1,764 matches
-
gândul că Jack Abelhammer mă va da În judecată pentru hărțuire sexuală. Yankeii sunt obsedați de „comportamentul nepotrivit“. Încă nu am primit nici un e-mail de la el. Speranța că Îl va considera pe al meu drept o mostră de excentricitate britanică pălește ca lumina zilei. Pierdută Într-o reverie coșmarescă, nu o observ pe Celia Harmsworth. Șefa de la Resurse Umane Își Întinde un deget osos indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aceea la serviciu cu schița pentru scutece, m-a sunat aproape În fiecare zi. Seara trecută mi-a lăsat un mesaj pe robot În care spunea că nu i-au ajuns banii. Cât i-ai dat? m-a Întrebat Rich pălind. I-am spus o cifră care era cam o treime din cecul pe care i-l dădusem În ziua aceea În bar, iar Rich a explodat. —Dumnezeule, femeie, când o să te Înveți minte? Bună Întrebare. Nu există prescripție pentru milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-i arăt bebelușului că mama lui va suporta acest lucru pentru el. Și-apoi a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și Încă o dată, la nesfârșit. Apa era la fel de tare ca lemnul. Te pălea ca un val lovind o punte și de fiecare dată când Îți reveneai te pălea din nou. După douăzeci și cinci de ore de travaliu, Rich a oprit cronometrul și i-a cerut moașei să aducă un specialist. Acum. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și Încă o dată, la nesfârșit. Apa era la fel de tare ca lemnul. Te pălea ca un val lovind o punte și de fiecare dată când Îți reveneai te pălea din nou. După douăzeci și cinci de ore de travaliu, Rich a oprit cronometrul și i-a cerut moașei să aducă un specialist. Acum. În sala de operații, În timp ce-mi făceau o cezariană de urgență, l-am auzit pe chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să merg cu ei. Nu asta e ideea, Momo. Ideea e să mergi cu capul cât mai sus. Și dacă se Întâmplă ce e mai rău, poți să folosești unul dintre tocuri ca să-i secționezi jugulara lui Guy. Zâmbetul Îi pălește. Dar tu unde vei fi? — Plec pentru o vreme. Nu, spune ea, nu vreau un cadou de despărțire. O să fie bine. De unde știi? Hei, cine te-a format?... Oricum, nu mai spui „Îmi pare rău“, ceea ce Înseamnă că ești pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-o Înghit În scurtele momente În care degetele Își slăbeau apăsarea. Îmi căutau mușchii și vasele de sînge ale gîtului, parcă interpretau o melodie În mijlocul morții mele. Abia respirînd, m-am apucat de balustradă, În vreme ce semnalul luminos al farului pălea, iar cercul nopții se Închidea În mintea mea. 8 Parfumul morții — Cinci crime sînt mai mult decît suficiente, domnule Prentice. Nu ne-o dorim și pe-a șasea. Oficial v-o spun. Inspectorul Cabrera Își ridică spre tavan brațele Îndesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cheile, fără Îndoială, Îi scăpaseră vreunui membru al echipei de criminaliști. Le-am ținut În palmă, Încercînd să mă dumiresc de la ce marcă de mașină erau, dar pe suprafața lor netedă și cromată nu se vedea niciun Însemn. Deja mă pălise bănuiala că Îi aparțineau incendiatorului, care le pierduse ori le uitase cînd venise să-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul continua să plutească pe deasupra mea, cîntînd din cablurile de tensiune ca din strune de oțel. MÎinile Înmănușate ale pilotului țineau strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ziua curselor. Cu tot idealismul lui bizar, Residencia Costasol avea să-l Înfrîngă. Poate cîteva neveste plictisite s-ar folma făcînd sex cu amanții lor, dar atracția pentru t’ai chi, madrigale și munca În comitete de voluntari avea să pălească În curînd. Clubul de sport avea să rămînă pustiu, lăsînd-o pe Elizabeth Shand cu contractele de concesiune În brațe, numai bune de pus pe foc. În momentul acela mi-am simțit iar vînătăile de pe gît și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo ca niște pete cețoase pe un film foto expus la lumină. — E impunătoare, am remarcat În timp ce coboram din mașină. De ce nu s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford? — La Început. Pe urmă o să ne lase singuri. Trebuie să-și pună lucrurile În ordine și s-o șteargă spre Calahonda. — Deci e o ceremonie de