1,696 matches
-
E neplăcut, dar pare soluția cea mai corectă. 13 august Totuși un pic de duminică. Scot copiii la aeroport, unde au sosit ieri câinii de la școala armatei din Sollefteå. Malin plină de entuziasm. Dragostea pentru cai pare să-i fi pălit un pic deocamdată. Mai demult a vrut un câine, dar n-a fost de acord Margareta, zicea că îi ajung trei copii. Ar fi fost bine și pentru Petter, care nu prea are prieteni de joacă de vârsta lui la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
îmbunătățire a imaginii” și, mai degrabă, de atragere a unor voturi suplimentare este împingerea în politică a unor nume foarte populare, dar cu totul nepregătite pentru o activitate de felul politicii. Experiențele parlamentare italiene de genul Domenico Modugno ori... Ciocciolina pălesc pe lângă producția românească în acest domeniu. Mare admirator al dlui Ilie Năstase, am fost mai mult decât întristat să-l văd acceptând să fie zvârlit în lupta pentru primăria generală a Bucureștiului. Aceeași strângere de inimă o am astăzi auzind
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
limbut. Vorbește încontinuu. Dar asta pentru că e furios la culme, tremură de mânie și de indignare. Când se află pe stradă, urlă că civilii îi fac silă. Trebuie spus că ardoarea patriotică și elanul caritabil din primele luni ale războiului păliseră considerabil. Începând din 1916, viața de plăceri își reia cursul la Paris. Sălile de cinema sunt redeschise. În toiul bătăliei de la Verdun, la Théâtre de la Renaissance se joacă spectacolul Trei ceasuri de râs nebun...Vodevilurile și spectacolele de music-hall înregistrează
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în Franța flirtul nu mai era de ani buni comparat cu o sămânță rea sau cu un suav boboc de trandafir importate de dincolo de Canalul Mânecii și aruncate în neprihănita grădină franceză. Imaginea aceasta nu mai era necesară reprezentărilor colective. Ea pălise parcă, iar în același timp se vestejise și idealul de tânără asemenea unui "crin virginal". Flirtul se aclimatizase pe pământul Franței, iar francezii nu mai vedeau în țările protestante un model, atrăgător sau dimpotrivă. Cel mult, se mai întâmplă uneori
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de nici un alt oraș? Ba da. Ziceau că băiatul învață la Saint-Jean, sau așa ceva. Există un astfel de oraș? Saint-Jean la Maurienne? și am impresia că Jackie devine mai palid decît propria sa barbă. Da, ăsta este! dar bucuria mea pălește și ea în fața disperării băiatului. E departe? Dac-ai fi intrat direct din Italia, poate că ar fi fost mai aproape. Nu merită să traversezi Elveția ca să te întorci cam de unde ai plecat, mîrîie nenorocitul, copleșit de fapta sa bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pentru această ipoteză. Tu? "Nu știu..." Gândește-te puțin. Rusia e în ea, e un element constitutiv, dar Parisul? Ce e Parisul? O idee, Parisul! Ochiul lui Pussy devenise serios, dar în fundul lui țopăia o lucire care o făcu să pălească și mai tare pe Gabriela: Când, ruinată și părăsită, ceea ce înseamnă poate același lucru, doamna Dunin a fost obligată să plece din Paris ca să vină în ținuturile astea mizere, ce-a făcut? A luat cu ea tot ce-a putut
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iese trântind ușa de la intrare și mai tare ca maică-sa. Caracteristică de familie. Bunica vine să strângă ceștile de cafea. Ea întrupează totdeauna, iar în dimineața asta mai mult ca niciodată, demnitatea vexată. Când vede mănușile ude, murdărite, mânjite, pălește de furie: " Cine a făcut asta?" El își ia o mutră nevinovată și concomitent absorbită, privind-o pe deasupra ziarului: "Ce?" Și observând, oripilat, dezastrul: "Oh! Poate că eu... Dar fără să vreau!" "Trebuie să ai curajul faptelor tale!", îi replică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
