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
om cu responsabilitățile lui în casă - și cu prinderea muștelor de pe geamul de la bucătărie, pe care le ducea apoi la păianjeni în grajd, le rupea aripile (să nu mai aibă nici o șansă) și le punea pe pînze, aștep tînd ca păianjenii grași să iasă din găurile lor și să-și înceapă lucrul. Trăsese multe învățăminte pentru viață din trebușoara asta (încrîncenata luptă pentru existență a speciilor, evoluția lor, peștele mare îl mănîncă pe cel mic, cum să cucerească o femeie și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
totul foarte repede... Nu, că schija asta era prea de tot ; nu se aștepta să-i facă lui una ca asta. Acum nu mai avea chef de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri cîteva pînze de păianjen din grajd. A mai mers de-atunci în repetate rînduri la nenea Dode să vadă dacă a mai apărut schija și de fiecare dată acesta clătina din cap și ridica din umeri. Încerca să-l îmbuneze povestindu-i întîmplări din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
individ retras și neîmplinit pe care vecinii din blocul de garsoniere în care locuia îl bîrfeau mai tot timpul, socotindu-l un om ciudat. Sora lui, în schimb, Mirabela și găinile, toate și-au găsit un loc în viață, iar păianjenii s-au îngrășat în continuare din ce în ce mai mult. Chestiunea numelor Este evident faptul că Dănuț sînt eu însumi. Desigur, afirmația aceasta o să le amintească multora de cele bra zicere a lui Flaubert. O comparație cu Flaubert ar fi însă prea mult
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca o pînză de păianjen la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că ținea la prestigiul lui de învățător și era un om deosebit, ce mai ! Niciodată, da’ niciodată nu se ducea la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Flutur de iarnă (Hibernia defoliaria L.), Flutur alb de varză (Pieris brassicae L.), Flutur alb ( Pieris crataegi L.), Mâța popii (Arctia caja L.) Din familia Pseudoneuroptera: Strigoaie (calopterix virgo L.) Miriapode Șerpuleț ( Julus terrestris L. și Lithobius forficatus L.) Arachnide: Păianjenul de casă (Tagenaria domestica L), Păianjenul cu cruce (Epeira diadema L.), Căpușa (Ixodes ricinus L.) Crustaceele sunt reprezentate de prea bine cunoscutul Rac (Astacus fluviatilis Rond.). Și vom încheia cu viermii anelizi, viețuitoare dizgrațioase dar foarte de folositoare nu numai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Flutur alb de varză (Pieris brassicae L.), Flutur alb ( Pieris crataegi L.), Mâța popii (Arctia caja L.) Din familia Pseudoneuroptera: Strigoaie (calopterix virgo L.) Miriapode Șerpuleț ( Julus terrestris L. și Lithobius forficatus L.) Arachnide: Păianjenul de casă (Tagenaria domestica L), Păianjenul cu cruce (Epeira diadema L.), Căpușa (Ixodes ricinus L.) Crustaceele sunt reprezentate de prea bine cunoscutul Rac (Astacus fluviatilis Rond.). Și vom încheia cu viermii anelizi, viețuitoare dizgrațioase dar foarte de folositoare nu numai omului ci aproape tuturor viețuitoarelor atât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
putem să ne despărțim de Julius Zimberlan, fără a mai relata și despre Dosarul VJ192835, aflat pe raftul arhivei vecin cu Dosarul VJ192837, care, e drept, căzut în spatele altor dosare, era acoperit de un strat gros de praf, peste care păianjenii au țesut o pânză trainică. De ce a căzut Dosarul VJ192837 în spatele surorilor sale este un subiect demn de discutat. Și, desigur, n-o să ne fie frică s-o facem!5 Deci, așa cum am precizat, ca să nu-l lăsăm pe Julius
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Guvernului Petru Groza, pentru consolidarea regimului democrat”. a.v. Dreptate și favoruri După lunga și plictisitoarea introducere de mai sus, s-a trecut la atacuri mai dure și mai concentrate Împotriva tuturor celor care nu picaseră În pânza lor de păianjen, Întinsă cu dibăcie prin mahalalele hușene locuite compact de coreligionari cu toate că rândurile care urmează nu pot fi nici pe departe ecoul unor păreri unanime știindu-se faptul că mișcările sioniste, de toate orientările, aveau o mult mai mare popularitate deoarece
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ușa. Femeile de serviciu își caută teul rătăcit, infirmierele caută ploști să le redistribuie altor bolnavi. De sub perfuzii, tresar corpuri cu diverse organe lipsă. Pacientele din stânga salonului nu mai dorm nici sub narcotice. Își rumegă gemând durerile, contemplând pânzele de păianjen din colțurile opuse ale tavanului. Se simt bine unele cu altele. Au nume, identitate, istorii personale, se asistă reciproc în funcție de cât de independente au devenit de tuburi și punguțe. În noaptea aceea obținuseră o victorie. Au reușit, după 48 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
că mulți dintre respondenți ar fi rezervați față de o astfel de familie, iar reținerea se poate baza tocmai pe prejudecățile legate de familie în general. Gloria Steinem sugera că mult mai greu sunt de depășit barierele interioare: „...la fel cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a pietrei șlefuite în urmă, cu câte milioane sau miliarde de ani? de apa unei mări sau a unui ocean atotstăpânitor. Privind în jos, aglomerările așezărilor din împrejurimi deveneau din ce în ce mai mici, unele semănând cu pânze de păianjen. Am ajuns atât de sus încât lacul mâlos pe lângă care trecuserăm cu o jumătate de ora înainte, părea un ciob de oglindă lucind în soare, munții de jos păstrau urmele valurilor, totul părea că se află sub o apa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]