predare a ștafetei... (Dădu din cap gînditoare, strîngîndu-și buza de jos Între dinți. Pălise, de parcă i se răcise brusc sîngele.) O să-ți predea oficial fluierul fermecat. — Într-un fel. Înainte de petrecere o să joc ultima partidă de tenis cu el. — O să te lase să-l bați. Descuie și Închise la loc valiza, apoi Îmi aranjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Viața În complexul Costasol, toate lucrurile pentru care munciserăm eu și Crawford, totul avea să se sfîrșească atunci cînd locuitorii britanics În lumea crepusculară a televiziunii prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur ce putea fi tras de o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își plătise cu bani fuga de lângă fiu- său, dar n-o rezolvase cu morții lui, cu Allah, cu Ghazal, cu frica de frig și cu ceea ce căpătase după încercarea de a găsi o țară mai bună. Când trecu de castanii păliți de rugină și de tufele de hortensii dintre morminte și ieși în stradă, un banner uriaș cu o trupă rock și un altul, cu Lady Gaga, îi captară privirea pe fațada hotelului Marriott. Cu o toamnă în urmă, în același
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi țineau. Într-o seară, pe la opt, ușa de tablă s-a deschis și sergentul i-a chemat afară. - Gata, șopti Gheorghe, scăparăm. În poarta circumscripției aștepta însă duba prefecturii. Era o mașină scundă și neagră, fără ferestre. Caiafa păli. - Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana de la mână, că-l pălise și pe el Paraschiv, și furia fl orbi. Sandu a crezut c-o omoară și s-a aruncat între ei: - Las-o! a strigat, c-o mai iubea încă. Las-o! Bozoncea a dat să-l lovească și pe el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În universul matein stranii amurguri, elementele cosmosului se desfac În grele somptuozități și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne „țesută cu apă din văzduhul Încruntat”. Bibliografietc "Bibliografie" A. Opere dandy* (În ordine cronologică)tc "A. Opere dandy* (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pielea mea, cât de optimiști sunt oamenii în legătură cu mărimea șoldurilor lor. —Noroc că nu lucrezi la Fisc - gândește-te ce s-ar întâmpla dacă ai verifica fiecare estimare a veniturilor, remarcai eu. Toți cei din cameră, liber profesioniști până la ultimul, păliră în mod vădit la auzul teribilului cuvânt Fisc. —E, asta e și mai grav decât dacă spui Macbeth, îi murmurai lui Hugo, care înghețase și el de groază. Ce ziceai să-i fac vicarului? Numai dacă mă lași să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Să știi că polițiștii se pricep tare bine la interogat oamenii. Or s-o facă să spună tot. Măcar așa exersează un pic să vorbească despre asta. Oricum, cred că deja am ghicit. — Chiar trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă Hazel avusese dreptate și el nu flirtase cu Tabitha decât la începutul repetițiilor, n-avea de ce să-și facă griji. MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mod atât de dubios trebuie să slujească la terminarea bazilicii Sfântul Petru, și că o parte e consacrată nu chefurilor, ci, dimpotrivă, celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având o privire nouă, o ambiție nouă, o frumusețe nouă. E pe cale să renască aici, acum, în această Romă coruptă, venală și nelegiuită, cu banii extorcați de la germani. Nu e oare asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu-mi spune că nu te-ai întrebat de ce, dintre toți oamenii pe care îi aveam, te-am ales pe tine. Aveam nevoie de tine din cauza - cum s-o spun cât mai delicat -, din cauza experienței tale unice. Maggie simțea că pălește. — Ce vrei să spui? — Aveam nevoie de cineva care să se împrietenească cu Guttman junior. Dacă știa cineva unde ascunsese bătrânul nemernic tăblița asta, el trebuia să fie acela. M-ai adus aici ca să, ca să... Nu putu rosti cuvintele. —Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta e doar o a doua cameră. Ceea ce noi numim B-roll. Camera principală e acolo jos, în siguranță, ascunsă privirilor. Dacă mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar fi crezut nimeni, Bruce, încuviință Maggie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]