O fată, care seamănă a țărăncuță nubilă, se desprinde din grupul care se ține la o distanță rezonabilă și îi zâmbește, oarecum confuză. Tresare: albastrul? Ochii fetei emit un albastru de toporaș, de o asemenea forță, încât bereta roșie ar păli pusă alături de el. Acest albastru îl proiectase în spațiu! Din fericire. De data asta, nimic nu mișcă. Albastrul de toporaș face ca, pur și simplu, tot ce atinge să se albăstrească, în primul rând, puloverul gri perlat, sub care tresaltă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poluării de pe case și statui pune pe fugă visul frumos. Nemaifiind visul, nu mai este nici ideea. Scriitorul nu mai poate atunci explica ideile prin idei și nici lumina din vis. Culorile cetății nu mai sunt fidele și reveria suferă, pălește în sumbre și false imagini. Vin ploile de primăvară, doar ele spală culorile triste ale zidurilor, ale sufletelor. Tainica alchimie devine enigma pe care o presimțim, o căutăm, o asimilăm. Orașul și culorile sale ca într-o uriașă țesătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mișcarea despărțitoare. Deodată, trupele otomane, făcând o repede mișcare, ne închiseră într-un cerc de baionete și întinseră către noi chiar câteva tunuri. Mare fu efectul acestei manevre neașteptate. O tăcere de consternație se făcu deodată pe câmpie, multe fețe păliră, multe guri rămăseseră căscate de surprindere sau de spaimă. Aproape un sfert de oră trecu astfel, în chinurile așteptării. Rustan-bey, secretarul lui Fuat efendi, vine din partea șefului său și cere să-mi vorbească. șirurile se deschid, înaintează până la mine și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
printr-o evoluție repede, ne închiseră într-un cerc de baionete și chiar o parte din tunuri fu întoarsă asupră-ne. Mare fu efectul produs de această manoperă neașteptată. O tăcere de înmărmurire domni deodată în tot largul; multe fețe păliră și mai mult decât o gură rămase deschisă de surpriză sau de teroare. Aproape un cart de oră trecuse într-aceste augustii ale așteptării [fr.: «les angoisses de l’attente», p. 23], când Rustan-bey, secretarul lui Fuat-efendi, se prezentă trimis
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
acorda decât atunci când alergau cel puțin 5 cai. Marele sportsman al vremii de atunci erea Constantin Blaremberg, el erea cel dintâi posesor de grajd, caii lui câștigau cele mai multe premii. Numai când, mai târziu, apăru Alexandru Marghiloman, steaua lui începu să pălească. Nevoia de a crea în țară o fabrică de hârtie începe să fie simțită. Prea eream tributari streinilor pentru acest articol de întâia trebuință. La începutul lui 1880, un comitet face apel la public spre a subscrie pentru înființarea unei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu din nou, grăbită, semnul crucii, sărutând un me dalion de aur care-i atârna de un lanț subțire pe piept. — Nu, nu, se grăbi să o liniștească Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plecăm spre Molsheim, să știm câți oameni aduc cu ei toți cavalerii care trec Într-acolo, ce arme au. Înțelegi, Haro? Înainte de-a fi ajuns la Întâlnire, să ne spună oamenii lui Ludovic tot ce au văzut. Bătrânul servitor păli și-și privi stăpânul cu Îngrijorare: — Doamne, ne paște vreo primejdie? Îngăduie unui bă trân fără minte să te roage să nu mergi! Ce nevoie aveți de Molsheim? Dacă vi se Întinde o cursă, mărite stăpân? — Dacă ni se Întinde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Vă veți mira poate, dar el e negustorul pe care-l iubește așa zisa bastardă. și ea a dispărut, a fost răpită, nu i se mai știe de urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns prea târziu. Eglord și-a atins scopul. Poate că putem totuși Împiedica alte nenorociri. Alături de Eglord, Adalbrecht și starețul Otto se află desigur și alți trădători, chiar În apropierea domnilor duci. Doar că nu le cunoștem numele... — Eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mare distanță de mine. Am găsit-o într-un moment de grație divină: tocmai vizitase Sfântul Mormânt! Vorbele mele, ce se făceau ecoul necazurilor lumești, s-au diluat instantaneu în fața celor venite de la mare distanță, dar... de la locurile sfinte: au pălit, esența lor s-a pierdut! De data aceasta, soția mea era cea care plutea... Așa mi-am amintit visul! 27 iunie 2004 Note de jurnal: din nefericire, avem prostul obicei de a ne considera insignifianți, mărunți, când, de fapt, suntem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dosare, pusă în 1997 în discuția Parlamentului și abia după trei ani adoptată. "Dacă pe plan economic, consideră Monica Lovinescu, încetineala reformei putea avea scuza lipsei de mijloace materiale, pe plan moral, orice încercare de justificare a unei vinovate amînări pălea". Legea a fost promulgată, dar accesul la dosarele personale de la Securitate continuă să rămînă, încă, o iluzie. O constantă a Diagonalelor este afirmarea egalității în criminalitate a celor două ideologii: nazismul și comunismul. Este citat cunoscutul sovietolog Alain Besançon, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Când ofițerul Boyle i-a văzut pe Mitchell și pe Nadine Allen stând în dreptul intrării lor din granit negru, în halate de casă identice și făcând gesturi spre el, Boyle ne-a rugat să „nu ne mișcăm“. Lumina din casă păli. Cineva găsise combina stereo și muzica se stinse abrupt. Liniștea a fost pe moment terifiantă. L-am întrebat pe scriitor: ce le spune ofițerul Boyle celor doi Allen? (Da, scriitorul reapăruse. Nu vroia să fie lăsat în afara acestui episod și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mei -, tezaurizând pe parcurs emoțiile, care să explodeze la Lisabona într-un final apoteotic. Așa, mi-e teamă că vom instala încă de la debutul traseului nostru un background defavorizant, un termen de comparație pretențios, față de care priveliștile altor escale vor păli în strălucire. De la hotel în orașul vechi ajungi cu metroul - 100 escudos (0,50$), un tichet pentru două călătorii. Metroul e nou, ușor de folosit (doar patru linii) și foarte curat. Călătorii nu citesc absorbiți romane, așa cum am văzut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a Europei și chiar a lumii întregi. Din orice punct al globului l-ai privi - București, Moscova, Dallas, Madrid, Canberra sau Tokio -, Parisul emană aceeași strălucire și nu are motive prea mari să se teamă că acest nimb îi va păli, chiar dacă începe să fie serios concurat pe plan cultural de New York. S-au scris mii de cărți despre Paris sau în care capitala Franței figurează ca loc de desfășurare a unei trame oarecare, sunt la fel de banale reacțiile de încântare față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu aș putea „demonstra” cu argumente cât de cât „raționale” de ce cred acest lucru, și anume că asistăm la „nașterea unei legende” ce se înfășoară în jurul numelui lui Nichita Stănescu. Dar, cum o spuneam mai sus, există și legende care „pălesc” după un timp, după o generație sau două, și cu atât mai surprinzătoare sunt „legendele” care traversează secolele și moravurile. De aceea nu insist asupra „legendei vechiului meu prieten”, constat doar și mă interesează „mecanismul” acestui „proces”: de ce aleg unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în ele, preferându-le realității mediocre din jur, ideile eroilor lor care fac să pălească, care ridiculizează chiar ideile adulților din jur, chiar și încărcați de prerogativele parentale sau pedagogice... Și-apoi... noi, atunci, spre deosebire de tinerii genialoizi de azi, noi nu puteam fugi, granițele erau ermetic închise. Era oare mai bine, mai bine pentru ființa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru că) este mercantil și materialist, această interpretare rațională întâmpină și unele obiecții morale din partea mea. Invitat la o căsătorie șiită la Sheraton Coral Beach, sunt uluit de fastul berlusco-hollywoodian al sărbătorii, tipice pentru noii îmbogățiți și care ar face să pălească restaurantul Fouquet's de pe la noi: limuzine Rolls-Royce înșirate una după alta trase la peron, matroane strălucind de pomezi și de farduri, cercei și coliere de perle, majorete; baletul ospătarilor, dansul săbiilor și cel din buric, tortul uriaș adus de niște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la celălalt capăt al țării, înspre jungle imposibile... Dar ar mai fi încălecat el pe Rosinanta lui dacă ar fi așteptat să aibă toate cărțile în mână? Da, nu prea văd de ce, deceniu de deceniu, candidații la bacalaureat trebuie să pălească în fața devizei fals-profunde a lui Bergson: "A gândi ca un om de acțiune și a acționa ca un om care gândește". Acest om fragil a gândit mult, dar a acționat puțin. Logic. Dacă, în ființa noastră, eul care gândește și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a așezat pe bordura drumușorului, privind tumultul talazurilor. În vile lumea doarme, răsucindu-se din pricina zgomotului, nemulțămită de vremea rea, grămădindu-și fruntea în perine. Astăzi marea e imposibilă; o zi de tratament pierdută... Cu roata de la căruță Îl pălii pe nenea Uță Drept în câtu-ți-i dovleacul De s-a dus de-a berbeleacul! Toți se miră, toți se strâmbă Când m-aud cântând din drâmbă. 17 aug. "Geografia foamei" Josué de Castro Edit. de Stat p. literatură politică 1955
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]